The Book of Lamentations

Autor: Dorina Madaras | Album: fara album | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Dorina1980 in 25/02/2017

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Plangerile lui Ieremia 1

PLÂNGERILE LUI IEREMIA
Nenorocirile Ierusalimului
Plangerile lui Ieremia 1:1 Vai! Cum stă părăsită acum cetatea aceasta atât de plină de popor altădată! A rămas ca o văduvă! Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntaşă printre ţări, a ajuns roabă astăzi!
Plangerile lui Ieremia 1:2 Plânge amarnic noaptea şi-i curg lacrimi pe obraji. Niciunul din toţi cei ce o iubeau n-o mângâie; toţi prietenii ei au părăsit-o şi i s-au făcut vrăjmaşi.
Plangerile lui Ieremia 1:3 Iuda a plecat în pribegie din pricina apăsării şi muncilor grele. Locuieşte în mijlocul neamurilor şi nu găseşte odihnă! Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.
Plangerile lui Ieremia 1:4 Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sunt pustii, preoţii lui oftează; fecioarele lui sunt mâhnite şi el însuşi este plin de amărăciune.
Plangerile lui Ieremia 1:5 Asupritorii lui sar biruitori, vrăjmaşii lui sunt mulţumiţi. Căci Domnul l-a smerit din pricina mulţimii păcatelor lui; copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.
Plangerile lui Ieremia 1:6 S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei. Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi care nu găsesc păşune şi merg fără putere înaintea celui ce-i goneşte.
Plangerile lui Ieremia 1:7 În zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul îşi aduce aminte de toate bunătăţile de care a avut parte din zilele străbune; când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor, iar vrăjmaşii se uitau la el şi râdeau de prăbuşirea lui.
Plangerile lui Ieremia 1:8 Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă. Toţi cei ce-l preţuiau îl dispreţuiesc acum, văzându-i goliciunea, şi el însuşi se întoarce în altă parte şi oftează.
Plangerile lui Ieremia 1:9 Necurăţia stătea lipită pe poala hainei lui şi nu se gândea la sfârşitul său. A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mângâie. „Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!”
Plangerile lui Ieremia 1:10 Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai scump; ba încă a văzut cum, în Locaşul lui cel Sfânt, au intrat neamurile, cărora Tu le porunciseşi să nu intre în adunarea Ta!
Plangerile lui Ieremia 1:11 Tot poporul lui caută pâine suspinând; şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa. „Uită-Te, Doamne, şi priveşte cât de înjosit sunt!”
Plangerile lui Ieremia 1:12 „O, voi, care treceţi pe lângă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!
Plangerile lui Ieremia 1:13 Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde; mi-a întins un laţ sub picioare şi m-a dat înapoi. M-a lovit cu pustiire şi cu o lâncezeală de toate zilele!
Plangerile lui Ieremia 1:14 Mâna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele, care stau împletite şi legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea. Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.
Plangerile lui Ieremia 1:15 Domnul a trântit la pământ pe toţi vitejii din mijlocul meu; a strâns o oştire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul; ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
Plangerile lui Ieremia 1:16 De aceea plâng, îmi varsă lacrimi ochii, căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa; fiii mei sunt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit.”
Plangerile lui Ieremia 1:17 Sionul întinde mâinile rugător, şi nimeni nu-l mângâie. Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmaşi; Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.
Plangerile lui Ieremia 1:18 „Domnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva poruncilor Lui. Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea! Fecioarele şi tinerii mei s-au dus în robie.
Plangerile lui Ieremia 1:19 Mi-am chemat prietenii, dar m-au înşelat, preoţii şi bătrânii mei au murit în cetate, căutând hrană ca să-şi ţină viaţa.
Plangerile lui Ieremia 1:20 Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe, mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară, sabia m-a lăsat fără copii; în casă, moartea.
