Cunoaşte voia lui Dumnezeu în alegerea partenerului de căsătorie (10 sfaturi)

Autor: Vasile Filat | Album: fara album | Tematica: Căsătorie
Resursa adaugata de RepalovVeaceslav in 17/11/2017

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 10/10 X

Media 10 din 1 vot

Referințe

Geneza 1:1-50:26 | 1 Corinteni 1:1-16:24

GENEZA (FACEREA) SAU ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE
VREMURILE STRĂVECHI DE LA FACEREA LUMII PÂNĂ LA AVRAAM (CAPITOLELE 1—11:9)
Facerea lumii
Geneza 1:1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.
Lumina
Geneza 1:2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.
Geneza 1:3 Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
Geneza 1:4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.
Geneza 1:5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.
Cerul
Geneza 1:6 Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.”
Geneza 1:7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
Geneza 1:8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
Pământul
Geneza 1:9 Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.
Geneza 1:10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:11 Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.
Geneza 1:12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:13 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
Soarele, luna şi stelele
Geneza 1:14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii
Geneza 1:15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.
Geneza 1:16 Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
Geneza 1:17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul,
Geneza 1:18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:19 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
Vieţuitoarele mării
Geneza 1:20 Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”
Geneza 1:21 Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Geneza 1:22 Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.”
Geneza 1:23 Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
Vieţuitoarele pământului
Geneza 1:24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor; vite, târâtoare şi fiare pământeşti după soiul lor.” Şi aşa a fost.
Geneza 1:25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Geneza 1:26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”
Geneza 1:27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
Geneza 1:28 Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”
Geneza 1:29 Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.
Geneza 1:30 Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost.
Geneza 1:31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
Ziua de odihnă
Geneza 2:1 Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.
Geneza 2:2 În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
Geneza 2:3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.
Facerea omului
Geneza 2:4 Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute.
Geneza 2:5 În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze pământul.
Geneza 2:6 Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului.
Geneza 2:7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.
Raiul
Geneza 2:8 Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
Geneza 2:9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni la mâncare şi pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
Geneza 2:10 Un râu ieşea din Eden şi uda grădina, şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.
Geneza 2:11 Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.
Geneza 2:12 Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.
Geneza 2:13 Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş.
Geneza 2:14 Numele celui de al treilea este Hidechel. El curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul.
Geneza 2:14 Adică: Tigru.
Geneza 2:15 Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească.
Geneza 2:16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină,
Geneza 2:17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”
Facerea femeii
Geneza 2:18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
Geneza 2:19 Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească, şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.
Geneza 2:20 Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească.
Geneza 2:21 Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
Geneza 2:22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
Geneza 2:23 Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’, pentru că a fost luată din om.”
Geneza 2:23 În evreieşte, femeie (işa) vine de la un cuvânt care înseamnă bărbat (iş).
Geneza 2:24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.
Ispitirea femeii
Geneza 2:25 Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.
Geneza 3:1 Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină’?”
Geneza 3:2 Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
Geneza 3:3 Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.’”
Geneza 3:4 Atunci, şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri,
Geneza 3:5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”
Geneza 3:6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.
Păcatul lui Adam
Geneza 3:7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.
Geneza 3:7 Sau: cingători.
Geneza 3:8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
Geneza 3:8 Evreieşte: vântul.
Geneza 3:9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”
Geneza 3:10 El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”
Geneza 3:11 Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”
Geneza 3:12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”
Geneza 3:13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”
Geneza 3:14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.
Geneza 3:15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
Geneza 3:16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”
Geneza 3:17 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
Geneza 3:18 spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
Geneza 3:19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”
Geneza 3:20 Adam a pus nevestei sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii.
Geneza 3:20 Adică: Viaţă.
Geneza 3:21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.
Geneza 3:22 Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.”
Geneza 3:23 De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
Geneza 3:24 Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.
Cain şi Abel
Geneza 4:1 Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!”
