Universuri paralele

Ardelean Viorel

1). Introducere. Aş dori să începem cu afirmaţia de la începutul Bibliei. Geneza 1:1  „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul”. A face afirmaţii de genul toate s-au făcut singure, este o absurditate, pentru că prin observarea Universului a legilor care îl guvernează, la nivel molecular, atomic şi subatomic,  sau în astrofizică, indiferent dacă cineva este creştin sau nu, în mod logic se acceptă un desing inteligent,  care în funcţie de credinţa sau necredinţa omului primeşte diferite denumiri. Mulţi dintre oamenii de ştiinţă nu recunosc faptul că sunt creştini, o dată pentru a  nu fi blamaţi de colegi, iar în multe situaţii ei pot să-şi piardă locurile de muncă.  Din punct de vedere creştin acest autor al desingului inteligent, poartă numele de Dumnezeu. Apocalipsa 14:7  ”El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”  Pentru acest lucru vom încerca o abordare a universurilor paralele[1] sau mai precis universuri paralele materiale incluse în Universul Spiritual. Nu cred că am pornit de la o premiză falsă ci este un punct de vedere creştin. Noi cunoaştem cel puţin două universuri, cel material, în care se măsoară se cântăreşte se fac experimente (la nivel de particule elementare se vorbeşte cel puţin la modul teoretic despre 11 universuri paralele, sau „teoria corzilor”) etc, şi Universul Spiritual sau Cerul în care locuieşte Dumnezeu. Atunci când vorbim despre cer noi face referire la un loc unde locuieşte Dumneze, dar şi la o stare de fericire. Isaia 66:1  „Aşa vorbeşte Domnul: „Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi, şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă”?.  Sau ceva şi mai complicat pentru cei care nu sunt creştini : 1 Corinteni 3:16 ” Nu ştiţi că voi Sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi”?, care practic este o stare a cerului. O să le luăm pe rând, Universul Spiritual şi cel material şi o să încercăm să vorbim despre ele la modul ipotetic şi la modul practic.

1.D. A vorbii despre 1D este extrem de dificil, chiar şi la modul teoretic. Acest univers la modul practic nu există, fiindcă noi avem date care spun ceva despre ”timpul” de dinainte de facerea lumii şi după ce lumea, respectiv universul au fost create. A susţine că înainte ca  lucrurile, respectiv creaţia Universului,  Dumnezeu ne-a ales,  depăşeşte înţelegere umană, şi ţine de credinţa în Dumnezeu.  Efeseni 1:4 ” În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, dupăce, în dragostea Lui”, 5  ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, 6  spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui”. Dacă  ne întoarcem la universul material, apropiere de punctul zero, este extrem de dificilă, fiindcă se conturează mai multe aspecte care cel puţin la modul teoretic dacă ne apropiem de punctul ZERO. În mediul ştiinţific şi a teoriei Big Bangului[2], „întreg universul - materie şi energie - a explodat dintr-un singur punct foarte fierbinte numit singularitate”. Universul fiind în expansiune s-a răcit ( adiabatic), iar cea mai mare parte din energie s-a transformat în materie, iar o parte din energie s-a păstrat sub formă de fotoni, care a rămas ca şi radiaţie cosmic de fond a universului material. Radiaţia cosmică de fond, este una din formele radiaţiei electromagnetice (din care face parte şi lumina din spectru vizibil de la roşu la violet) şi se găseşte peste tot în univers. Temperatura  este de „de 2,725 K şi frecvenţa de 160,4 GHz ce corespunde unei lungimi de undă de 1,9 mm, fiind încadrată în domeniul microundelor” Ea poate fi detectată cu un radiotelescop, ca şi o constantă fără să aibă ca sursă o stea sau alt corp ceresc. „Potrivit teoriei Big Bang, la 10⁻³⁷ secunde de la formarea Universului, acesta a cunoscut o creştere exponenţială, înlăturând orice lipsă de omogenitate, proces cunoscut ca inflaţie cosmică. Aceasta a fost urmată de ruperea simetriei şi crearea forţelor fundamentale şi a particulelor elementare. La 10⁻⁶ secunde,, „Universul era format dintr-o plasmă fierbinte de electroni, fotoni şi barioni. Fotonii reacţionau permanent cu plasma prin intermediul procesului Împrăştiere Thomson.”. Potrivit teoriei universul material s-a răcit, electronii pot să interacţioneze cu protonii şi s-au format atomii de hidrogen, iar fotonii[3] s-au desprins de materie şi călătoresc liber prin spaţiu. „Temperatură de culoare a fotonilor a scăzut odată cu expansiunea Universului, ajungând la 2,7 K”[4]. Din păcate acesta este doar un model fizic / matematic, care funcţionează acum, fără o garanţia ca aşa s-a întâmplat şi în trecut. Deci conform teoriei nimeni nu s-a apropiat nici măcar la modul teoretic de punctul ZERO mai aproape de 10⁻⁶ secunde. Se pune întrebarea totuşi, ce fost de fapt punctul ZERO, sau dincolo de el, dacă nimeni nu s-a putut apropia prin calculele mai aproape de 10⁻⁶ secunde, întrebări care rămân fără răspuns. Un alt aspect este Singularitatea gravitaţională[5] care este din punct de vedere teoretic, un punct, cu un volum ce  se îndreaptă către zero şi o masă care tinde spre infinit. Cu alte cuvinte acel punct este un punct care are o concentraţie infinită şi o forţă de gravitaţie imensă, care nu se poate măsura. Un exemplu de singularitate gravitaţională sunt găurile negre, care atrag datorită gravitaţiei imense absolut totul, inclusiv lumina. În astfel de puncte legile fizice elaborate de Newton, nu mai au aplicaţie. De asemenea şi cifra zero[6] , folosită în multe domenii  în matematică şi în fizică reprezintă o cantitate vidă (materie), care are o valoare nulă. Dacă pentru un copil, nimic este simplu îl a defini,  problema devine şi mai acută atunci când oamenii de ştiinţă încearcă să definească NIMICUL[7], şi este dificil să se dea o definiţie. Pentru un om obişnuit acest lucru nu este o problemă, dar când fizicienii încearcă să dea o definiţie conceptului de „nimic”, se ajunge la un impas, şi se pune întrebarea dacă nimicul există cu adevărat, care este şi o contradicţie în termeni. Dificultatea acestei  încercări s-a văzut la Muzeul American de Istorie Naturală din New York, SUA, a avut ca şi temă definirea „nimicului”. O reprezentare a nimicului prin asociaţie poate fi un spaţiu gol, în care nu este nimic înăuntru, dar această realitate este departe de a fi nimic fiindcă în universul nostru material, chiar şi un spaţiu vid întunecat, fără nici o particulă tot există ceva, în cazul nostru însuşi spaţiu. Spaţiul în sine, „Are o localizare, o formă, este un obiect fizic”, afirmă filozoful Jim Holt, iar astrofizicianul Neil de Grasse Tyson confirmă şi el acest lucru din moment ce se aplică legile fizicii, legile fizicii nu pot fi considerate drept nimic.” În fizica teoretică există un „nimic mai profund” (Lawrence Krauss, de la Arizona State University), care  nu „implică nici spaţiu nici un fel de spaţiu, nici timp, nici particule, nici câmpuri (de energie), nici legi ale naturii”. Această  perspectivă este cea mai apropiată de nimic. Dar Jim Holt, nu este de acord cu această definiţie şi pune întrebarea: “Există într-adevăr nimicul?”, nu există spaţiu sau timp, dar ce se întâmplă cu legile fizicii şi a matematicii, sau cu conştiinţa. Ele sunt lucruri non – spaţiale şi non- temporale, ce facem cu ele?, întrebare la care nu există un răspuns. S-a încercat şi în matematică acest lucru prin înmulţirea cifrelor ci zero, pentru ca rezultatul să fie nul numită „mulţimea de măsură nulă”, dar acest lucru nu este relevant . De asemenea a fost sugerată o teorie a nimicului bazată pe câmpul cuantic „care ar implica un sistem cuantic lipsit de grade de libertate (dimensiuni)” dar şi acest este doar un model teoretic. Jim Holt se opune din nou şi propune a ne imagina suprafaţa unei sfere, un spaţiu finit dar fără graniţă, care se comprimă la un punct din care rezultă  un „continuu spaţiu-timp închis, cu raza zero”, o teorie în care nici Jim Holt nu crede că este adevărată. Mai mult cei care sunt specialişti în filozofie analitică afirmă că „nimicul” este doar un substantiv şi arată opusul a ceea există. În ştiinţă sunt foarte multe lucruri pe care nu le poţi defini, dar care totuşi sunt reale (Lawrence Krauss). Şi grecii s-au luptat pentru a înţelege acest concept, nimic sau zero, şi au refuzat să folosească cifra zero în calcule, sistemul lor de numerotarea, chiar şi în astronomie. Oamenii au  oroare de vid (Charles Seife), “Pentru noi, ideea de nimic reprezintă ceva care ne sperie, ideea de haos, de nesocotire a regulilor.” Ca şi o mică  concluzie, nimicul nu poate fi atins, este o ţintă mobilă, în măsura descoperirilor ştiinţifice, şi ne indică faptul că nimicul este de fapt ceva. s-ar putea ca problema nimicului să nu fie rezolvată niciodată.” (Neil de Grasse Tyson). Şi totuşi înainte de „NIMIC”, Biblia afirmă ca a fost ceva : Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. (Ioan 17:24), El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi (1 Petru 1:20)

