The Book of Genesis

Autor: Dorina Madaras | Album: fara album | Tematica: Cărțile bibliei
Resursa adaugata de Dorina1980 in 25/02/2017

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Geneza 1:1-50:26

GENEZA (FACEREA) SAU ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE
VREMURILE STRĂVECHI DE LA FACEREA LUMII PÂNĂ LA AVRAAM (CAPITOLELE 1—11:9)
Facerea lumii
Geneza 1:1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.
Lumina
Geneza 1:2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.
Geneza 1:3 Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
Geneza 1:4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.
Geneza 1:5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.
Cerul
Geneza 1:6 Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.”
Geneza 1:7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
Geneza 1:8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
Pământul
Geneza 1:9 Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.
Geneza 1:10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:11 Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.
Geneza 1:12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:13 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
Soarele, luna şi stelele
Geneza 1:14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii
Geneza 1:15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.
Geneza 1:16 Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
Geneza 1:17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul,
Geneza 1:18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:19 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
Vieţuitoarele mării
Geneza 1:20 Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”
Geneza 1:21 Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Geneza 1:22 Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.”
Geneza 1:23 Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
Vieţuitoarele pământului
Geneza 1:24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor; vite, târâtoare şi fiare pământeşti după soiul lor.” Şi aşa a fost.
Geneza 1:25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Geneza 1:26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”
Geneza 1:27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
Geneza 1:28 Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”
Geneza 1:29 Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.
Geneza 1:30 Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost.
Geneza 1:31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
Ziua de odihnă
Geneza 2:1 Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.
Geneza 2:2 În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
Geneza 2:3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.
Facerea omului
Geneza 2:4 Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute.
Geneza 2:5 În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze pământul.
Geneza 2:6 Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului.
Geneza 2:7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.
Raiul
Geneza 2:8 Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
Geneza 2:9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni la mâncare şi pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
Geneza 2:10 Un râu ieşea din Eden şi uda grădina, şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.
Geneza 2:11 Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.
Geneza 2:12 Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.
Geneza 2:13 Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş.
Geneza 2:14 Numele celui de al treilea este Hidechel. El curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul.
Geneza 2:14 Adică: Tigru.
Geneza 2:15 Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească.
Geneza 2:16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină,
Geneza 2:17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”
Facerea femeii
Geneza 2:18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
Geneza 2:19 Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească, şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.
Geneza 2:20 Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească.
Geneza 2:21 Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
Geneza 2:22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
Geneza 2:23 Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’, pentru că a fost luată din om.”
Geneza 2:23 În evreieşte, femeie (işa) vine de la un cuvânt care înseamnă bărbat (iş).
Geneza 2:24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.
Ispitirea femeii
Geneza 2:25 Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.
Geneza 3:1 Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină’?”
Geneza 3:2 Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
Geneza 3:3 Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.’”
Geneza 3:4 Atunci, şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri,
Geneza 3:5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”
Geneza 3:6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.
Păcatul lui Adam
Geneza 3:7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.
Geneza 3:7 Sau: cingători.
Geneza 3:8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
Geneza 3:8 Evreieşte: vântul.
Geneza 3:9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”
Geneza 3:10 El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”
Geneza 3:11 Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”
Geneza 3:12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”
Geneza 3:13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”
Geneza 3:14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.
Geneza 3:15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
Geneza 3:16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”
Geneza 3:17 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
Geneza 3:18 spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
Geneza 3:19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”
Geneza 3:20 Adam a pus nevestei sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii.
Geneza 3:20 Adică: Viaţă.
Geneza 3:21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.
Geneza 3:22 Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.”
Geneza 3:23 De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
Geneza 3:24 Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.
Cain şi Abel
Geneza 4:1 Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!”
Geneza 4:2 A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.
