Un avertisment dat ucenicilor de Învățător, a fost consemnat în Evanghelia după Matei 24/4,11: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva fiindcă vor veni  mulți prooroci mincinoși în Numele Meu și vor înșela pe mulți.”  Ioan constată că spusele Domnului Isus au devenit realitate și scrie la rândul său:

„Preaiubiților să nu dați crezare oricărui duh ci să cercetați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu căci în lume s-au ridicat mulți proroci mincinoși.”

Așadar, atenționarea făcută de  Domnului Isus, s-a adeverit încă de pe vremea apostolului Ioan și va culmina în vremurile din urmă când duhul de minciună se va amplifica prin prorocii mincinoși, căutând să înșele chiar pe cei aleși. Și va fi posibil, datorită faptului că Satana se va preface în înger de lumină, reușind să aducă lucrarea sa de rătăcire atât de identică cu cea a lui Dumnezeu, încât va fi dificil, dacă nu chiar imposibil să le deosebești. Să luăm un exemplu biblic: „Roaba aceasta (însoțită de un duh de ghicire) s-a luat după noi și striga: Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt și ei vă vestesc calea mântuirii.” Ce mărturisire frumoasă! Este ceva greșit în ea? Adevăr perfect, deoarece Diavolul știe să spună și adevărul. Este bine de reținut că promovarea pe scena lumii a celui ce Pavel îl numește: „omul fărădelegii” (Anticrist) va fi făcută de prorocul mincinos. „Apoi am văzut ieșind din gura balaurului, din gura fiarei și a prorocului mincinos, trei duhuri necurate, care fac semne nemaipomenite”. (Apoc. 16/13) „Prorocul mincinos” nu este doar o persoană, ci este un „sistem religios fals” ce se va ridica în scopul  înșelăciunii prin intermediul profețiilor false însoțite de minuni, semne și puteri mincinoase. (conf. 2Tes. 2/9) Cu câtă ușurință îi tratăm pe cei falși din vremea de acum, tot astfel îl vom trata și pe „prorocul mincinos”. Cei din vremea noastră, pregătesc „Calea” celui ce urmează să vină...

Însă, cu toate că  avertizarea cu referire la prorocii falși din vremurile din urmă, a devenit poruncă ce ne obligă la prevenție, nu se recunoaște existența prorocilor mincinoși, ca și când Cuvântul n-ar fi adevărat. De 40 de ani aud mereu aceiași expresie: ”Să cercetăm cea fost din partea Domnului”! Totul din partea Domnului și nimic din surse străine. N-am auzit niciodată să se spună: „Să cercetăm duhurile”! - ca și când această poruncă ar fi în afara Bibliei. Dar chiar dacă am fost „setați” să credem că totu-i adevărat și nimic fals, negând existența prorocilor falși, Biblia nu ține seama de felul nostru de gândire limitat și menționează faptul că profeții falși au activat alături de cei adevărați aproape  pe tot parcursul existenței umane. Acest amestec încercăm să-l explicăm în ziua de astăzi folosind ca exemplu banii falși, care circulă împreună cu cei adevărați. „Autoritățile nu vor arunca toți banii - spunem noi - ci îi vor identifica și selecta doar pe cei falși.” Frumos spus și chiar simplu de făcut... Dar dacă cei mai mulți bani ar fi falși, oare cum ar proceda autoritățile? În ce privește prorocia, știați că pe vremea lui Izabela raportul era de 400 falși/1 adevărat? Acum e posibil să fie altfel? Nu știu... Dar știu că duhul lui Izabela  este activ și-n ziua de astăzi: „... tu lași ca Izabela, femeia care se zice prorociță să învețe și să amăgească pe robii Mei... ” (Apoc. 2/20)

Așadar, identificăm în lucrarea profetică trei categorii de proroci:

O primă categorie sunt prorocii adevărați.