Plangerile lui Ieremia 1:21 M-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat. Toţi vrăjmaşii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o, dar vei aduce, vei vesti ziua când şi ei vor fi ca mine.
Plangerile lui Ieremia 1:22 Adu toată răutatea lor înaintea Ta şi fă-le cum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinele mele sunt multe şi inima îmi este bolnavă.”
Jalea Ierusalimului
Plangerile lui Ieremia 2:1 Vai, în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pe fiica Sionului! A azvârlit din cer pe pământ podoaba lui Israel şi nu Şi-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui în ziua mâniei Lui!
Plangerile lui Ieremia 2:2 Domnul a nimicit fără milă toate locuinţele lui Iacov. În urgia Lui, a dărâmat întăriturile fiicei lui Iuda şi le-a prăvălit la pământ; a făcut de ocară împărăţia şi căpeteniile ei.
Plangerile lui Ieremia 2:3 În mânia Lui aprinsă, a doborât toată puterea lui Israel; Şi-a tras înapoi de la el dreapta înaintea vrăjmaşului şi a aprins în Iacov o văpaie de foc care mistuie toate de jur împrejur.
Plangerile lui Ieremia 2:4 Şi-a încordat arcul ca un vrăjmaş, Şi-a ridicat dreapta ca un asupritor şi a prăpădit tot ce era plăcut privirilor; Şi-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
Plangerile lui Ieremia 2:5 Ca un vrăjmaş a ajuns Domnul: a nimicit pe Israel, i-a dărâmat toate palatele, i-a prăbuşit întăriturile şi a umplut pe fiica lui Iuda de jale şi suspin.
Plangerile lui Ieremia 2:6 I-a pustiit cortul sfânt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul şi, în mânia Lui năprasnică, a lepădat pe împărat şi pe preot.
Plangerile lui Ieremia 2:7 Domnul Şi-a dispreţuit altarul, Şi-a lepădat Locaşul Său cel Sfânt. A dat în mâinile vrăjmaşului zidurile palatelor Sionului; au răsunat strigătele în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.
Plangerile lui Ieremia 2:8 Şi-a pus de gând Domnul să dărâme zidurile fiicei Sionului; a întins sfoara de măsurat şi nu Şi-a tras mâna până nu le-a nimicit. A cufundat în jale întăritura şi zidurile, care nu mai sunt, toate, decât nişte dărâmături triste.
Plangerile lui Ieremia 2:9 Porţile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit şi rupt zăvoarele. Împăratul şi căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege nu mai au şi chiar prorocii nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.
Plangerile lui Ieremia 2:10 Bătrânii fiicei Sionului şed pe pământ şi tac; şi-au presărat ţărână pe cap, s-au încins cu saci; fecioarele Ierusalimului îşi pleacă la pământ capul.
Plangerile lui Ieremia 2:11 Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor şi pruncilor de ţâţă leşinaţi pe uliţele cetăţii.
Plangerile lui Ieremia 2:12 Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pâine şi vin?” şi cădeau leşinaţi ca nişte răniţi pe uliţele cetăţii, îşi dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
Plangerile lui Ieremia 2:13 Cu ce să te îmbărbătez şi cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului? Cu cine să te pun alături şi cu ce să te mângâi, fecioară, fiica Sionului? Căci rana ta este mare ca marea. Cine va putea să te vindece?
Plangerile lui Ieremia 2:14 Prorocii tăi ţi-au prorocit vedenii deşarte şi amăgitoare, nu ţi-au dat pe faţă nelegiuirea ca să abată astfel robia de la tine, ci ţi-au făcut prorocii mincinoase şi înşelătoare.
Plangerile lui Ieremia 2:15 Toţi trecătorii bat din palme asupra ta, şuieră şi dau din cap împotriva fiicei Ierusalimului şi zic: „Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă şi bucuria întregului pământ?”
Plangerile lui Ieremia 2:16 Toţi vrăjmaşii tăi deschid gura împotriva ta, fluieră, scrâşnesc din dinţi şi zic: „Am înghiţit-o! Da, aceasta este ziua pe care o aşteptam; am ajuns-o şi o vedem!”
Plangerile lui Ieremia 2:17 Domnul a înfăptuit ce hotărâse, a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme, a nimicit fără milă; a făcut din tine bucuria vrăjmaşului, a înălţat tăria asupritorilor tăi!
Plangerile lui Ieremia 2:18 Inima lor strigă către Domnul: „Zid al fiicei Sionului, varsă zi şi noapte şiroaie de lacrimi! Nu-ţi da niciun răgaz şi ochiul tău să nu aibă odihnă!