Geneza 4:2 A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.
Geneza 4:3 După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului.
Geneza 4:3 Sau: o jertfă pentru păcat.
Geneza 4:4 Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui,
Geneza 4:5 dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa.
Geneza 4:6 Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa?
Geneza 4:7 Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”
Geneza 4:8 Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât.
Pedeapsa lui Cain
Geneza 4:9 Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”
Geneza 4:10 Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.
Geneza 4:11 Acum, blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!
Geneza 4:12 Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.”
Geneza 4:13 Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi.
Geneza 4:14 Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de Faţa Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ, şi oricine mă va găsi mă va omorî.”
Geneza 4:15 Domnul i-a zis: „Nicidecum, ci, dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte ori.” Şi Domnul a hotărât un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare.
Geneza 4:16 Apoi, Cain a ieşit din Faţa Domnului şi a locuit în ţara Nod, la răsărit de Eden.
Geneza 4:16 Adică: Fugă.
Cain şi urmaşii lui
Geneza 4:17 Cain s-a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh.
Geneza 4:18 Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh.
Geneza 4:19 Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Ţila.
Geneza 4:20 Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele.
Geneza 4:21 Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cântă cu alăuta şi cu cavalul.
Geneza 4:22 Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.
Geneza 4:23 Lameh a zis nevestelor sale: „Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvântul meu! Am omorât un om pentru rana mea Şi un tânăr pentru vânătăile mele.
Geneza 4:24 Cain va fi răzbunat de şapte ori, Iar Lameh, de şaptezeci de ori câte şapte.”
Naşterea lui Set
Geneza 4:25 Adam s-a împreunat iarăşi cu nevastă-sa; ea a născut un fiu şi i-a pus numele Set; „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain”.
Geneza 4:25 Adică: Înlocuit.
Geneza 4:26 Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.
Urmaşii lui Adam prin Set până la Noe
Geneza 5:1 Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.
Geneza 5:2 I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om” în ziua când au fost făcuţi.
Geneza 5:3 La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set.
Geneza 5:4 După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:5 Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani, apoi a murit.
Geneza 5:6 La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos.
Geneza 5:7 După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:8 Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani, apoi a murit.
Geneza 5:9 La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan.
Geneza 5:10 După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:11 Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani, apoi a murit.
Geneza 5:12 La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel.
Geneza 5:13 După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:14 Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani, apoi a murit.
Geneza 5:15 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared.
Geneza 5:16 După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:17 Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani, apoi a murit.
Geneza 5:18 La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh.
Geneza 5:19 După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:20 Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani, apoi a murit.
Geneza 5:21 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala.
Geneza 5:22 După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:23 Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani.
Geneza 5:24 Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.
Geneza 5:25 La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh.
Geneza 5:26 După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:27 Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani, apoi a murit.
Geneza 5:28 La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu.
Geneza 5:29 El i-a pus numele Noe, zicând: „Acesta ne va mângâia pentru osteneala şi truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ, pe care l-a blestemat Domnul.”
Geneza 5:29 Adică: Mângâiere.
Geneza 5:30 După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:31 Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani, apoi a murit.
Geneza 5:32 Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham şi Iafet.
Stricăciunea oamenilor
Geneza 6:1 Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete,
Geneza 6:2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.
Geneza 6:3 Atunci, Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
Geneza 6:3 Sau: nu se va lupta, nu va stăpâni.
Geneza 6:3 Sau: de aceea.
Geneza 6:4 Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
Geneza 6:5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
Geneza 6:6 I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui.
Geneza 6:7 Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”
Noe
Geneza 6:8 Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.
Geneza 6:9 Iată care sunt urmaşii lui Noe.Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.
Geneza 6:10 Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
Geneza 6:11 Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin de silnicie.
Geneza 6:12 Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.
Geneza 6:13 Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.
Geneza 6:14 Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară.
Geneza 6:15 Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.
Geneza 6:16 Să faci corabiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
Geneza 6:16 Sau: acoperiş.
Geneza 6:17 Şi iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.
Geneza 6:18 Dar cu tine fac un legământ: să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.
Geneza 6:19 Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.
Geneza 6:20 Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.
Geneza 6:21 Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.”
Geneza 6:22 Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.
Noe intră în corabie
Geneza 7:1 Domnul a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta, căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.