Geneza 4:3 După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului.
Geneza 4:3 Sau: o jertfă pentru păcat.
Geneza 4:4 Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui,
Geneza 4:5 dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa.
Geneza 4:6 Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa?
Geneza 4:7 Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”
Geneza 4:8 Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât.
Pedeapsa lui Cain
Geneza 4:9 Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”
Geneza 4:10 Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.
Geneza 4:11 Acum, blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!
Geneza 4:12 Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.”
Geneza 4:13 Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi.
Geneza 4:14 Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de Faţa Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ, şi oricine mă va găsi mă va omorî.”
Geneza 4:15 Domnul i-a zis: „Nicidecum, ci, dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte ori.” Şi Domnul a hotărât un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare.
Geneza 4:16 Apoi, Cain a ieşit din Faţa Domnului şi a locuit în ţara Nod, la răsărit de Eden.
Geneza 4:16 Adică: Fugă.
Cain şi urmaşii lui
Geneza 4:17 Cain s-a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh.
Geneza 4:18 Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh.
Geneza 4:19 Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Ţila.
Geneza 4:20 Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele.
Geneza 4:21 Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cântă cu alăuta şi cu cavalul.
Geneza 4:22 Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.
Geneza 4:23 Lameh a zis nevestelor sale: „Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvântul meu! Am omorât un om pentru rana mea Şi un tânăr pentru vânătăile mele.
Geneza 4:24 Cain va fi răzbunat de şapte ori, Iar Lameh, de şaptezeci de ori câte şapte.”
Naşterea lui Set
Geneza 4:25 Adam s-a împreunat iarăşi cu nevastă-sa; ea a născut un fiu şi i-a pus numele Set; „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain”.
Geneza 4:25 Adică: Înlocuit.
Geneza 4:26 Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.
Urmaşii lui Adam prin Set până la Noe
Geneza 5:1 Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.
Geneza 5:2 I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om” în ziua când au fost făcuţi.
Geneza 5:3 La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set.
Geneza 5:4 După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:5 Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani, apoi a murit.
Geneza 5:6 La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos.
Geneza 5:7 După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:8 Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani, apoi a murit.
Geneza 5:9 La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan.
Geneza 5:10 După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:11 Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani, apoi a murit.
Geneza 5:12 La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel.
Geneza 5:13 După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:14 Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani, apoi a murit.
Geneza 5:15 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared.
Geneza 5:16 După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:17 Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani, apoi a murit.
Geneza 5:18 La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh.
Geneza 5:19 După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:20 Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani, apoi a murit.
Geneza 5:21 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala.
Geneza 5:22 După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:23 Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani.
Geneza 5:24 Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.
Geneza 5:25 La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh.
Geneza 5:26 După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:27 Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani, apoi a murit.
Geneza 5:28 La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu.
Geneza 5:29 El i-a pus numele Noe, zicând: „Acesta ne va mângâia pentru osteneala şi truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ, pe care l-a blestemat Domnul.”
Geneza 5:29 Adică: Mângâiere.
Geneza 5:30 După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:31 Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani, apoi a murit.
Geneza 5:32 Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham şi Iafet.
Stricăciunea oamenilor
Geneza 6:1 Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete,
Geneza 6:2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.
Geneza 6:3 Atunci, Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
Geneza 6:3 Sau: nu se va lupta, nu va stăpâni.
Geneza 6:3 Sau: de aceea.
Geneza 6:4 Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
Geneza 6:5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
Geneza 6:6 I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui.
Geneza 6:7 Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”
Noe
Geneza 6:8 Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.
Geneza 6:9 Iată care sunt urmaşii lui Noe.Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.
Geneza 6:10 Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
Geneza 6:11 Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin de silnicie.
Geneza 6:12 Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.
Geneza 6:13 Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.
Geneza 6:14 Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară.
Geneza 6:15 Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.
Geneza 6:16 Să faci corabiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
Geneza 6:16 Sau: acoperiş.
Geneza 6:17 Şi iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.
Geneza 6:18 Dar cu tine fac un legământ: să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.
Geneza 6:19 Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.
Geneza 6:20 Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.
Geneza 6:21 Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.”
Geneza 6:22 Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.
Noe intră în corabie
Geneza 7:1 Domnul a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta, căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.