Plangerile lui Ieremia 2:19 Scoală-te şi gemi noaptea, când încep străjile! Varsă-ţi inima ca nişte apă înaintea Domnului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi, care mor de foame la toate colţurile uliţelor!”
Plangerile lui Ieremia 2:20 „Uită-Te, Doamne, şi priveşte! Cui i-ai făcut Tu aşa? Să mănânce femeile rodul pântecelui lor, pruncii dezmierdaţi de mâinile lor? Să fie măcelăriţi preoţii şi prorocii în Locaşul cel Sfânt al Domnului?
Plangerile lui Ieremia 2:21 Copiii şi bătrânii stau culcaţi pe pământ în uliţe; fecioarele şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie; i-ai ucis în ziua mâniei Tale şi i-ai înjunghiat fără milă.
Plangerile lui Ieremia 2:22 Ai chemat groaza din toate părţile peste mine, ca la o zi de sărbătoare. În ziua mâniei Domnului, n-a scăpat unul şi n-a rămas cu viaţă. Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine, mi i-a nimicit vrăjmaşul!”
Suferinţe şi mângâieri
Plangerile lui Ieremia 3:1 Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui.
Plangerile lui Ieremia 3:2 El m-a dus, m-a mânat în întuneric, şi nu în lumină.
Plangerile lui Ieremia 3:3 Numai împotriva mea Îşi întinde şi Îşi întoarce mâna toată ziua.
Plangerile lui Ieremia 3:4 Mi-a prăpădit carnea şi pielea şi mi-a zdrobit oasele.
Plangerile lui Ieremia 3:5 A făcut zid împrejurul meu şi m-a înconjurat cu otravă şi durere.
Plangerile lui Ieremia 3:6 Mă aşază în întuneric, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
Plangerile lui Ieremia 3:7 M-a înconjurat cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanţuri grele.
Plangerile lui Ieremia 3:8 Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
Plangerile lui Ieremia 3:9 Mi-a astupat calea cu pietre cioplite şi mi-a strâmbat cărările.
Plangerile lui Ieremia 3:10 Mă pândeşte ca un urs şi ca un leu într-un loc ascuns.
Plangerile lui Ieremia 3:11 Mi-a abătut căile şi apoi s-a aruncat pe mine şi m-a pustiit.
Plangerile lui Ieremia 3:12 Şi-a încordat arcul şi m-a pus ţintă săgeţii Lui.
Plangerile lui Ieremia 3:13 În rărunchi mi-a înfipt săgeţile din tolba Lui.
Plangerile lui Ieremia 3:14 Am ajuns de râsul poporului meu şi toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei.
Plangerile lui Ieremia 3:15 M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.
Plangerile lui Ieremia 3:16 Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre, m-a acoperit cu cenuşă.
Plangerile lui Ieremia 3:17 Mi-ai luat pacea şi nu mai cunosc fericirea.
Plangerile lui Ieremia 3:18 Şi am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi nu mai am nicio nădejde în Domnul.”
Plangerile lui Ieremia 3:19 Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!
Plangerile lui Ieremia 3:20 Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
Plangerile lui Ieremia 3:21 Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
Plangerile lui Ieremia 3:22 Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
Plangerile lui Ieremia 3:23 ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!
Plangerile lui Ieremia 3:24 „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.”
Plangerile lui Ieremia 3:25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.
Plangerile lui Ieremia 3:26 Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
Plangerile lui Ieremia 3:27 Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.
Plangerile lui Ieremia 3:28 Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
Plangerile lui Ieremia 3:29 să-şi umple gura cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea;
Plangerile lui Ieremia 3:30 să dea obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări.
Plangerile lui Ieremia 3:31 Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
Plangerile lui Ieremia 3:32 Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el după îndurarea Lui cea mare,
Plangerile lui Ieremia 3:33 căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
Plangerile lui Ieremia 3:34 Când se calcă în picioare toţi prinşii de război ai unei ţări,
Plangerile lui Ieremia 3:35 când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt,
Plangerile lui Ieremia 3:36 când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