2. D. Acest aspect presupune un univers în două dimensiuni, şi o fiinţă  vie, sau mai multe,  inteligente care trăiesc în acest univers. La modul teoretic universul respectiva poate exista şi fiinţele din acest univers, pot să perceapă lucruri, sau fiinţe doar în 2.D. Dar nimeni de acolo nu va putea să vadă, să perceapă sau să înţeleagă ceva din universul 3.D, în care ne găsim noi ca vieţuitoare şi fiinţe  umane inteligente. Pentru a exemplifica acest lucru ne imaginăm o coală mare de hârtie, şi un punct negru, sau mai multe, fără grosime, care este universul în două dimensiuni. Acest fapt presupune  faptul că fiinţele inteligente din acest univers imaginar nu pot să ne vadă, dar totuşi pot să vadă ceva. Dacă coala de hârtie este suficient de mare, iar eu merg prin absurd pe această hârtie fără grosime, ele totuşi vor vedea ceva şi anume urmele paşilor mei în 2.D. Nu se poate imagina ce vor crede,  sau cum vor reacţiona  presupusele fiinţe inteligente când vor descoperii aceste urme. Problema este faptul că şi noi ne găsim practic în aceeaşi situaţie dacă încercăm să privim în 4.D. şi  vom încerca să facem tot felul de presupuneri începând de la zei, extratereştri, din trecut,  prezent, sau viitor, din alte universuri paralele, sau negarea în sine a altor universuri, reducând totul  la ce anume se poate percepe şi înţelege din 3.D.  Vom trece în universul nostru material format din trei dimensiuni, de fapt din patru în mod „artificial”, dacă se adaugă şi timpul. Dar aici trebuie să facem precizarea că timpul în sine limitează omul care trăieşte 70 – 80 de ani în medie, foarte puţin în comparaţie cu miile de ani, popoare şi civilizaţii dispărute, din care s-a ales praful la modul propriu. Acum să trecem la universul material, concret din care facem parte noi ca şi oameni.

3.D. Acesta este universul în care trăiesc tot ce însemnă verdeaţă, vieţuitoarele din apă, păsările cerului, şi vieţuitoarele de pe pământ toate şi vietăţile vii şi  oamenii  ca fiinţe inteligente. A fi ceva viu înseamnă pe scurt să te naşti,  (să ai condiţii de hrană apă, temperatură presiune, informaţie etc), creşti, te reproduci şi mori. Poţi să fi o vietate care trăieşte prin instincte, sau  o fiinţă dotată cu raţiune şi limbaj articulat aşa cum suntem noi oamenii. Acest univers este perceput de om, poate fi analizat, cântărit, se pot face experimente, se poate analiza etc. Omul este înzestrat cu cele cinci simţuri prin care percepe universul material. Avem simţul tactil, mirosul, văzul şi aici aş vrea să precizăm faptul că vedem foarte puţin, doar într-o octavă de la roşu la violet din spectru vizibil, dar cu ajutorul aparatelor şi tehnicii, am extins vederea noastră şi vedem în infraroşu, radiaţia termică, şi se pot vizualiza undele radio sau radiaţia de fond a universului. De asemenea  se pot percepe obiecte în ultraviolet, raze X şi Gama, dar care sunt dăunătoare pentru om. De fapt lumina este undă electromagnetică şi dacă se priveşte din această perspectivă Soarele şi Luna care apar în Geneza în ziua a patra, contradicţia dispare de la sine (era doar o paranteză). În domeniul acustic stăm mai bine şi auzim cam în opt octave de la 16 - 20 000 herţi, dar şi aici tot prin tehnică se pot auzi infrasunetele, sau ultrasunetele. De asemenea avem simţul gustului, iar copiii mici refuză din instinct ceea ce este amar, dar acceptă ce este dulce, ştim ce înseamnă acru sau sărat etc. De remarcat că există vieţuitoare, insecte, (albinele) care văd în ultraviolet sau animale care aud infrasunete (elefanţii şi altele) Se poate amintii cât de vast este universul material şi noi avem capacitatea de a observa limitele universului între 12 - 15 miliarde de ani lumină (1 an lumină este distanţa parcursă de o rază de lumină într-un an cu o viteză de 300 000 km pe secundă). Este imens,  dar universul s-ar putea să fie şi mai mare.   La modul teoretic se vorbeşte despre spaţiu curbat, găuri de vierme, materia neagră, naşterea stelelor, durata de viaţă a unei stele, şi moartea lor,  găuri negre din univers, simetria teoretică dintre materie şi antimaterie etc. Un univers paralel este o realitate alternativă[8]  - sf-  a ceea ce percepem noi cu adevărat. Se poate amintii de asemenea universuri oglindă, sau hiperspaţiu, etc. Dar  există şi lucruri în fizică la modul concret, în care   există şi un tipar . De  exemplu atomul de Hidrogen[9] conţine un proton şi un electron. La microscopul electronic se poate vedea protonul care pulsează ca un soare în miniatură şi (electronul) sau mai concret norul electronic din jurul protonului în care se învârte pe orbită electronului cu o viteză foarte mare ţinut de proton de legătură nucleară. Nu intru în amănunte dar  este demn de menţionat acest lucru fiindcă am dat referinţa necesară. Al doilea atom pe care vreau să-l amintesc este atomul de Carbon. De remarcat că viaţa este clădită pe structuri de carbon (oare cum ar fi dacă era construită pe atomi de siliciu ?). Atomul de Carbon[10] îl găsim în două forme de bază, aceea de grafit (cărbune – mina de la creion cu care scriem) şi diamantul care este foarte dur şi se realizează la temperaturi şi presiuni foarte înalte. Diferă aranjarea spaţială a electronilor care face ca aceiaşi substanţă să fie foarte diferită. Dar el poate să  aibă legături multiple cam 10 milioane de compuşi chimici deferiţi. De asemenea se pot face referinţe la forţe nucleare slabe[11], care au o rază de interacţiune scurtă produse în majoritatea proceselor de radioactivitate, efectele cele mai cunoscute sunt dezintegrarea beta. Din această cauză particulele subatomice leptoni, neutrini, quarci  au o viaţă foarte scurtă. De asemenea se poate aminti şi teoria electroslabă, iar din acest motiv (studiul particulelor elementare) a fost construit acceleratorul de particule de la al organizaţiei CERN din Geneva. A doua forţă nucleară de care doresc să amintesc este forţa nucleară tare[12] care realizează stabilitatea protonilor şi neuronilor cu o rază de acţiune foarte scurtă. Ea ţine pe orbită şi particulele subatomice ca gluconii, quarkurile, care formează barioni în care se includ  protoni şi neutroni, mezoni, pioni….etc. Forţa nucleară tare explică de ce nucleul format din protoni şi neutroni ca sarcini electrice diferite sunt stabili. De menţionat că de fapt sunt patru forţe nucleare din care am amintit doar două.  De asemenea în cazul de faţă se poate aminti magnetismul şi gravitaţia. Problema este că aici există legi pe care omul le descopere, le poate folosi, dar nu le poate schimba. Magnetismul este folosit în multe domenii şi aici doresc să amintesc doar aplicarea lui la trenurile de mare viteză. La fel este şi cu gravitaţia. Păsările zboară pe cer, ca şi multe insecte, iar omul foloseşte diferite aparate pentru a se desprinde de Pământ. El foloseşte avioane, rachete etc, învinge forţa gravitaţiei dar nu o desfiinţează. Nu sfătuiesc pe nimeni să sară de la etajul doi sau trei, fiindcă va suferi consecinţele  de rigoare (fracturi, sau moarte). Cel mai mare consum de energie se produce când o rachetă sau navetă spaţială se desprinde de Pământ, învinge forţa gravitaţională pentru a ajunge în spaţiu. Tiparul de care am amintit la început se regăseşte şi în spaţiul cosmic. Protonul ţine electronii pe orbită, dar acelaşi lucru îl face şi Soarele care prin forţa gravitaţiei ţine planetele pe orbitele lor.  De asemenea diferite tipuri de reacţii fizice şi chimice care se produc la nivel atomic se regăsesc şi în univers dar la scară mult mai mare. Există foarte multe similarităţi şi se pare că uni oameni nu văd pădurea din cauza copacilor, sau recunosc armata dar nu şi generalul. Discuţia poate fi mai lungă dar ne oprim aici şi cred că înţelegem libertăţile dar şi limitările omului în universul material din care facem parte şi anume 3. D în care omul poate descoperi, cerceta, copia natura, inventa, etc. În acest univers omul are posibilitatea să faciliteze viaţa omului în speţă a speciei umane.  Problema se pune ce se întâmplă dacă omul vrea să perceapă ceva din 4.D, în eventualitatea că acest univers există cu adevărat.