1. Voia lui Dumneze este să te căsătorești cu o persoană care face parte din poporul Lui

Cuvântul lui Dumnezeu spune:

Avraam era bătrîn, înaintat în vîrstă; şi Domnul binecuvîntase pe Avraam în orice lucru. Avraam a zis celui mai bătrîn rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: , , Pune-ţi te rog, mîna subt coapsa mea; şi te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pămîntului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac. “(Genesa 24: 1-4)

Canaaniții se închinau altor zei, erau păgâni și aceasta a afectat rău viețile și purtarea lor. Dumnezeu se pronunță categoric împotriva căsătoriilor dintre cei care I se închină Lui și cei ce nu-L recunosc, pentru că aceste căsătorii vor duce numai la rău și vor îndepărta de la relația cu Dumnezeu pe cel credincios. A merge într-o astfel de căsătorie înseamnă a întoarce spatele lui Dumnezeu, a-L trăda, a-I deveni vrăjmaș. Niciodată nu accepta în minte o astfel de căsătorie și ține-te cât mai departe de orice relație care ar putea într-o zi să te ducă la acest gînd rău. O astfel de căsătorie nu va fi binecuvintată și experiența celor care au călcat peste această poruncă clară a lui Dumnezeu, demonstrează realitatea consecințelor. Poți fi fericit în căsătorie doar cu un soț sau o soție care face parte din poporul lui Dumnezeu și I se închină Lui cu adevărat.

2. Voia lui Dumnezeu este să te căsătorești cu persoana care nu te va devia de la chemarea primită

În continuare, textul biblic spune:

Robul i-a răspuns: “Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în țara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu? Avraam i-a zis: ”Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: “Seminței tale voi da țara aceasta, ” va trimite pe îngerul Său înaintea ta, și de acolo vei lua o nevastă fiului meu. Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta, pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul meu. (Genesa 24: 5-8)

Dumnezeu a promis această țară lui Avraam și urmașilor săi printr-un legământ sfînt. Chemarea lui Isaac de la Dumnezeu era să moștenească această țară a Canaanului. Dacă ar fi acceptat să meargă după soția lui, nu ar mai fi rămas în chemarea primită de la Dumnezeu. Aceasta încă odată arată cât de important este ca atât băiatul, cât și fata care se căsătoresc să fie credincioși lui Dumnezeu și să aibă același scop în viață, ca să poată conlucra împreună în realizarea acestui scop. De altfel, când Dumnezeu a vorbit pentru prima dată despre crearea femeii, a zis că o va face să fie un ajutor potrivit pentru bărbatul ei. O femeie nu va putea fi un ajutor potrivit bărbatului a cărui chemare, dorințe, viziune pentru viață nu le împărtășește.

3. Voia lui Dumnezeu este să dai prioritate caracterului în alegerea persoanei care dorești să-ți devină partener de viață

Robul care a fost trimis cu această sarcină, să găsească soție pentru Isaac, înțelegea bine cât de important este caracterul acelei persoane și a pus lucrul acesta înaintea Domnului în rugăciune. Iată ce ne relatează în continuare Sfintele Scripturi:

Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său, și a plecat, având cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său. S-a sculat, și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă. Și a zis: “Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi, și îndură-Te de stăpânul meu Avraam. Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă ca fata căreia îi voi zice: ”Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau, ” și care va răspunde: ”Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale, ” să fie aceea, pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu. ” (Genesa 24: 10-14)

La prima vedere, pare că robul lui Avraam a cerut ceva misterios de la Dumnezeu dar nu este doar aceasta. El a dorit să identifice fata cu cel mai frumos caracter din acea cetate.