Plangerile lui Ieremia 3:37 Cine a spus şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
Plangerile lui Ieremia 3:38 Nu ies din gura Celui Preaînalt răul şi binele?
Plangerile lui Ieremia 3:39 De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!
Plangerile lui Ieremia 3:40 Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul.
Plangerile lui Ieremia 3:41 Să ne înălţăm şi inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:
Plangerile lui Ieremia 3:42 „Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!”
Plangerile lui Ieremia 3:43 În mânia Ta, Te-ai ascuns şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
Plangerile lui Ieremia 3:44 Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
Plangerile lui Ieremia 3:45 Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.
Plangerile lui Ieremia 3:46 Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.
Plangerile lui Ieremia 3:47 De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.
Plangerile lui Ieremia 3:48 Şuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
Plangerile lui Ieremia 3:49 Mi se topeşte ochiul în lacrimi necurmat şi fără răgaz,
Plangerile lui Ieremia 3:50 până ce Domnul va privi din cer şi va vedea.
Plangerile lui Ieremia 3:51 Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetăţii mele.
Plangerile lui Ieremia 3:52 Cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre.
Plangerile lui Ieremia 3:53 Voiau să-mi nimicească viaţa într-o groapă şi au aruncat cu pietre în mine.
Plangerile lui Ieremia 3:54 Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: „Sunt pierdut!”
Plangerile lui Ieremia 3:55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
Plangerile lui Ieremia 3:56 Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinele şi strigătele mele!”
Plangerile lui Ieremia 3:57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat şi ai zis: „Nu te teme!”
Plangerile lui Ieremia 3:58 Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
Plangerile lui Ieremia 3:59 Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate!
Plangerile lui Ieremia 3:60 Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
Plangerile lui Ieremia 3:61 Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
Plangerile lui Ieremia 3:62 cuvântările potrivnicilor mei şi planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
Plangerile lui Ieremia 3:63 Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală! Eu sunt cântecul lor de batjocură.
Plangerile lui Ieremia 3:64 Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor!
Plangerile lui Ieremia 3:65 Împietreşte-le inima şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
Plangerile lui Ieremia 3:66 Urmăreşte-i, în mânia Ta, şi şterge-i de sub ceruri, Doamne!
Plângere asupra sorţii poporului
Plangerile lui Ieremia 4:1 Vai, cum s-a înnegrit aurul şi cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaş pe la toate colţurile uliţelor!
Plangerile lui Ieremia 4:2 Cum sunt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altădată, cum sunt priviţi acum, vai! Ca nişte vase de pământ şi ca o lucrare făcută de mâinile olarului!
Plangerile lui Ieremia 4:3 Chiar şi şacalii îşi apleacă ţâţa şi dau să sugă puilor lor, dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii din pustie.
Plangerile lui Ieremia 4:4 Limba sugarului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o dă.
Plangerile lui Ieremia 4:5 Cei ce se hrăneau cu bucate alese leşină pe uliţe. Cei ce fuseseră crescuţi în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!
Plangerile lui Ieremia 4:6 Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei, care a fost nimicită într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.
Plangerile lui Ieremia 4:7 Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele; trupul le era mai roşu decât mărgeanul; faţa le era ca safirul.
Plangerile lui Ieremia 4:8 Dar acum înfăţişarea le este mai negricioasă decât funinginea, aşa că nu mai sunt cunoscuţi pe uliţe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.
Plangerile lui Ieremia 4:9 Cei ce pier ucişi de sabie sunt mai fericiţi decât cei ce pier de foame, care cad sleiţi de puteri, din lipsa roadelor câmpului!