4.D. Atunci când vorbim de 4.D, ca univers material,  nu avem prea multe alternative. Acest tip de univers ţine mai mult de domeniul  teoreticului, el există pe hârtie,  analogii, în calcule matematice sau fizice, dar nu la modul concret, palpabil nu  se poate demonstra şi se merge mult şi pe varianta SF. Nu cred că cineva poate să aibă pretenţia că poate să perceapă, să vadă ceva din acest tip de univers, fiindcă nu are cum. Şi totuşi omul poate să vadă ceva, şi anume intervenţia fiinţelor din 4.D, urmele paşilor, intervenţia sau revendicare lor asupra universului din care facem parte în universul nostru 3D. Dacă aşa stau lucrurile trebuie să amintim că omul poate să vadă totuşi ceva din 4.D, pe care creştini îl percep prin credinţă conform Bibliei ca şi un univers spiritual şi intervenţia fiinţelor care fac parte din el. În cazul de faţă Biblia este aceea care deschide uşa spre universul spiritual a lui Dumnezeu. Acum cred că trebuie să amintim despre Revelaţia Naturală şi Revelaţia  Specială al lui Dumnezeu. Sunt versete biblice are ne spun că înainte de „NIMIC”, a exista ceva şi cineva  numit Dumnezeu. Psalmi „90:2  „Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!”. Dumnezeu îşi arată puterea  în creaţie : Iov 26:7  „El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spânzură pământul pe nimic”. Iov 26:8  „Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg sub greutatea lor”. Iov 26:10  „A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întuneric”. Iov 26:13 „Suflarea Lui înseninează cerul, mâna Lui străpunge şarpele fugar”. Iar acesta nu este decât un fragment din creaţie Iov 26:14  „Şi acestea Sunt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge până la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”. Dumnezeu îl întreabă pe Iov : Iov 38:4  Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Dumnezeu declară el însuşi : Isaia 45:12  Eu am făcut pământul, şi am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile, şi am aşezat toată oştirea lor. Profesorul[13] A. H. Strong defineşte creaţia ca fiind: “Actul prin care Dumnezeu, numai pentru slava Sa si fără sa se folosească de ceva existent mai dinainte, a făcut lumea, atât cea văzuta, cât si cea nevăzută.” (Strong, opera citata, p. 371). Această perspectivă înseamnă că Dumnezeu a făcut creaţia „ex nihilo”- din nimic. Acest lucru este susţinut de teismul iudaic şi creştin, care intră în conflict cu evoluţia. Moise ne transmite prin Revelaţia primită de la Dumnezeu anumite informaţii cu privire la originea materiei, izvorul energiei, originea vieţii, conştienţa de sine a omului, personalitatea umană, primul păcat, Revelaţie care poate să ducă omul la cunoştinţa mântuitoare despre Dumnezeu şi în final la Evanghelia lui Hristos. Geneza este „ teocentrică” şi Dumnezeu este aşezat în punctul focal al realităţii. Încă din primul verset Moise spune : Geneza 1:1  „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul”. Revelaţia divină este în ea însăşi o minune, care implică infinitul sau veşnicia care s-a redus în mod voluntar la un timp determinat. Ioan 1:14  „Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl”. Biblia nu explică acest lucru ci doar îl prezintă. Biblia ne prezintă şi un Dumnezeu al istoriei, în planul făcut „ în Sine însuşi”, cu privire la omenire. Cu privire[14] la Adam şi Eva, înainte de cădere, nimic nu împiedica părtăşia lor cu Dumnezeu. Chiar şi după ce au păcătuit şi au căzut sub blestem, iar mintea omului a fost întunecată de păcat, Dumnezeu a continuat să vorbească prin creaţie, şi au fost oameni care au înţeles lucrul acesta. Psalmi 19:1  „(Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui”, sau Psalmi 94:8  „Totuşi, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Când vă veţi înţelepţi, nebunilor? 9  Cel ce a sădit urechea, s-ar putea să n-audă? Cel ce a întocmit ochiul, s-ar putea să nu vadă”?. De asemenea şi Iov, Isaia  ( Iov 12:7-9, Isaia 40:26) şi alte persoane văd creaţia şi pe Creator. Apostolul Pavel în Listra face afirmaţia „Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel Viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în ele. (Faptele apostolilor 14:15), când locuitorii îi credeau zei. Există diferite cuvinte care indică prin fenomene neobişnuite intervenţii din alt univers. Cuvântul semn[15] (lit. "omen" aramaica, "token" in ebraica, "semeion", "teras", în greaca) împreună cu sinonimele sale, indică supranaturalul, atrage atenţia, avertizează şi încurajează credinţa în divinitate. Ca şi exemplu Isus dă „semnul proorocului Iona", (Mat. 12:38-40), pentru a  dovedii divinitatea Sa printre alte minuni pe care le-a făcut. Semnul are ca şi corespondent minunea, care nu se poate explica în universul nostru, dar este ceva firesc în sfera divinităţi.  În acest caz cele două universuri se „intersectează” pe moment. Dar semnul a existat în toate timpurile iar magii si vrăjitorii Egiptului, care cochetau cu "supranaturalul demonic" au identificat o minune cu exclamaţia: "Aici este degetul lui Dumnezeu!" (Exod 8:19). De asemenea este folosit cuvântul puteri (lit. "dunamos" in greaca),  cu referire la puterea lui Isus, care este un exemplu de intervenţie divină în lumea materială, prin care se reactivează fenomenul creator, se inversează procesul decadent material şi spiritual, anulând şi consecinţe ale păcatului. Pavel ne vorbeşte despre „nemărginita putere" a lui Dumnezeu atunci când la înviat pe Cristos din morţi. La fel aceeaşi putere (putere a tariei Lui) lucrează în viaţa credincioşilor prin care sunt aduşi de la moarte la viaţă şi îi pregăteşte pentru Împărăţia Cerurilor (Efes. 1:17-21). În ale context negativ Pavel vorbeşte despre credincioşi care au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor" (Evrei 6:5). Puterea s-a manifestat şi în viaţa apostolilor,  şi a fost un „sigiliul” care le-a certificat lucrarea apostolică şi a dat autoritatea asupra scrierii cărţilor din Noul Testament în faţa contemporanilor şi generaţiile viitoare "Semnele unui apostol le-ati avut printre voi in toata răbdarea, prin semne, puteri si minuni care au fost facute intre voi" (2 Cor. 12:12). Dacă ne gândim la dimensiunile universului în termenii spaţiu – timp, înţelegem că orice intervenţie în realitatea noastră de 3.D, din alt spaţiu cu mai multe dimensiuni, este un semn, o minune, sau altceva  şi nu se poate explica pentru un observator de pe pământ. De asemenea există viziuni (lit. "opasis" in greaca), oameni cărora Dumnezeu le permite să intre dincolo de dimensiunea spatio-temporală, în realitatea pe care Dumnezeu o transmite unei persoane. Viziunile pot să fie "anticipative" şi arată ce se va întâmpla în viitor, iar prorocii Vechiului Testament au avut aşa ceva Naum 3:2  „Auziţi pocnetul biciului, uruitul roţilor, tropăitul cailor, şi durduitul carelor! 3  Se aruncă năvalnici călăreţii, scânteiază sabia, fulgeră suliţa... O mulţime de răniţi!... Grămezi de trupuri moarte!... Morţi fără număr!... Cei vii se împiedică de cei morţi”! sau Şacalii vor urla în casele lui împărăteşti pustii, şi câinii sălbatici, în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape să vină, şi zilele nu i se vor lungi.” (Isaia 13:22). La fel şi Isus fiind Omniştient  avertizează: Luca 6:22  „Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!”.  O altă funcţie a creierului nostru care este atrofiată, este telepatia – capacitatea de trimite sau primii informaţii de la persoane aflate la distanţă. În Biblie prorocul Elisei a avut această capacitate să citească gândurile împăratului sirienilor şi căpeteniilor în cort, sau odaia de culcare 2 Împăraţi 6:12  „Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rosteşti în odaia ta de culcare.” Un alt aspect este atemporaneitatea, prin care Isus subliniază  imposibilitatea noastră de a percepe dimensiunile veşniciei „Daca v-am vorbit despre lucruri pamantesti si nu credeti, cum veti crede cand va voi vorbi despre lucruri ceresti? Nimeni nu s-a suit in cer, afara de Cel ce s-a pogorat din cer, adica Fiul omului, care este in cer" (Ioan 3:13). La fel există şi textul în care Isus îşi afirmă atemporalitatea și eternitatea. Ioan 8:58  „Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, Sunt Eu.” O altă problemă este multidimisiunile Bibliei[16], şi chiar oamenii de ştiinţă  recunosc că realitatea universului ne se poate explica doar prin cele patru dimensiuni clasice (lungime, lăţime, înălţime, timp) şi se presupune că universul are cel puţin 22 de dimensiuni și există pasaje biblice care ilustrează acest lucru. 1. experienţe extrasenzoriale trăite de Ezechiel care vede care vede Slava lui Dumnezeu „Infatisarea acestor patru roate si materialul din care erau facute, pareau de hrisolit si toate patru aveau aceiasi intocmire. Infatisarea si intocmirea lor era de asa fel incat fiecare roata parea ca este in mijlocul unei alte roate. Cand mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor, si nu se intorceau de loc in mersul lor." (Ezechiel 1:4 -28). Nu s-a reuşit o redare grafică sau de altă natură a acestei descrieri făcută de proroc, iar ce a văzut nu are nici un corespondent în cuvintele, experienţa sau imaginaţia omului. 2. Întâlnirea dintre Moise şi Dumnezeu  pe muntele Sinai Exodul 25: 9-40  „Să faceţi cortul şi toate vasele lui după chipul pe care ţi-l voi arăta.” , şi de asemenea nu se poate explica realitatea trăită şi  văzută de Moise, în  care  "Domnul S-a pogorat intrun nor, a statut acolo langa el, si a rostit Numele Domnului. Si Domnul a trecut pe dinaintea lui si a strigat” ?, în care realitatea spaţiului este neclară şi nedesluşită, fiind confuză, singura explicaţie fiind o pătrundere dincolo de acela patru dimensiuni, o întâlnire şi intersecţie dintre lumea noastră fizică şi o realitate a multidimensionalitate lumii din 4.D. 3.  De asemenea cei care s-au apropiat de Dumnezeu ca să îl vadă din textul relatat este imposibil să înţelegem ce au văzut  ”Ei au vazut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir straveziu, intocmai ca cerul in curatia lui" (Exod 24:10). Înţelegem că există mai mult decât „aici” şi „acum”, un Dumnezeu care întinde o mână celui căzut în păcat, dar care nu mântuie pe nimeni cu forţa, iar omul alege prin liber arbitru dat de Dumnezeu. 4. La fel în cartea Apocalipsei avem ceva ce nu intră în sfera noastră de înţelegere „In mijlocul pietii cetatii si pe cele doua maluri ale raului, era pomul vietii, rodind douasprezece feluri de rod, ..." (Apoc. 22:2), un pom pe două maluri de râu ? De asemenea după Înviere  Isus trece prin uşi încuiate, are putere să cunoască gândurile oamenilor, şi după  Înviere, (Ioan 20:27), să mănânce, deşi nu mai avea nevoie de hrană  (Luca 24:36-43), în termenii de astăzi să se teleporteze (Luca 24:31), să se înalţe la cer şi să reapară printre ucenici  (Ioan 20:17). Sunt oameni care refuză să creadă Biblia şi pentru că nu o înţeleg, dar Scriptura ne vorbeşte despre o altă dimensiune diferită şi superioară ca şi a noastră, în discuţia de faţă de 4.D, iar Isus s-a numit pe sine „Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14:6) şi este în acelaşi timp uşa “Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune”. (Ioan 10:9). Şi totuşi există posibilitatea ca omul să afle ce este Dumnezeu[17] cine este El  şi cum avem posibilitatea de al cunoaşte. Realitatea prezenţei lui Dumnezeu este evidentă în creaţie şi în conştiinţa omului Eclesiastul 3:11  „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu”, care este o revelaţie dar şi o limitare în acelaşi timp. „Biblia nu încearcă deloc să dovedească existenţa lui Dumnezeu, mai degrabă, o ia ca pe un fapt dat încă de la început” La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. (Geneza 1:1), iar pe parcursul ei Scriptura descopere natura, caracterul şi lucrarea lui Dumnezeu. Dacă este să dăm o definiţie conform Scripturii, Dumnezeu este Spirit infinit şi perfect, dar în acelaşi timp se prezintă şi ca o Persoană, care este capabilă de sentimente, emoţii etc. Dacă avem o idee falsă despre Dumnezeu,  acest lucru înseamnă idolatrie. Psalmi 50:21  „Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu Sunt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul sub ochi!”, iar a face o teologie de jos în sus este şi mai grav, pentru că îl „reducem” pe Dumnezeu, la nivelul minţi, înţelegerii şi puteri umanităţii. Se poate spune despre Dumnezeu că este Fiinţa Supremă, Creatorul şi Conducătorul tuturor lucrurilor, materiale şi a fiinţelor vii, inclusiv a omului. Dumnezeu  există prin Sine însuşi, este A-se[18], plin de putere, bunătate şi înţelepciune.” Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, (Exodul 34:6). Atunci când vorbim de natura lui Dumnezeu, El s-a descoperit omului prin atributele Sale[19] care sunt netransmisibile şi ţin de natura  şi măreţia lui Dumnezeu şi  calităţi comunicabile care ţin de Personalitatea şi bunătatea Sa. Atributele care ţin de  Personalitatea lui Dumnezeu sunt : „conştienţă de sine (Exod. 3:14), auto-determinare (Efeseni 1:11), Dumnezeu posedă viaţă (2 Tim. 1:10),  are inteligenţă (Fapte 15:18), scop (Isaia 14:26-27),  acţiune (Ioan 5:17), libertate (Efes. 1:11),  sentimente (Ioan 3:16)  voinţă (Ioan 6:38-39).”  Atunci când ne referim la măreţia lui Dumnezeu El ne descopere calităţi ca : „atotputernicia (Apoc 19:6), 