Primul care a fost confirmat de Dumnezeu a fost Avraam: „... el este proroc”. (Gen. 20/7) Și noi avem dreptul să „confirmăm” pe cineva, dar în urma rezultatelor: „Văd că ești proroc” - a recunoscut femeia samariteancă după ce Isus i-a descoperit taina vieții sale. (Ioan 4/19) Este posibil ca tu să prorocești fără să ai nici un fel de confirmare? Oprește-te repede! Dar care să fie deosebirea dintre prorocul adevărat și cel fals? Sursa de informare face diferența: „Dacă ar fi la sfatul Meu, ar spune cuvintele Mele poporului Meu... ” Ier. 23/22) Deci, este sfătuit de Dumnezeu și ca atare rostește cuvintele Sale. Cei ce nu sunt chemați la „sfat” au propria sursă de informare: „... ei vă prorocesc niște vedenii mincinoase, prorociri deșerte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor.” (Ier. 14/14)

A doua categorie: proroci mincinoși.

Deci conținutul proorociilor este doar minciună și nimic adevăr. Oameni insuflați de un duh de minciună. (1Împ. 22/22)  Dumnezeu a condamnat permanent această categorie de „slujitori” din pricina faptului că ei își rosteau cuvintele folosind „Numele Domnului”. Deci era folosită expresia clasică: „Așa vorbește Domnul.” Dumnezeu se detașează de astfel de „proroci” și spune: „Ei prorocesc minciuni în Numele Meu, dar nu Eu i-am trimis și nu le-am dat nici o poruncă.” (Ier. 14/14a) Scopul acestor „prooroci” este de a te îndruma într-o direcție greșită.

 (Ex: După  6 ani de căsnicie divorțează de nevastă-sa doar pentru că cineva i-a spus în „numele domnului” că nu „ea” este partea lui, ci „e alta”. Pentru un astfel de om, prorocia este mai presus de învățătura Scripturii. Oare când vom învăța noi, (sau, ne vom lăsa învățați) să tragem o linie de demarcație, înțelegând odată pentru totdeauna că nu tot ce auzim trebuie să le luăm ca din partea lui Dumnezeu chiar dacă începe cu „Așa vorbește Domnul”. Expresia nu-i greșită, deoarece știm deja că sunt mai mulți „domni”. Dumnezeu nu recunoaște astfel de  „proroci” ce și-au rostit prorociile folosind Numele Său:

 „Proorocii lor prorocesc minciuni în Numele Meu, nu Eu i-am trimis, nu le-am dat nici o poruncă, nu Eu le-am vorbit, ci ei vă prorocesc niște vedenii mincinoase, prorocii deșarte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor.” (Ier. 14/14)

Scopul urmărit: „Ei rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile și îndrăzneala lor.” (Ier. 23/32)

  În ziua de astăzi astfel de prorocii sunt folosite și-n scopul de a promova un slujitor: „Prorocii prorocesc neadevăruri, preoții stăpânesc cu ajutorul lor, iar poporului Meu îi plac asfel de lucruri. Dar ce veți face la urmă? (Ier. 5/31) Aflăm din spusele Domnului Isus, că la „urmă” asfel de proroci vor pretinde să intre în Împărăția Cerească: „Doamne, n-am prorocit noi în numele Tău... ”? Cu siguranță că în prorocie s-a folosit Numele Domnului, deoarece începeau ca de obicei cu: „așa vorbește Domnul!” Dar răspunsul primit a fost neașteptat: „Niciodată nu v-am cunoscut, depărtați-vă toți ce ați lucrat fărădelege.” (Matei 7/22,23)Este posibil la sfârșit să fii condamnat ca unul ce a trăit în minciună fără să-ți dai seama că această stare a fost determinată de prorocie? E posibil... (L-am întrebat pe un bărbat ce  a fost proroc, dar acum este căzut de la credință: Spune-mi te rog: Ce ai prorocit până acum, a fost de la Domnul, sau de la tine? Răspunsul a fost ridicând din umeri... )

A treia categorie de proroci sunt cei ce prorocesc din îndrăzneală.