Caracterul nostru se vede din felul cum procedam în cele mai simple lucruri. Felul cum avea să procedeze cu un călător străin, urma să scoată în evidență calități frumoase ale caracterului ei. O fată leneșă, indiferentă și îngâmfată, niciodată nu avea să facă ceea ce și-a propus să vadă robul. El era în stare să-și scoată singur apă pentru sine și pentru cămilele sale, dar a lăsat să folosească acest prilej pentru a identifica fata cu cel mai nobil caracter din cetatea respectivă. Ești tu fata sau băiatul cu cel mai nobil caracter? Ce calități ale caracterului tău ies în evidență din felul cum te porți cu oamenii, cu cei străini, cu cei lipsiți, cu cei în vârstă, cu persoanele de sex opus? Este bine să-ți pui aceleași întrebări și cu privire la persoana despre care te gândești să o ceri în căsătorie sau să accepți cererea lui.

4. Dumnezeu se va îngriji de celelalte lucruri când dai prioritate calităților de caracter în alegerea partenerului de viață

Felul cum s-a desfășurat mai departe această istorie a căsătoriei lui Isaac și Rebeca ne arată bine acest adevar:

Nu sfîrşise el încă de vorbit, şi -a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. Fata era foarte frumoasă; era fecioară, şi nici un bărbat n’avusese legături cu ea. Ea s’a pogorît la izvor, şi -a umplut vadra şi s’a suit iarăş. Robul a alergat înaintea ei, şi a zis: , , Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta. “, , Bea, domnul meu, “ a răspuns ea. Şi s’a grăbit de a plecat vadra pe mînă, şi i -a dat să bea. După ce i -a dat şi a băut de s’a săturat, a zis: , , Am să scot apă şi pentru cămilele tale, pînă vor bea şi se vor sătura. “ A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, şi a alergat iarăş la fîntînă ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui. Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să -i izbutească sau nu călătoria. Cînd s’au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli de aur. Şi a zis: , , A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămînem peste noapte? “Ea a răspuns: , , Eu sînt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor. “Şi i -a zis mai departe: , , Avem paie şi nutreţ din belşug, şi este şi loc de găzduit peste noapte. “Atunci omul a plecat capul, şi s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului, zicînd: , , Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, care n’a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpînul meu! Domnul m’a îndreptat în casa fraţilor stăpînului meu. “(Genesa 24: 15-27)

Orice bărbat își dorește o soție frumoasă la față si la chip și, de multe ori, acesta este primul și unicul criteriu după care cineva se căsătorește și poate ajunge astfel în probleme mari. Slujitorul lui Avraam a pus altfel prioritățile când alegea soția pentru Isaac. El a dorit în primul rând să găsească femeia cu cel mai frumos caracter. Domnul s-a îngrijit și de celelalte lucruri și Biblia spune că „fata era foarte frumoasă”. Alege să te căsătorești cu o persoană care are caracter frumos și Dumnezeu se va îngriji de toate celelalte calități în aceeași măsură.

5. Voia lui Dumnezeu este să te căsătorești cu persoana care știe să zidească și să întrețină relații frumoase

Astăzi avem la dispoziție mijloace extrem de sofisticate pentru comunicare, dar până la urmă, oamenii parcă tot mai puțin pot să zidească relații frumoase. Familia este locul unde învățăm a zidi relații și tot familia este indicatorul relațiilor zidite și întreținute de noi. Rebeca a știut să zidească și să întrețină relații frumoase cu cei din casa ei. Iată ce ne spune Biblia în continuare:

Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întîmplate. Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. Văzuse veriga şi brăţările în mînile sorei sale, şi auzise pe soru-sa Rebeca spunînd: , , Aşa mi -a vorbit omul acela. “ A venit dar la omul acela, care stătea lîngă cămile la izvor, şi a zis: , , Vino, binecuvîntatul Domnului! Pentruce stai afară? Am pregătit casa, şi am pregătit un loc pentru cămile. “Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor cari erau cu el. Apoi, i -a dat să mănînce. (Geneza 24: 28-33)