- atotştiinţa (Ps. 147:5), atotprezenţă (Ps. 139:7-10),  veşnicia (Psalmi 90:2), infinitatea (Ps. 147:5)  imutabilitatea (Iacov 1:17, Ps. 33:11). În momentul în care vorbim de calităţile morale referinţa sa face la „sfintenie (Ps. 99:9, 1 Pet. 1:15-16), neprihănirea (Ps. 11:7), dreptate (Rom. 2:6), adevărul ( Ioan 3:33; 1 Sam. 15:29), Psalmi 25:5, harul (Efes. 1:7, Rom. 5:17),   dragostea (1 Ioan 4:8,16),  mila (Efes. 2:4). Revenind la natura lui Dumnezeu[20] El este Duh Ioan 4:24  „Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr”. Dumnezeu este unul dar există în trei persoane, Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt (Matei 3.16-17). El nu se poate compara cu nimic „Ce mare eşti Tu, Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca Tine şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre. (2 Samuel 7:22), are toată puterea şi autoritate în Univers şi pe pământ „Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru cel atotputernic a început să împărăţească. (Apocalipsa 19:6). Dacă ne uităm la caracterul lui Dumnezeu El este drept Fapte 17:31  „pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi...”, este iubitor (Efeseni 2:4-5), este plin de adevăr Ioan 14:6, şi este sfânt Luca 1:49  „pentru că Cel Atot Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este Sfânt”. Dumnezeu arată milă şi compasiune (2 Corinteni 1.3), este îndurător (Romani 9.15) şi oferă Har. Romani 5:17  „Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!”. Dumnezeu este acela care judecă păcatul (Psalmul 5.5), dar oferă şi iertare Psalmi 130:4  „Dar la Tine este iertare, ca să fii temut”. Dumnezeu este un tot, nu  avem capacitatea  de a  îl înţelege în mod fragmentar ci împreună cu lucrarea Sa. Noi ştim că Dumnezeu a creat lumea (Genesa 1:1 Isaia 42:5), ea este susţinută la modul activ şi permanent  Coloseni 1:17  „El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El” , duce la îndeplinire planul  etern (Efeseni 1: 11),  şi în  lucrarea Sa atrage omul la Sine, respectiv la Cristos, Ioan 6:44  „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi” ,răscumpărarea lui din blestemul păcatului şi a morţii (Galateni 3:13-14). Dumnezeu îşi disciplinează copii (Evrei 12.6), iar în escaton va judeca lumea (Apocalipsa 20:11-15). Acesta este o prezentare la modul comprimat, dar nu  este suficient doar o cunoaştere intelectuală ci este necesară o relaţie de tipul eu–Tu în care să recunoaştem că El ne-a creat şi să refacem relaţia respectivă în termenii lui Dumnezeu. Acest lucru se poate face prin Isus Cristos care s-a Întrupat „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” (Ioan 1:14). Acesta este calea între Dumnezeu şi om (Ioan 14:6, 1 Timotei 2:5). Numai prin Isus Cristos se primeşte iertarea păcatelor Efeseni 1:7 „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său”,  şi se realizează împăcarea cu Dumnezeu (Ioan 15:15 Romani 5:10). De asemenea credinciosul beneficiază de o mântuire veşnică 2 Timotei 2:10 „De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică”. În Isus Cristos locuieşte Dumnezeu „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii”. (Coloseni 2:9). Sub acest aspect şi prin credinţă avem posibilitatea de al cunoaşte pe Dumnezeu, de a intra în relaţie cu El, şi conform cu tema propusă se poate intra şi percepe 3.D.