„Când ceea ce va spune prorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală... ” (Deut. 18/22)

Este cea mai veche și răspândită formă de proorocie  pe care o întâlnim și-n ziua de astăzi. „Proorociile din îndrăzneală” au scopul de a impresiona, folosind tot felul de generalități și nimic concret. Este un fel de predică, dar seamănă a poezie învățată și rostită ori de câte ori este nevoie. Dumnezeu  condamnă această manifestare cerând chiar pedepsirea cu moartea a celor ce se aventurează să folosească cuvântul lor, drept cuvântul Său. și scrie: „Dar prorocul care va avea îndrăzneala să spună un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună, prorocul acela să fie pedepsit cu moartea.” (Deut. 18/20) Dacă și-n ziua de astăzi ar fi aceiași pedeapsă, cu siguranță ar fi mult mai puțini  proroci...

Scopul urmărit: „Ei vă leagănă în închipuiri zădarnice și spun vedenii ieșite din inima lor.”

(Am considerat unicat modul de slujire într-o Biserică cu sute de membri. Aproximativ o jumătate de oră era destinată pentru „mărturisiri”: vise, vedenii și așa numitele „cunoștințe din partea Domnului”, până și copiii erau angrenați în acest mod „de slujire”. Nici cu darul deosebirii duhurilor nu puteai face față la „avalanșa de descoperiri” din acea biserică. Liderul îndemna: „Să dăm bun venit lucrării Duhului Sfânt”... )

Dar în felul acesta eu cred că s-au împlinit cuvintele lui Iuda:

„Oameni mânați de visările lor”. (Iuda vers. 8)

Ca să putem face față uneori la „avalanșa” de prorocii, suntem nevoiți să luăm poziția lui Toma - deoarece atitudinea lui a fost scrisă pentru învățătura noastră - ca apoi să putem spune ca și ucenicii:

 „Ce am văzut și ce am auzit și ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieții aceea vă vom spune și vouă”
Oamenii sănătoși în credință au tratat în mod responsabil și nu copilăresc, momentul când într-un fel sau altul le-a vorbit Dumnezeu. (?)

Un exemplu în acest sens este Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. Un înger îi vestește nașterea unui copil în familia sa. Ne-am fi așteptat ca din momentul ce a discutat cu un înger să-i dea crezare fără nici o urmă de îndoială. Dar nu; Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaște lucrul acesta?” Care este semnul? Dar nu erau demne de crezare cuvintele unui înger?

Dacă Zaharia n-a fost lesne crezător în cuvintele unui înger, pe noi ce ne determină să înghițim totul pe nemestecate atunci când ne vorbește un om? Suntem constrânși (obligați) de cineva? Eu descopăr că suntem chemați la precauție. Ba chiar ni se poruncește: „Să nu dați crezare ORICE... ”   Indiferent  că este vorba de prorocie, fie că este vorba de predicarea Evangheliei, este recomandat să fii prudent  și să dai dovadă de vigilență maximă. Tocmai de aceea ni se spune insistent: „Vegheați”?

Mergem mai departe: Avraam stă de vorbă personal  cu Dumnezeu. Cândva îl crezuse pe cuvânt. Dar atunci când Dumnezeu îi vorbește de lucruri mari precum că-i va da o țară, Avraam nu se mai grăbește să creadă, ci insistă: „Din ce voi cunoaște?” Care este semnul? Putea Dumnezeu să-l mustre și să-i spună: „Nu-i suficient că ți-am vorbit Eu? Nu sunt cuvintele Mele demne de crezare?” Dar Dumnezeu îi dă un semn... (Gen 15/8)

Așadar, a intervenit în procesul de „verificare și cunoaștere” ceva suplimentar: semnul - care poate însoți un cuvânt de proorocie pentru al face valid. Dar nu e posibil să se supere Dumnezeu dacă îi cerem un semn? Nu. Dimpotrivă, El îi încurajează pe creștini să ceară. În Isaia 7/11 citim că Dumnezeu i-a recomandat lui Ahaz să ceară un semn. Dar el a refuzat, pentru că nu știa ce semn să ceară pentru a nu-L ispiti pe Dumnezeu.