Este înțelept și important să te interesezi despre felul cum se raportează la părinți și la ceilalți membri ai familiei persoana cu care gândești să te căsătorești. Dacă în alte părți, în societate, oamenii pot arăta altfel decât sunt în realitate, nu le reușește prea mult să facă aceasta în familia lor. Acolo își arată fața reală. De aceea, interesează-te despre relațiile care le are acea persoană cu cei din casa ei și nu disconsidera acest lucru la luarea deciziei tale cu privire la căsătorie.

6. Voia lui Dumnezeu este să ai binecuvântarea părinților în căsătoria ta

După ce au stat la masă, slujitorul lui Avraam a povestit totul cum a ajuns până la ei și apoi, la urmă a spus:

„Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpînul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăş, ca să mă îndrept la dreapta sau la stînga. ” Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: , , Dela Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău nici bine. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia -o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul. ” (Genesa 24: 49-51)

Când am mers pentru prima dată în Pakistan să predau Cuvântul lui Dumnezeu la Institutul de Studii Biblice Inductive din această țară, am rămas foarte uimit să aflu că la toți prietenii mei de acolo căsătoriile au fost aranjate de părinți. Chiar îmi amintesc cum stăteam la masă mai mulți și când eu mă miram de aceasta și am întrebat pe fiecare cuplu când și cum s-au cunoscut, mai toți mi-au spus că s-au văzut prima dată în ziua nunții și că părinții lor au aranjat căsătoria. Eu nicicum nu puteam înțelege și mă miram, cum se poate așa ceva în secolul nostru. Unul din ei însă mi-a spus: „Nici noi nu putem înțelege cum părinții voștri vă șasî la o vârstă atât de fragedă, când sunteți lipsiți și de înțelepciune și de experiență, să faceti singuri o alegere atât de importantă pentru restul vieții. ” Poate că este o extrema la ei, dar este și la noi tot este o extremă când copiii nu se mai socotesc cu părerea părinților cu privire la căsătoria lor. Este înțelept să discuți cu părinții tăi, să asculți sfatul lor pentru căsătoria ta și ce binecuvântat este băiatul sau fata care are părinți credincioși în Domnul Isus Hristos și pot să-i sfătuie din Sfintele Scripturi. Totuși, nu poți pune voia părinților mai presus de voia lui Dumnezeu și un nu totdeauna un copil va putea să asculte de părinții lui cu privire la căsătorie dacă ei nu cunosc și nu urmează învățătura Sfintelor Scripturi.

7. Voia lui Dumnezeu este să te căsătorești din propria dorință și nu sub presiune de orice fel

Când a auzit robul lui Avraam răspunsul pozitiv al lui Laban si Betuel…

… s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului. Și robul a scos scule de argint, scule de aur, și îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui și mamei sale. După aceea, au mâncat și au băut, el și oamenii care erau împreună cu el și s-au culcat. Dimineața când s-au sculat, robul a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu. ” Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile; pe urmă, poate să plece. ” El le-a răspuns: „Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsați-mă să plec, și să mă duc la stăpânul meu. ” Atunci ei au răspuns: „Să chemăm pe fată, și să o întrebăm. ” Au chemat dar pe Rebeca, și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta? ” „Da, vreau, ” a răspuns ea. Și au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui. Au binecuvântat pe Rebeca, și i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mamă a mii de zeci de mii, și sămânța ta să stâpânească cetățile vrăjmașilor săi! ” Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile, și au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, și a plecat. (Genesa 24: 52-61)

