Munca este acea activitate folositoare și creativă a omului, una dintre asemănările cu Dumnezeu. Căci Domnul Isus a zis celor care Îl judecau cu privire la vindecările din sabat:

 Dar Isus le-a răspuns:  „Tatăl* Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez. ”  (Ioan 5: 17)

Încă din starea de nevinovăție, din grădina Edenului, omului i s-a dat responsabilitatea și onoarea muncii.

„ Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat* în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească. ”. (Gen 2: 15)

Dar, înțelegem că munca a fost ceva plăcut, fără efort, fără chin, o binecuvântare deplină la început, foarte bună, ca toată lucrarea Domnului, după care EL S-a odihnit, a șaptea zi.  

Doar după căderea în păcat prin neascultarea primilor oameni, se rostește blestemul muncii trudnice, de sclav, pe pământul din afara Edenului.

• Omului i-a zis: „Fiindcă* ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’,  blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;  spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
• ¹⁹ În sudoarea* feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, . . ”(Gen. 3)
• De aceea, Solomon, dezgustat de viața plină de muncă a omului (măcar că el doar ordona altora să lucreze), se întreabă:
• ^„3 Ce* folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare? ”(Eccl 1: 3)
• Și își răspunde singur, ca unul ce muncise doar pentru el și nu făcuse lucrarea Domnului în aceste cazuri. (Măcar de-ar fi închinat Domnului Dumnezeului său aceste eforturi ale lui făcute prin alți truditori)
• ¹¹ Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare. (? )
• Mai departe, tot în Eclesiastul (cap. 4), cel mai înțelept rege de pe pământ ne recomandă:

⁶ Mai* bine o mână plină de odihnă,  decât amândoi pumnii plini de trudă şi goană după vânt.

Totuși, în capitolul „Proverbe”, muncii I se aduc multe laude.  De exemplu:

• Leneşul nu-şi frige vânatul, dar comoara de preţ a unui om este munca. - Proverbele 12: 27
• „ Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând”. (Proverbele 22: 29)
•  
• Când este vorba de oamenii plăcuți Domnului, uneori munca nu este urmată nici măcar de oboseală:
  • ² Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu ca să mâncaţi* o pâine câştigată cu durere,  căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn. (Psalm 127)

·   „ Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea”. - Proverbele 31: 18,  unde este lăudată femeia temătoare de Dumnezeu și harnică.                             

 În Noul Testament, după ce Domnul Isus ne poruncește să nu ne îngrijorăm cu privire la necesitățile primare ale vieții și doar să căutăm Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui,   apostolul Pavel le poruncește noilor convertiți din Efes:

·     „Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze* cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit”. (Efes. 4: 28)

Da, aici este esența! Domnul Isus i-a cerut tânărului bogat să-și împartă toată averea săracilor, deoarece inima acestuia era lipită de bogății. Dar, fiind și tânăr, era posibil ca acel avut să fi fost moștenit în mare parte. Ce a spus regele David, când i s-a oferit pe gratis jertfa din aria lui Ornan, iebusitul?

²⁴ Dar împăratul David a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să-l cumpăr pe preţul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău şi nu voi aduce o ardere-de-tot care să nu mă coste nimic. ”(1Cron. 21)

Prin urmare, o jertfă primită și de bun miros înaintea Domnului este dărnicia ce te-a costat truda ta, banii tăi câștigați prin muncă cinstită. De exemplu, dacă un patron numit creștin face evaziune fiscală, din care își dă Domnului zeciuiala, primește oare Domnul acel dar din mâna lui? Nu credem că un creștin își poate aduna comori în ceruri din bani nemunciți. . . . Dacă ar fi măcar moșteniți, din munca cinstită a părinților sau, măcar primiți în dar. . . . Cum se spune: „Dar din dar se face raiul. . . ”

• • O veste bună și surprinzătoare este aceea că și în Împărăția de 1000 de ani, și în veșnicie, oamenii mântuiți, înviați în trupuri noi, de slavă, vor continua să lucreze pentru Domnul:
  • Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea.  Robii Lui Îi vor sluji. - Apocalipsa 22: 3. Chiar vom cârmui cetăți în Mileniu, dacă vom fi găsiți vrednici.
  • Și o altă veste bună pentru acum: nu există munci "sfinte "( cea de misionar, pastor, diacon) și munci „profane” -cum sunt cele de constructor, casnică, medic, profesor, etc. Există doar munci cinstite făcute ca pentru Domnul și munci făcute în folosul exclusiv și pentru profitul egoist al omului. Să urmăm îndemnul apostolului Pavel:
  • ³¹ Deci*, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu. (1 Cor. 10)
  • Efeseni 6: 6 Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Voi slujiți Domnului Cristos.