În acest sens avem un exemplu în Cartea Judecători:

Îngerul Domnului i se adresează lui Ghedeon: „Domnul este cu tine, viteazul.” Ce cuvinte frumoase! Dacă eram noi în locul lui Ghedeon, această întâmplare era publicată la rubrica „Mărturii”. Dar Ghedeon este reținut deoarece spusele îngerului nu se potriveau cu realitatea. Mai mult decât atât, el era trimis cu puterea pe care o avea să izbăvească pe Israel. El însă, nu știa să aibă nici o putere de nici un fel. Și atunci a fost nevoit să ceară un semn - „semnul cu lâna”. Și Dumnezeu i-a dat... Nu a fost mulțumit doar cu unul și a mai cerut un semn. Și Dumnezeu i-a mai dat unul.

Toate acestea au fost scrise pentru învățătura noastră ca noi să învățăm din ele. Semnele sunt foarte importante doar atunci când ținem cont de ele.

Una dintre cele mai interesante confirmări din partea lui Dumnezeu a fost investirea lui Saul ca și împărat a lui Israel. Samuel l-a uns împărat, apoi i-a vorbit despre evenimentele ce se vor desfășura în călătoria lui. Rezultatul: De îndată ce Samuel a întors spatele, Dumnezeu i-a dat o altă inimă și toate semnele s-au împlinit în aceiași zi.

Foarte important: Orice prorocie trebuie să fie însoțită de un semn... (un reper după care s-o poți urmări) Semnul constă în „împrejurări și date”. O proorocie fără „date” este ca și o problemă matematică fără date. Când se va întâmpla cuvântul profetic și în ce împrejurări?

Trecând în Noul Testament, Dumnezeu folosește aceeași modalitate: Îngerul îi înștiințează pe păstori de nașterea unui Mântuitor, apoi le dă un reper: „Iată semnul după care veți cunoaște... (Luca 2/12)

Într-o „lume” atât de necunoscută, semnele sunt „indicatoarele” după care ne putem orienta în anumite situații din viață. Imaginați-vă un oraș aglomerat cu un „furnicar” de mașini dar fără nici un semn de circulație... Ar fi posibilă fluidizarea traficului? Și noi suntem în călătorie pe „drumul vieții”...

Ucenicii s-au rugat Domnului: „... întindeți mâna să se facă minuni și semne în numele robului Tău cel Sfânt, Isus.”

Avem nevoie de semne...

Unul dintre cei mai mari proroci ai tuturor timpurilor a fost proorocul Ilie. De regulă, un prooroc era puternic în fapte și în cuvinte. (Luca 24/19) Însă cuvintele lui Ilie n-au fost așa convingătoare ca și cuvintele lui Iona.

Împuternicit să întoarcă națiunea Israel de la idolatrie la Dumnezeu, el ar fi putut să transmită poporului mesajul lui Dumnezeu în mod verbal. Dar el a găsit altă formă de convingere mai puternică decât vorbele: semnele.

 A făcut o convocare generală pentru toate categoriile de „slujitori”, cât și pentru popor în întregime. După care a zidit un altar, a pus jertfa pe el și s-a rugat scurt: „Ascultă-mă Doamne, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu ești adevăratul Dumnezeu.” Atât... Rezultatul: „Focul căzut de la Domnul a mistuit arderea”, iar poporul a recunoscut: „Domnul este adevăratul Dumnezeu.” Cuvintele nu sunt suficiente pentru ca cineva să fie recunoscut ca prooroc adevărat. În unele împrejurări este nevoie de ceva mai mult...

Citind în: 1Împărați 17/22,24: , aflăm că Ilie a ajuns în casa unei văduve a cărui copil murise. El s-a rugat pentru copil, iar: „Domnul a ascultat glasul lui Ilie și sufletul copilului s-a întors în el”. Oare să nu fi auzit femeia de minunile pe care le făcuse prorocul până atunci? Nu știu... Ce știu este că femeia  a mărturisit despre Ilie:

„Cunosc acum că ești un om a lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevăr”. . . Aici trebuie să ajungem.

 Fiți binecuvântați!

Sursa: Biblia