Begin. . . start . . . commence . . . open. . . . There’s something refreshing and optimistic about these words, whether they refer to the dawn of a new day, the birth of a child, the prelude of a symphony, or the first miles of a family vacation. Free of problems and full of promise, beginnings stir hope and imaginative visions of the future.

Genesis means “beginnings” or “origin,” and it unfolds the record of: the beginning of the world, human history, family, civilization and salvation. It is the story of God’s purpose and plan for His creation. As the book of beginnings, Genesis sets the stage for the entire Bible. It reveals:

* the person and nature of God (Creator, Sustainer, Judge, Redeemer)

* the value and dignity of human beings (made in God’s image, saved by grace, used by God in the world)

* the tragedy and consequences of sin (the Fall, separation from God, judgment)

* the promise and assurance of salvation (covenant, forgiveness, promised Messiah)

GOD! That’s where Genesis begins! All at once we see Him creating the world in a majestic display of power and purpose, culminating with a man and woman made like Himself (Gen 1:26-27). But before long, sin entered the world, and satan was unmasked. Bathed in innocence, creation was shattered by the Fall (the willful disobedience of Adam and Eve). Fellowship with God was broken, and evil began weaving its destructive web. In rapid succession, we read how Adam and Eve were expelled from the beautiful garden, their first son turned murderer, and evil bred evil until God finally destroyed everyone on earth except a small family led by Noah, the only godly person left.

As we come to Abraham on the plains of Canaan, we discover the beginning of God’s covenant people and the broad strokes of His salvation plan: salvation comes by faith, Abraham’s descendants will be God’s people, and the Savior of the world will come through this chosen nation. The stories of Isaac, Jacob, and Joseph that follow are more than interesting biographies. They emphasize the promises of God and the proof that He is faithful! The people we meet in Genesis are simple, ordinary people, yet through them, God did great things! These are vivid pictures of how God can and does use all kinds of people to accomplish His good purposes—even people like you and me.

Beloved Church of Christ, please study Genesis and be encouraged! There is hope for every human being! No matter how dark the world situation seems, God has an amazing plan for our life! No matter how insignificant or useless we feel, God loves us and wants to use us in His plan. No matter how sinful and separated from God one is, His salvation is available for all. Hallelujah!! To God alone be ALL glory, praise, honor and thanks!

➡PURPOSE OF GENESIS: To record God’s creation of the world and His desire to have a people set apart to worship Him

➡AUTHOR: Moses

➡ORIGINAL AUDIENCE: The people of Israel

➡DATE WRITTEN: 1450–1410 B.C.

➡WHERE WRITTEN: In the wilderness during Israel’s wanderings, somewhere in the Sinai peninsula

➡SETTING: The region presently known as the Middle East

➡KEY VERSES: “So God created man in His own image; in the image of God He created him; male and female He created them”(1:27). “I will make you a great nation; I will bless you and make your name great; and you shall be a blessing. I will bless those who bless you, and I will curse him who curses you; and in you all the families of the earth shall be blessed”(12:2-3).

➡KEY PEOPLE: Adam, Eve, Noah, Abraham, Sarah, Isaac, Rebekah, Jacob, Joseph

➡TIMELINE

A.) THE STORY OF CREATION (Gen 1:1–2:3)

God created the sky, seas, and land. He created the plants, animals, fish, and birds. But He created human beings in His own image. At times, others may treat us disrespectfully, but we can be certain of our dignity and worth because we have been created in the image of God.

B) THE STORY OF ADAM (Gen 2:4–5:32)

1. Adam and Eve

2. Cain and Abel

3. Adam’s descendants

When Adam and Eve were created by God, they were without sin. But they became sinful when they disobeyed God and ate the fruit from the forbidden tree. Through Adam and Eve we learn about the destructive power of sin and its bitter consequences.