2). Concluzii  

În toate generaţiile de oameni de la omul simplu la filozof, aproape fiecare om şi-a pus întrebarea de unde vine, care este originea sa, care este scopul lui pe acest pământ, ce este sensul vieţii, şi care este destinaţia finală a speciei umane şi a omului ca individ. De asemenea în gândul  lui chiar dacă nu întotdeauna la modul concret el a ştiut cu privire la lumea care îl înconjoară că există ceva sau cineva dincolo de el, fiindcă de multe ori au fost acţiuni şi evenimente, care nu respectau tiparul şi legile naturale, pentru care nu se găseşte nici o explicaţie ştiinţifică sau filozofică. Dar cel mai mult pe oameni îi preocupă începutul şi sfârşitul lumii, fiindcă în funcţie de aceste răspunsuri, omul respectiv îşi trăieşte viaţa. Omul este conştient de limitările sale şi deşi prin mijloace tehnologice oferite de ştiinţă, percepe realitatea materială, şi reuşeşte să audă infrasunete / ultrasunete, să vadă în  afara spectrului vizibil, în infraroşu, termoviziune, să vizualizeze undele radio, sau să vadă în ultraviolet, să facă analize spectrale, măsoară, cântăreşte, face experienţe, el totuşi rămâne blocat de finitul uman şi în universul material adică 3.D. Cu alte cuvinte el încearcă cu disperare să-şi transceadă[21] propria condiţie. Şi în domeniul filozofiei se întâmplă acelaşi fenomen, iar disputele   s-au purtat atât pe terenul  teologiei cât şi al filozofiei. Transcendenţa[22] a fost căutată în toate direcţiile posibile. Astfel avem Transcendenţa spre Început, Transcendenţa în Sus, Transcendenţa în Afară (circumferinţă), Transcendenţa spre Sfârşit, Transcendenţa spre Înăuntru, (centru), Transcendenţa în Adâncime, (temelie), Transcendenţa în Cerc, etc, care toate sunt falimentare. Dar  transcendenţa  are o singură direcţie şi vine de sus, din contră ea nu trebuie să fie căutată, pentru că Dumnezeu  a iniţiat-o.  Figura ”părintelui timp” ne aminteşte de falimentul încercărilor noastre moderne de a introduce un sens în istorie. Acceptând un desing inteligent credem că cineva trebuie să fi proiectat sistemele digestive, ochii, echilibrul atmosferic, şi multe alte lucruri din lumea noastră. Toate aceste lucruri pledează în favoarea unui Arhitect suprem, a unui Creator înţelept şi capabil. Numai o fiinţă care transcede timpul, spaţiul, energia, legile fizice sau chimice din microcosmos, sau cele care guvernează spaţiul interstelar, are capacitatea de a avea putere asupra lor şi de a le controla.  În concepţia creştină despre lume şi viaţă acesta este Dumnezeu. Deci Dumnezeu trebuie să includă cumva (timpul, spaţiul, energia) în fiinţa Lui, în timp ce într-un alt fel El le  transcede simultan, Această idee este cheia adevărului înţeles al eternităţii. Noi astăzi ştim că Pământul nu este plat, ci rotund, că este a treia planetă  din Sistemul solar, care face pare dintr-o Galaxie, ce vedem noi pe cer este Calea Lactee, există şi alte galaxii, roiuri de stele, nebuloase,  aflate la distanţe astronomice, măsurate în ani lumină, iar Universul observabil de către om se întinde între 12 şi 15 miliarde de ani lumină, ţinând cont de faptul că un an lumină este distanţa pe care o parcurge o rază de lumină cu viteza de 300 de km pe secundă într-un an de zile. Acestea sunt distanţe uriaşe care  depăşesc imaginaţia noastră, dar să nu uităm faptul că ne aflăm tot în Universul material creat de Dumnezeu. Pe de altă  parte s-a sugerat faptul că în imensitatea universului material sunt şi alte fiinţe care au ajuns la noi prin „fenomenul” OZN, ne-elucidat nici astăzi.  Termenul de OZN, este destul de larg şi se preferă "Fenomen aerospaţial ne-identificat", OZN- urile apărând în diferite timpuri şi cele mai neaşteptate locuri şi există oameni care pretind cu au întâlniri de gradul 1, 2, 3. şi 4, sau  oameni care au fost răpiţi de extratereştri. Sau încercat diferite explicaţii ale  acestui fenomen. „Mulţi specialişti asociază însă OZN-urile cu civilizaţii care nu pot fi puse pe acelaşi plan cu noi, având un avans de sute de milioane de ani faţă de pământeni. Există şi asocieri cu fenomene religioase, spirituale, folclorice etc”. Ele se par că vin dintr-o altă dimensiune, dar în urma lor nu a rămas măcar un cui din informaţiile pe care le deţinem. Biblia[23] ne spune despre fiinţe de genul acesta şi ne avertizează despre existenţa unor creaturi spirituale, puternice, care nu sunt supuse unor limitări tridimensionale. Există versete care ne vorbesc despre manifestarea şi a demonilor care fac minuni, semne cu puteri miraculoase, dar care sunt puteri mincinoase şi amăgiri 2 Tesaloniceni 2:9  „Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, 10  şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce Sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi”. De asemenea vor fi tot felul de evenimente. Luca 21:11  „Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimântătoare, şi semne mari în cer”. Ceea ce declară internauţi este o teologie total opusă creştinismului, fiinţe „ultradimensionale (deci, dintr-o alta dimensiune, sau din afara timpului, spaţiului si materiei noastre)”, care au capacitate de  se arăta în atmosfera noastră prin “semne si minuni mincinoase/false”, (pe peliculă), că există?. Mesajele lor sugerează abandonarea religiilor tradiţionale şi faptului că Moise a primit cele 10 porunci, iar tablele de piatră pe care au fost scris poruncile a fost tăiată cu o armă laser. Este foarte comod pentru cei care nu cred în Dumnezeu ca ele, fiinţele extraterestre,  să fie izbăvirea şi mântuirea noastră şi „creatoarea” a lui homo sapiens, dar în realitate este o amăgire a umanităţii. O altă variantă este teorie  despre Istoria lumii[24], mai precis începutul ei dar fără posibilitatea da a explica trecerea de la materia anorganica la materia vie neinteligentă, sau inteligentă care este omul.  Ea ne prezintă un model al „memoriei experienţei din trecuta lui Homo sapiens până astăzi descoperită pe planeta noastră prin investigaţii arheologice, prin documente scrise, sau memoria „individuală sau colectivă”. Problema este faptul că modelul propus şi susţinut funcţionează astăzi dar nu avem nici o garanţie a faptului că acest model are valabilitate şi în trecut sau condiţiile de acum corespund cu începutul lumii. Se recunoaşte faptul că societatea a beneficiat de invenţii ca scrisul, roata şi focul, şi nu ar fi ajuns la complexitatea de astăzi fără aceste descoperiri. Oamenii  de astăzi au împărţit istoria în diferite epoci ca Paleolitic, Mezolitic, Neolitic, Epoca bronzului,……cât despre apariţia omului s-a pornit de la primate, care au evoluat în  Homo habilis – Luci, (Eva mamă), care avea deja poziţie bipedă, primii proto-oameni, Homo erectus, specia oamenilor de Neanderthal, ….ajungând la omul de astăzi. Problema spinoasă este faptul că mutaţiile genetice, de care se face aşa de mul caz în teoria evoluţiei, sunt dăunătoare, iar atunci când se produc şi avem exemple actuale în care radiaţiile răspândite cu voie (Hiroşima) sau accidental (Cernobâl), au afecta structura ADN, în mod negativ. În paralel cu epocile prezentate în mod sumar, apar marile civilizaţii ale lumii în  “Mesopotamia, Levant, Egiptul de Jos, Anatolia, Platoul Persan, regiunea fluviului Indus sau a Fluviului Galben ş.a.” Apoi se poate aminti China şi India antică şi altele, primele aşezări apar  pe malurile râurilor, apoi oraşe în Cornul Abundenţei,  Mesopotamia şi primul imperiu este cel Akkadian, în paralel şi succesiv se dezvoltă şi alte imperii ca Imperiul Asirian Babilonian Maiaşii…… Persan, Roman, Mongol, Rus, Britanic, etc. În paralel lumea se dezvoltă, apar diferite meserii şi o stratificare a societăţii. Nu se poate nega o evoluţie a societăţii umane de la unelte simple, la cele mai complexe de astăzi în care omul poate vedea practic aproape întreaga planetă şi să o viziteze la modul propriu sau virtual, de la topoare la calculatoare de exemplu. Sunt conştient de faptul că am prezentat aceste aspecte sumar răspunsul conform  începutul  istoriei lumii, sau teoria evoluţiei care nu dă un răspuns satisfăcător cu privire la 4.D. Dacă am vorbit de începutul lumii oamenii sunt preocupaţi şi de sfârşitul  Universului, sau a lumii. Cel mai bine conturat ideea de „Sfârşitul vremurilor, ori Sfârşitul Zilelor „ care sunt termeni escatologic, sunt prezentate în cele trei religii Avraamice (iudaism, creştinism şi islam), dar şi în diverse religii păgâne. În religiile avraamice, escatonul este precedat de un necaz mare la nivel global, reîntoarcerea lui Mesia în (încreştinism şi islam), care va conduce Împărăţia lui Dumnezeu. şi în alte religii există părerea că în escatologie se va pune capăt suferinţei, răului şi sunt asociate cu răscumpărarea sau salvarea oamenilor chiar dacă concepţia în sine diferă de la o religie la alta. În ştiinţa modernă apărută după secolul XVIII, care este o concepţie ateistă despre lume, parametri începutului şi sfârşitului lumii sunt diferiţi, „vârsta Pământului la 4,54 miliarde ani şi a universului la 13,75 miliarde ani”, iar sfârşitul lumii este gândit tot în miliarde de ani legat de moartea termică a universului, sau mai devreme legat de moartea Soarelui.  