Plangerile lui Ieremia 4:10 Femeile, cu toată mila lor, îşi fierb copiii, care le slujesc ca hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
Plangerile lui Ieremia 4:11 Domnul Şi-a sleit urgia, Şi-a vărsat mânia aprinsă; a aprins în Sion un foc care-i mistuie temeliile.
Plangerile lui Ieremia 4:12 Împăraţii pământului n-ar fi crezut şi niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porţile Ierusalimului.
Plangerile lui Ieremia 4:13 Iată rodul păcatelor prorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi, care au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniţi!
Plangerile lui Ieremia 4:14 Rătăceau ca orbii pe uliţe, mânjiţi de sânge, aşa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.
Plangerile lui Ieremia 4:15 „Depărtaţi-vă, necuraţilor”, li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!” Când fugeau pribegind încoace şi încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!”
Plangerile lui Ieremia 4:16 În mânia Lui, Domnul i-a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmaşul n-a căutat la faţa preoţilor, nici n-a avut milă de cei bătrâni.
Plangerile lui Ieremia 4:17 Şi acolo ni se sfârşeau ochii şi aşteptam zadarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuşi nu ne-a izbăvit.
Plangerile lui Ieremia 4:18 Ne pândeau paşii, ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre; ni se apropia sfârşitul, ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârşitul!
Plangerile lui Ieremia 4:19 Prigonitorii noştri erau mai iuţi decât vulturii cerului. Ne-au fugărit pe munţi şi ne-au pândit în pustie.
Plangerile lui Ieremia 4:20 Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el, despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri.”
Plangerile lui Ieremia 4:21 Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuieşti în ţara Uţ! Dar şi la tine va trece potirul şi tu te vei îmbăta şi te vei dezgoli!
Plangerile lui Ieremia 4:22 Fiica Sionului, nelegiuirea îţi este ispăşită: El nu te va mai trimite în robie. Dar ţie, fiica Edomului, îţi va pedepsi nelegiuirea şi îţi va da pe faţă păcatele.
Relele de acum şi aducerile aminte
Plangerile lui Ieremia 5:1 Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!
Plangerile lui Ieremia 5:2 Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre, la cei din alte ţări!
Plangerile lui Ieremia 5:3 Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca nişte văduve.
Plangerile lui Ieremia 5:4 Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.
Plangerile lui Ieremia 5:5 Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire şi, când obosim, nu ne dau odihnă.
Plangerile lui Ieremia 5:6 Am întins mâna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.
Plangerile lui Ieremia 5:7 Părinţii noştri, care au păcătuit, nu mai sunt, iar noi le purtăm păcatele.
Plangerile lui Ieremia 5:8 Robii ne stăpânesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mâinile lor.
Plangerile lui Ieremia 5:9 Ne căutăm pâinea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.
Plangerile lui Ieremia 5:10 Ne arde pielea ca un cuptor de frigurile foamei.
Plangerile lui Ieremia 5:11 Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
Plangerile lui Ieremia 5:12 Mai-marii noştri au fost spânzuraţi de mâinile lor. Bătrânilor nu le-au dat nicio cinste.
Plangerile lui Ieremia 5:13 Tinerii au fost puşi să râşnească şi copiii cădeau sub poverile de lemn.
Plangerile lui Ieremia 5:14 Bătrânii nu se mai duc la poartă şi tinerii au încetat să mai cânte.
Plangerile lui Ieremia 5:15 S-a dus bucuria din inimile noastre şi jalea a luat locul jocurilor noastre.
Plangerile lui Ieremia 5:16 A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!
Plangerile lui Ieremia 5:17 Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii,
Plangerile lui Ieremia 5:18 este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.
Plangerile lui Ieremia 5:19 Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!
Plangerile lui Ieremia 5:20 Pentru ce să ne uiţi pe vecie şi să ne părăseşti pentru multă vreme?
Plangerile lui Ieremia 5:21 Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăşi zile ca cele de odinioară!
Plangerile lui Ieremia 5:22 Să ne fi lepădat Tu de tot oare şi să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?