C) THE STORY OF NOAH (Gen 6:1–11:32)

1. The Flood

2. Repopulating the earth

3. The tower of Babel

Noah was spared from the destruction of the Flood because he obeyed God and built the ark. Just as God protected Noah and his family, He still protects those who are faithful to Him today.

D.) THE STORY OF ABRAHAM (Gen 12:1–25:18)

1. God promises a nation to Abram

2. Abram and Lot

3. God promises a son to Abram

4. Sodom and Gomorrah

5. Birth and near sacrifice of Isaac

6. Isaac and Rebekah

7. Abraham dies

Abraham was asked to leave his country, wander in Canaan, wait years for a son, and then sacrifice him as a burnt offering. Through these periods of sharp testing, Abraham remained faithful to God. His example teaches us what it means to live a life of faith.

E.) THE STORY OF ISAAC (Gen 25:19–28:9)

1. Jacob and Esau

2. Isaac and Abimelech

3. Jacob gets Isaac’s blessing

Isaac did not demand his own way. He did not resist when he was about to be sacrificed, and he gladly accepted a wife chosen for him by others. Like Isaac, we must learn to put God’s will ahead of our own.

F.) THE STORY OF JACOB (Gen 28:10–36:43)

1. Jacob starts a family

2. Jacob returns home

Jacob did not give up easily. He faithfully served Laban for over 14 years. Later, he wrestled with God. Although Jacob made many mistakes, his hard work teaches us about living a life of service for our Lord.

G.) THE STORY OF JOSEPH (Gen 37:1–50:26)

1. Joseph is sold into slavery

2. Judah and Tamar

3. Joseph is thrown into prison

4. Joseph is placed in charge of Egypt

5. Joseph and his brothers meet in Egypt

6. Jacob’s family moves to Egypt

7. Jacob and Joseph die in Egypt

Joseph was sold into slavery by his brothers and unjustly thrown into prison by his master. Through the life of Joseph, we learn that suffering, no matter how unfair, can develop strong character in us.

➡ MEGATHEMES

✔Beginnings :

EXPLANATION- Genesis explains the beginning of many important realities: the universe, the earth, people, sin, and God’s plan of salvation.

IMPORTANCE: Genesis teaches us that the earth is well made and good. People are special to God and unique. God creates and sustains all life.

✔Disobedience

EXPLANATION: People are always facing great choices. Disobedience occurs when people choose not to follow God’s plan of living but their own destructive ways.

IMPORTANCE: Genesis explains why people are evil: they choose to do wrong! Even great Bible heroes failed God and disobeyed Him.

✔Sin

EXPLANATION: Sin ruins people’s lives. It happens when we disobey God.

IMPORTANCE: Living God’s way makes life productive and fulfilling.

✔Promises

EXPLANATION: God makes promises to help and protect people. This kind of promise is called a “covenant.”

IMPORTANCE: God kept His promises then, and He keeps them now. He promises to love us, accept us, forgive us and save us!

✔Obedience

EXPLANATION: The opposite of sin is obedience. Obeying God restores our relationship to Him.

IMPORTANCE: The only way to enjoy the benefits of God’s promises is to obey Him.

✔Prosperity

EXPLANATION: Prosperity is deeper than mere material wealth. True prosperity and fulfillment come as a result of obeying God.

IMPORTANCE: When people obey God, they find peace with Him, with others, and with themselves.

✔Israel

EXPLANATION: God started the nation of Israel in order to have a dedicated people who would:

(1) keep His ways alive in the world

(2) proclaim to the world what He is really like

(3) prepare the world for the birth of Christ

IMPORTANCE: God is looking for people today to love, obey and follow Him. We are to proclaim God’s truth and love to all nations, not just our own. We must be faithful to carry out the mission God has given us.

AMEN! May the Lord give us godly wisdom and knowledge to understand His Word! God bless you beloved brothers and sisters in Christ!