De aceea oamenii vor să colonizeze alte planete (apropo de  încercarea de a coloniza planeta Marte) pentru a salva ceva din specia umană, dar ei rămân tot în universul material adică 3.D,  dar care va arde. Apocalipsa 21:1 „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era” şi nici măcar nu au intenţia să gândească la 4.D. Aproape toate religiile vorbesc despre acest moment final, după care în majoritatea lor nu mai există nimic dincolo de Escaton. În mitologia greacă [25] bazată pe literatură, (Iliada, Odisea)  avem  un Zeus care la doborât pe Cronos , care a fost tatăl lui, şi el va fi răsturnat de un fiu perioadă care corespunde cu sfârşitul unei perioade sau a lumii. Vedem că nu mai există nici-o speranţă de după aceea,  deşi Zeus încercă să prevină acest sfârşit. La fel se întâmplă şi cu Mayaşii, care cred în o reînnoire a Universului. Calendarul mayaşilor, calculat pe baze astronomice au prezis sfârşitul unui ciclu de 5200 ani va fi pe 21 decembrie 2012, dată care s-a mutat de Naţional Geografic în anul 2208. Pe de altă parte Mayaşii nu şi-au prezis propriul sfârşit, (sec. XV şi secolul XVII,)  în plus s-au folosit de patru calendare, iar dincolo de acest sfârşit nu mai există nimic deci nici 4.D. Corespunzător cu filozofia şi escatologia zoroastriană, cea mai veche din istoria scrisă, ave un concept bine dezvoltat despre sfârşitul lumii. În concordanţă cu  această filozofie (Zand-i Vohuman Yasht), "la sfârşitul celei de-a zecea sutime de iarnă”, soarele va avea multe pete, timpul va fi mai scurt, pământul va fi sterp, oamenii vor fi foarte răi,  cerul va fi acoperit de un nor întunecat, iar ploaia va fi mai vătămătoare ca şi iarna. Va exista o bătălie spirituală între oameni răi şi oameni buni şi va fi o judecată  care va decide soarta tuturor sufletelor. Cei păcătoşi vor fi pedepsiţi, dar după trei zile vor fi iertaţi. Lumea va ajunge desăvârşită şi tot răul indiferent de forma pe care o îmbracă va dispărea. Fericirea va fi pe tot pământul şi observăm că acest concept escatologic se apropie foarte mult de credinţele evreieşti, creştine şi islamice. Dar se pare că rămânem tot în 3.D. Talmudul este de origine iudaică (sec V) şi se preocupă şi de sfârşitul lumii. În Talmud axioma iudaică este că „Tora are calitate divină, unică, eternă şi irefutabil supremă”. Tora însemnă primele cinci cărţi din Vechiul Testament[26], poartă numele şi de  "Pentateuch", care este un termen grec, care însemnă şi „înţelepciune”, cu caracter de Lege. Conform acestei cărţi sfârşitul este văzut în termeni de conflicte şi suferinţe. De asemenea la sfârşit sinagogile vor fi în ţara lui Israel, pământul va avea vegetaţie, guvernul va fi eretic (Sanhedrin 97a), iar arabii (ismaeliţii) vor împiedeca pe evrei să se întoarcă în ţara lor. Sunt mai multe prevestiri şi nu le vom enumera pe toate, dar ne atrage atenţia „construcţia celui de al a celui de-al treilea Templu din Ierusalim şi reluarea sacrificiilor şi a serviciilor Templului”, inutile din punct de vedere creştin. De asemenea se produce reînvierea morţilor (techiat hametim), sau Învierea. Mesia este uns ca şi Rege peste Isarel, va împărţi pe evrei în cele 12 triburi, iar în acest timp „Gog şi Magog  (Ezechiel 39) vor ataca Israelul”. În această bătălie din Armageddon, Dumnezeu va interveni şi Israelul va fi salvat. Bătălia va fi ultima din lume, iar răul va fi alungat din societatea umană pentru totdeauna. Anul prezis va fi de 2009 ce înseamnă 5769 de la Adam, în calendarul iudaic după 6000 în calendarul evreiesc şi anul 2240 în calendarul creştin, ce prezintă al şaptelea mileniu, care va fi o epocă caracterizată de „sfinţenie, linişte, viaţă spirituală şi pace în întreaga lume, denumită Olam Haba (Lumea ce vine sau Lumea Următoare). În perioada acesta toţi oamenii vor cunoaşte pe Dumnezeu într-o  formă directă.  De asemenea „Tot Israelul va avea o porţiune din lumea ce are să vină.(Talmud Sanhedrin 10:1). Ramban (Nachmanides)”. Lumea este interpretată în termeni de bine suprem ca  şi la început cum a fost scopul creaţiei. Lumea viitorului se referă la învierea morţilor, după epoca Mesianică, care a început de pe acum,  Ramban (Nachmanides). Aici este necesară precizarea că Talmudul este un produs al rabinilor, care citau alţi rabini, care se bazau pe tradiţia rabinică şi erau departe de Scriptură. Există versete din Scriptură, care ne indică faptul  că  vechea ordine mondială va  fi răsturnată Deuteronom 4:29-39,  Isaia 2:1-5 "Viziunea pe care a avut-o Isaia, fiul lui Amos, cu privire la Iuda şi Ierusalim. În zilele care vor veni, muntele casei Domnului va fi înălţat peste vârfurile munţilor şi se va ridica deasupra dealurilor. Toate popoarele se vor îndrepta într-acolo. Multe popoare vor veni şi vor zice: Veniţi să ne suim pe muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob, ca el să ne înveţe căile sale şi să umblăm pe cărările sale. Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim. El va judeca neamurile şi va da legile sale multor popoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu se vor mai pregăti pentru războaie; îşi vor transforma săbiile în fiare de plug şi suliţele în seceri. Voi, cei din casa lui Iacob, veniţi să umblăm în lumina Domnului! "sau „Mica 4:1-5 "În vremurile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte, se va înălţa deasupra dealurilor, şi popoarele vor veni grămadă la el. Neamurile se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: Veniţi, haidem să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui! Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim Cuvântul Domnului. El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa să facă război; ci fiecare va locui sub viţa lui şi sub smochinul lui, şi nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oştirilor a vorbit. Pe când toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său, noi vom umbla în Numele Domnului, Dumnezeului nostru, totdeauna şi în veci de veci”. Observăm că deşii ei cred în Dumnezeu, pierd dimensiunea  spirituală escatologică, şi rămân practic tot într-un univers material, în cazul nostru în  3.D. În creştinism în mod paradoxal deşi au aceeaşi sursă Biblia, părerile sunt împărţite. Creştinismul timpuriu percepe venirea Domnului în stare de alertă, fiind gata în orice moment pentru parousia, (a doua venire a lui Isus) din cauza persecuţiei exercitate de imperiul roman (creştinii din Tesalonic şi alţii, după convertirea lui Pavel). De fapt această stare de oprimare a religiei creştine a durat cam 300 de ani, iar creştinii percepeau dimensiunea viitoare a cerului din Escaton adică 4.D. Ca şi vreme a sfârşitului tema predominantă în Noul Testament este Marele Necaz, Nenorocirea şi Zilele Răzbunării. (Matei 24:15-22, Marcu 13:14-20, Luca 21:20-33). În Ortodoxie pe lângă textele biblice profetice stareţul Dionisie Ignat, face afirmaţia că Părinţii ai bisericii ca „Sfântul Nil Atonitul, Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, Sfântul Cosma Etolianul, Sfântul Moise Arapul sau Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica” au avut vedenii despre sfârşitul lumii, care urma să se împlinească în anii noştri după secolul XVIII, (începând cu anii 2010 AD), moment în care răul se va înmulţii, va fi un război înfricoşător  şi se va arăta împărăţia lui Antihrist, după care va urma sfârşitul. De asemenea şi „Patriarhul Chiril I al Moscovei afirma în 2013 că recunoaşterea de către statele occidentale a căsătoriilor gay prevesteşte sfârşitul lumii”. Problema  este că în credinţa şi învăţătura ortodoxă se axează pe „simfonia bizantină”, care înseamnă Împărăţia lui Dumnezeu[27] care este aici şi acum dar şi într-o dimensiune viitoare în excaton, (sacerdotium şi Imperium, “Justinian”), dar ea cântă pe note false, fiindcă lumina nu poate sta împreună cu întunericul,  iar Biserica va avea două valori absolute, (Dumnezeu şi omul) în loc de un singur adevăr absolut, care este Dumnezeu, în plus tradiţia este mai presus de ce spune Scriptura. Biserica este unită cu Statul iar "Daca aceşti sfinţi îl roagă pe Dumnezeu pentru prosperitatea Imperiului, cu mâini pure si suflete ferite de păcate, înseamnă ca armatele noastre vor fi victorioase iar oraşele bine administrate" afirmă Justinian. În cazul acesta deşi Împărăţia lui Dumnezeu  este percepută şi la modul spiritual, percepţia despre 4.D. contactul şi intrarea în 4.D, este puţin probabilă dar nu negăm faptul că sunt persoane care au o relaţie cu Dumnezeu şi vor fi mântuiţi.  În religia Catolică sunt persoane care afirmă faptul că al „treilea secret de la Fátima” se referă la o profeţie despre sfârşitul lumii cu privite la corupţia bisericii romano–catolice, dar Vaticanul contrazice afirmaţiile respective. În plus trecerea sufletelor în Cer sau Iad, se face prin Purgatoriu, dar textele respective se află în Cărţile Apocrife, pe care nici evreii nu le acceptă acum în Canon, ele fiind considerate cărţi care ajută. Purgatoriul[28] „(provine din latină: purgatorium) este, în credinţa romano-catolică, un loc de curăţare prin foc a sufletelor păcătoase, înainte de a avea acces în paradis” În evul mediu focul era considerat un mijloc de curăţire a păcatelor, iar Tertulian (ca 150-220), „refrigerium interum", "refrigerium" consideră că sufletele sunt în “sânul lui Avraam, ele nu suferă ci acolo aşteaptă judecata de apoi. „În secolul al VI-lea, Papa Grigore I cel Mare caută să precizeze imaginea purgatoriului şi să-l integreze în procesul de ispăşire a păcatelor”. De asemenea şi „În catehismul publicat în 1992 este aprobată de Papa Ioan Paul al - II-lea versiunea despre purgatoriu al papei Grigore I cel Mare: trebuie să se creadă că înaintea Judecăţii de Apoi, există o posibilitate de ispăşire a păcatelor mai mici.” Dante Alighieri, surprinde acest aspect în opera sa Divina Comedie, („Inferno”, „Purgatorio”, „Paradiso”),  condus  în infern de poetul Virgiliu.  Romano – catolicii folosesc şi textul din Matei „De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. (Matei 12:31), şi alte texte din care deduc că sunt păcate mai uşoare care vor fi iertate, dar este o susţinere subţire pentru asemenea concept. Învăţătura se bazează pe rugăciunea pentru cei morţi, iar exemplul este Iuda Macabeul care aduce  jertfa de ispăşire „(Jertfa Euharistică, pentru ca, purificaţi, să poată ajunge la vederea fericitoare a lui Dumnezeu)”, ca cei morţi să fie dezlegaţi de păcat 2 Mac 12,43-46). „Biserica Catolică recomandă şi pomana, indulgenţele şi faptele de pocăinţă în favoarea celor răposaţi.^”  Reamintim faptul că şi în Biserica romano- catolică, conţinutul credinţei creştine nu este determinat de Scriptură ci de interpretările pe care le face Biserica,  sfinţii Părinţi, sau teologi asupra anumitor texte biblice. În cazul acesta percepţia despre Cer sau Iad, adică 4.D este puternic deformată, şi este puţin probabil din păcate, fiind o gândire umană limitată care nu este ancorată în Scriptură pentru a percepe şi înţelege și a intra în Cer sau Iad, care sunt realităţi din 4.D, dar repetăm şi aici că sunt credincioşi sinceri care vor fi mântuţi. În mediul Protestant Neoprotestant şi Evanghelic, de asemenea există numeroase referiri la sfârşitul lumii, cu bătaie lungă în Escaton[29]. Isus  avertizează ucenicii să fie gata în orice moment pentru ca Parousia să nu îi prindă nepregătiţi. Aşa cum am amintit  tema profetică înaintea sfârşitului este   Necazul, ca o oglindire a  conceptului  din Vechiul Testament. În Noul Testament, Isus se referă la aceasta ca  „Marele Necaz, Nenorocirea şi Zilele Răzbunării”. Avem texte care ne spun clar acest lucru :   Matei 24:15-22,Marcu 13:14-20,  Luca 21:20-33 „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. Vai de femeile care vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară, şi mânie împotriva norodului acestuia. Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor. Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie." Şi le-a spus o pildă: "Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. ". Aici există osibiliatea de a intra în 4D prin credință. În religia islamică există conceptul de „awm al-Qiyāmah "Ziua Învierii" sau Yawm ad-Din "Ziua Judecăţii", iar judecata este făcută de Allah. Conform acestei învăţături, data despre sfârşitul lumii este cunoscută numai de Allah, respectiv Dumnezeu. Toate faptele oamenilor mari sau mici vor fi puse în cântar (Coranul XCIX, 8-9), şi se accentuează că ce există pe pământ este sămânţa pieirii (Coranul: LV, 27) şi că Dumnezeu aşa cum a făcut să apară lumea tot aşa o face să dispară (Coranul: XXI, 104). Există conceptul de înviere  (Coranul: XXII, 6),iar viaţa este o etapă spre eternitate (Coranul: LVI, 88). În Eschatologia Islamului destinul individului şi a întregi  „făpturi” , ei cred şi predică  în învierea morţilor (ar.: al-qiyãma), ca şi plan divin în creaţie, iar oamenii vor fi răsplătiţi în funcţie de ascultarea lor. Islamul este o religie  a sabiei şi a supuneri, în funcţie de fapte bune sau rele  şi primesc, plăcerile raiului (ar.:ğanna), sau chinurile iadului (ar.:ğahannam). Este destul de greu să înţelegem conceptul de Rai sau Iad în religia Islamului, totuşi ei cred în universul spiritual deci şi în 4.D.  Este necesară precizarea faptului că Mahomed  a făcut o teologie de jos în sus, comodă pentru mintea omului, dar falsă. De  asemenea literatura se ocupă de sfârşitul lumii Sfârşitul Pământului ) povestiri science fiction şi horror a scriitorului Lucius Shepard. Ea este a doua carte publicată de Arkham House, având un tiraj de 4.655 de exemplare. La fel  şi  în numeroase filme ca „The Omen (1976) şi toate continuările sale, Al şaptelea semn (1988), Megiddo: The Omega Code 2, Filmul prezintă îndeplinirea unui eveniment profetic despre un guvern mondial sub Anticrist şi bătălia finală dintre Dumnezeu şi Satana”. Dar unde este 4.D ?. Rămâne întrebarea există cu adevărat o dimensiune spirituală, un al univers paralel adică 4.D. care poate fi perceput şi în care se poate intra? răspuns care este afirmativ. Există dovezi[30] în sprijinul afirmaţiei că există Dumnezeu care se află într-un univers paralel spiritual de tipul 4.D. După ultimele statistici se arată că peste 90 % cred în Dumnezeu, sau în existenţa unei fiinţe sau puteri superioare. Dacă luăm ca şi text, verset „Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută”. (Evrei 11:6), existenţa lui Dumnezeu nu poate fi negată sau demonstrată, fiindcă credincioşii îl percep prin credinţă. Dumnezeu va demonstra lumii că există dar în momentul de faţă este nevoie de credinţă Ioan 20:29  „Tomo” i-a zis Isus „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” Există dovezi cu privire la existenţa lui Dumnezeu Psalmi 19:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mânilor Lui. 2  O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. 3  Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: 4  dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui”. Dacă privim un apus sau răsărit de soare, stelele, creaţia în general, ele indică spre existenţa lui Dumnezeu ca şi Creator.  Şi în făptura umană Dumnezeu a pus un gând. Eclesiastul 3:11  „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar-că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu”. La nivelul minţii   se poate nega existenţa Lui, dar El se face simţit în interiorul fiinţei noastre, iar cei care neagă existenţa Sa sunt declaraţi nebuni (Psalmul 14:1). Prin numărul covârşitor al oamenilor care au trăit de-a lungul istoriei pe pământ, din toate rasele, culturile, popoare şi pe toate continentele, care au crezut în existenţa lui Dumnezeu, sau alte fiinţe sau puteri superioare, trebuie să existe ceva sau Cineva care a  determinat şi a dat naştere la această credinţă. În afară de credinţă avem şi argumente logice care demonstrează existenţa lui Dumnezeu. Începem cu argumentul Ontologic în care se  defineşte cine este Dumnezeu, ca un Dumnezeu „drept cineva sau ceva mai presus de care nimic nu poate fi conceput”, iar dacă nu ar exista Cineva aşa, nu ar  mai fi Dumnezeu, fiindcă intră în contradicţie cu definiţia despre Dumnezeu. Există şi argumentul teologic  în care se afirmă faptul că Universul este atât de excepţional şi extraordinar conceput încât numai o Persoană divină, poate să fie Creatorul  Universului. Ca exemplu orbita Pământului dacă ar fi situată doar la câţiva kilometri  mai aproape sau mai departe de soare, viaţa nu ar mai fi posibilă. De asemenea elementele din atmosferă dacă ar avea alte proporţii, apropo de concentraţia  de „azot (nitrogen)[31] molecular diatomic (N₂) în proporţie de aproape 4/5 (78,2 %),oxigen molecular diatomic ((O₂) (20,5 %), argon (Ar) (0,92 %), dioxid de carbon (CO₂) (0,03 %), ozon sau oxigen triatomic (O₃), oxigen monoatomic, azot monoatomic şi alte gaze, praf, fum, alte particule în suspensie, aerosoli, etc.”, fiinţele vii ar muri. Dacă pui întrebarea banală ce a fost prima dată oul sau găina, întrebarea corectă ar fi ce a exista prima proteina sau ADN. „Probabilitatea[32] de apariţie a unei singure molecule de proteină este de 1 la 10243 (adică 10 urmat de 243 zerouri)”. Trebuie să  ţinem cont şi de  faptul că o celulă este formată din milioane de molecule  de proteine. Deci viaţa nu a avut nici-o şansă să se producă la întâmplare. Există şi argumentul cosmologic în care fiecare efect trebuie să aibă şi o cauză, iar Universul este efectul unei cauze. Este necesar să existe ceva înainte de apariţia Universului,  iar în şirul de cauză şi efecte la început trebuie să existe ceva „ne-cauzat”, care să fie  un izvor, obârşia origine sau sursă a ceea ce există. Acest „ne – cauzat nu poate fi decât Dumnezeu. „Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!” (Psalmi 90:2) Un alt argument este  argument moral şi se cunoaşte că fiecare popor a avut şi are sub diferite forme norme şi legi. La toate popoarele există percepţia  binelui şi a răului, crimele minciuna, hoţia imoralitatea, etc sunt asociate cu ce este rău. Această percepţie despre bine şi rău vine de la Dumnezeu. Contrar  argumentelor enunţate mai sus există oameni care refuză adevărul lui Dumnezeu preferând să creadă o minciună Romani 1:25  „căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin”, dar acest lucru nu înseamnă că vor avea o justificare înaintea lui Dumnezeu „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi” (Romani 1:20). Justificări de genul „ nu este ştiinţific, nu există dovezi” indică motivul adevărat care este necredinţa, şi că persoanele respective nu doresc o relaţie cu Dumnezeu care implică responsabilitatea faptelor şi consideră că nu au nevoie de iertarea oferită de Dumnezeu (Romani 3:23; 6:23). Dacă Dumnezeu nu există, nu mai suntem responsabili de faptele noastre rele în faţa unei instanţe superioare omului, şi nu suntem neliniştiţi sau alarmaţi de judecata lui Dumnezeu. Acesta  este unul din motivele pentru care teoria evoluţiei, este aşa de mult înălţată şi ridicat la rang de ştiinţă, pentru a oferi o alternativă la necredinţa oamenilor într-un Dumnezeu Creator. Dar a nega existenţa lui Dumnezeu, nu înseamnă şi a desfiinţa realitatea existenţei Sale. Cu toate argumentele de mai sus omul poate să respingă pe Dumnezeu sau să îl accepte prin credinţă „Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută”. (Evrei 11:6). Credinţa în Dumnezeu reprezintă un salt în lumină, într-un univers paralel, de ordin spiritual care înseamnă în cazul de faţă 4.D. Dacă revenim puţin la atributele lui Dumnezeu aceste două concepte de Transcendenţă și Imannență întru-n anume fel străbat  și transced celelalte atribute ale lui Dumnezeu și este greu să le gâdești altfel dacă nu le plasezi între aceste două atribute. Este greu să faci afirmația că Dumnezeu este Atotputernic, dacă nu este și Transcendent și  de asemenea El nu poate lua contact cu oamenii dacă nu este și Imanent. El nu poate lua contact cu oamenii dacă nu este și Imanent. Ideea de Imanență presupune că aceeași Persoană este implicată în ceea ce a creat, interesată de univers, de planeta noastră și de om care este o coroană a creației Sale. Deși aceste două atribute în mintea noastră apar ca un paradox, aplicat aceleași Persoane, Biblia le susține pe ambele prin referințe biblice, arătate anterior. Adevărurile absolute nu se află în posesia omului ci al lui Dumnezeu, iar noi avem copii palide ale acestora. De asemenea trebuie să recunoaștem că există ceva superior omului, indiferent dacă ne place sau nu. La fel suntem obligați să ne recunoaștem finitatea gândirii, și îngrădirea noastră de materie, timp și spațiu, moarte,  și a recunoaște că există Ceva sau Cineva infinit. Creștinii spun că acela este Dumnezeu Cu toată tehnologia noastră sofisticată, trebuie să ținem cont de voia Sa. El nu trebuie căutat doar în sfera gândiri religioase ci și a laicului prin care își exercită voința și puterea, chiar dacă necredincioșii nu sunt conștienți de acest lucru.  Dumnezeu este drept atunci când condamnă oamenii care nu au auzit niciodată Evanghelia la moarte spirituală pentru că a scris diferența dintre bine și rău, haos și Creație în inima lor. Faptul că a trebuit să moară un Fiu de Dumnezeu pentru păcatele omenirii, arată grozăvia și adâncimile păcatului. Ioan 3:16  ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. Deci se poate crede şi intra în 4D, prin credinţă şi cu un preţ care nu poate fi estimat.  Pentru cei care nu cred acum va veni un timp când vor fi nevoiţi să creadă Psalmi 99:1 „Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pământul se clatină”, şi să I se închine Romani 14:11  „Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.” După cum se prezintă lucrurile viitoare în Escaton, nu se mai poate vorbi de  existenţa Universului în trei dimensiuni, 3.D,  ci doar dimensiunea spirituală a Universului în 4.D. Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. (Apocalipsa 20:11). Dar şi când vom face parte din realitatea cerului 4.D. vor fi lucruri pe care nu le vom cunoaşte. „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!” (Romani 11:33). Amin