TEARS are defined simply as “drops of salty fluid flowing from the eyes.”They can be caused by irritation or laughter but are usually associated with weeping, sorrow, and grief. When we cry, friends wonder what’s wrong and try to console us. Babies cry for food; children cry at the loss of a pet; adults cry when confronted with trauma and death.

Jeremiah’s grief ran deep. He is remembered as the “weeping prophet,”and his tears flowed from a broken heart. As God’s spokesman, he knew what lay ahead for Judah, his country, and for Jerusalem, the capital and “the city of God.”God’s judgment would fall and destruction would come. So Jeremiah wept. His tears were not self-centered, mourning over personal suffering or loss. He wept because the people had rejected their God—the God who had made them, loved them, and sought repeatedly to bless them. Jeremiah’s heart was broken because he knew that the selfishness and sinfulness of the people would bring them much suffering and an extended exile. Jeremiah’s tears were tears of empathy and sympathy. His heart was broken with those things that break God’s heart.

Jeremiah’s two books focus on one event—the destruction of Jerusalem. The book of Jeremiah predicts it, and Lamentations looks back on it. Known as the book of tears, Lamentations is a dirge, a funeral song written for the fallen city of Jerusalem.

What makes a person cry says a lot about that person—whether he or she is self-centered or God-centered. The book of Lamentations allows us to see what made Jeremiah sorrowful. As one of God’s choice servants, he stands alone in the depth of his emotions, broken by his care for the people, his love for the nation, and his devotion to God.

What causes our tears? Do we weep because our selfish pride has been wounded or because the people around us are dying in their sinful lives and reject the God who loves them dearly? Do we weep because we have lost something of value or because people all around us will suffer for their sinfulness? Our world is filled with injustice, poverty, war, and rebellion against God, all of which should move us to tears and to action. Read Lamentations and learn that to disobey God is to invite disaster, and to learn what it means to grieve with God, for our God suffers when His people suffer.

➡THE BLUEPRINT

1.) Jeremiah mourns for Jerusalem (1:1–22)

2.) God’s anger at sin (2:1–22)

3.) Hope in the midst of affliction (3:1–66)

4.) God’s anger is satisfied (4:1–22)

5.) Jeremiah pleads for restoration (5:1–22)

Jeremiah grieves deeply because of the destruction of Jerusalem and the devastation of his nation. But in the middle of the book, in the depths of his grief, there shines a ray of hope. God’s compassion is ever present. His faithfulness is great. Jeremiah realizes that it is only the Lord’s mercy that has prevented total annihilation. This book shows us the serious consequences of sin and how we can still have hope in the midst of tragedy because God is able to turn it around for good. We see the timeless importance of prayer and confession of sin. We will all face tragedy in our life but in the midst of our afflictions, there is hope in God. Hallelujah!

➡MEGATHEMES

1.) Destruction of Jerusalem :

EXPLANATION Lamentations is a sad funeral song for the great capital city of the Jews. The temple has been destroyed, the king is gone, and the people are in exile. God had warned that He would destroy them if they abandoned Him. Now, afterward, the people realize their condition and confess their sin.

IMPORTANCE: God’s warnings are justified! He does what He says He will do! His punishment for sin is certain! Only by confessing and renouncing our sin can we turn to Him for deliverance. How much better to do so before His warnings are fulfilled.

2.) God’s Mercy

EXPLANATION: God’s compassion was at work even when the Israelites were experiencing the affliction of their Babylonian conquerors. Although the people had been unfaithful, God’s faithfulness was great. He used this affliction to bring His people back to Him.

IMPORTANCE: God will always be faithful to His people. His merciful, refining work is evident even in affliction. At those times, we must pray for forgiveness and then turn to Him for deliverance.

3.) Sin’s Consequences

EXPLANATION: God was angry at the prolonged rebellion by His people. Sin was the cause of their misery, and destruction was the result of their sin. The destruction of the nation shows the vanity of human glory and pride.

IMPORTANCE: To continue in rebellion against God is to invite disaster. We must never trust our own leadership, resources, intelligence, or power more than God. If we do, we will experience consequences similar to Jerusalem’s.

4.) Hope

EXPLANATION: God’s mercy in sparing some of the people offers hope for better days. One day, the people will be restored to a true and fervent relationship with God.

IMPORTANCE: Only God can deliver us from sin. Without Him there is no comfort or hope for the future. Because of Christ’s death for us and His promise to return for us, we have a bright hope for tomorrow.

AMEN! All glory, praise and thanks be to God, our Lord alone! God bless you all!