Bibliografie:

Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Radiație_cosmică_de_fond

Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Singularitate_gravitațională

Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Singularitate_gravitațională

Sait https://dexonline.ro/definitie/zero

Saithttp://www.descopera.ro/dnews/10686514-ce-este-nimicul-fizicienii-incearca-sa-gaseasca-o-definitie

Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers_paralel_(ficţiune)

Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Hidrogen

Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Carbon

Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Interacţiune_slabă

Sait ttps://ro.wikipedia.org/wiki/Interacţiunea_tare

Sait https://teologhisire.wordpress.com/2013/02/05/2-ce-este-teologia-sistematica

Sait http://www.roboam.com/Bibliacuexplicatii/Supranaturalul.htm

O scurta marturisire de credinta scrisa de Beniamin Cocar - doctor in teologie, Detroit

Sait https://www.gotquestions.org/Romana/cine-Dumnezeu.html

Blog https://ardeleanlogos.wordpress.com/apologetica/ozn-urile/

Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Sfârșitul_lumii

Sait http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/istoria-bizantului/simfonia-bizantina-80638.html

Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Purgatoriu

Sait https://www.gotquestions.org/Romana/Exista-Dumnezeu.html

Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Atmosfera_Pământului

Ardelean Viorel

[1] Definiţia corectă din mecanica cuantică pentru universurile paralele este că sunt „universuri care sunt separate între ele printr-un singur eveniment cuantic.”