Căsătoria aceasta a fost una întemeiată pe credință. Nici părinții fetei, nici fata nu-l cunoșteau personal pe viitorul ei soț. Dar, așa cum am văzut anterior, părinții fetei și fratele ei au recunoscut ca aceasta căsătorie era aranjată de Dumnezeu și au acceptat voia Lui. După toate acestea, totuși, la urmă, ei au întrebat acordul Rebecăi fără care nu putea fi luată o hotărâre finală. Nimeni nu poate fi fericit într-o căsătorie în care a mers silit de cineva sau de anumite împrejurări. De asemenea, nici partenerul nu va fi fericit cu cineva care a mers în căsătorie cu el fiind forțat. Mai există unii părinți, sau frați, sau prieteni, etc. care insistă mult în a „convinge” un băiat sau o fată să spună „da”. Chiar este acela un „da” adevărat? Nu accepta să te căsătorești decât atunci când acest „da” izvorăște din inima ta și tot un astfel de „Da” să izvorască din inima persoanei care acceptă căsătoria cu tine. Aceasta este voia lui Dumnezeu. El respectă libertatea noastră. De altfel, într-o zi ne-ar putea face pe toți să-i acceptăm voia și să-L ascultăm, să primim jertfa mântuitoare a Domnului Isus Hristos, etc. Dar, El nu face aceasta, pentru că rezultatul nu va fi o relație, iar Dumnezeu vrea tocmai o relație frumoasă cu noi, zidită pe dragoste, o inimă care ascultă de El pentru că Îl iubește. Așa vrea Dumnezeu să fie încheiat și legământul căsătoriei între oameni.

8. Voia lui Dumnezeu este să cunoști și să nu depășești limita preocupării de căsătorie

Când o întâlnim prima dată pe Rebeca în Biblie, ea nu arata să fi fost în căutarea mirelui sau disperată că nu se căsatorește. Invers, ea era preocupată de responsabilitățile care le avea în casa lor și, în același timp, era gata să sară în ajutor oricui avea nevoie. Așa a procedat cu privire la străinul care avea nevoie de apă și despre care nu a știut că este robul lui Avraam. Nici Isaac nu arăta disperat în căutarea nevestei. Iată ce ne spune Scriptura cu privire la el în continuare:

Isaac se întorsese de la fântana Lahai-Roi, căci locuia în țară de miazăzi. Într-o seară, când Isaac ieșise să cugete în taină pe câmp, a ridicat ochii, și s-a uitat, și iată că veneau niște cămile. Rebeca a ridicat și ea ochii, a văzut pe Isaac, și s-a dat jos de pe cămilă. Și a zis robului: „Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe câmp? ” Robul a răspuns: „ Este stăpânul meu! ” Atunci ea și-a luat mahrama, și s-a acoperit. Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale. (Genesa 24: 62-67)

Isaac avea un obicei frumos și foarte necesar tuturor oamenilor. El ieșea seara să cugete în taină pe cîmp, sau, cu alte cuvinte, să-și analizeze activitățile, relațiile, să-și planifice lucrurile, să se roage pentru nevoile lui. Nu încape indoială că parte din cugetările lui a fost și căsătoria. Unii oameni, însă, exagerează în această preocupare, astfel că nu mai sunt capabili să facă altceva, parcă ar fi paralizați din pricina acestei preocupări. Biblia spune la Genesa 25: 20 că „Isaac era în vârstă de patruzeci de ani, când a luat de nevastă pe Rebeca”. Până la patruzeci de ani el nu a fost căsătorit și a știut să păstreze acest echilibru emoțional frumos în viața sa. Și el și Rebeca au pus înaintea lui Dumnezeu această nevoie a lor care a fost împlinită de El într-un chip miraculos.

9. Voia lui Dumnezeu este să te căsătorești cu persoana pe care o vei iubi toată viața

Ultimul verset al acestui capitol se încheie cu cuvintele frumoase care spun:

„Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara, a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o. Astfel, a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale. ”

Dragostea lor nu a fost un sentiment ce iese în afara vointei și alegerii omului. Rebeca i-a fost nevastă și Isaac a iubit-o. Ea a fost o mîngîiere pentru el și o bucurie. Așa vrea Dumnezeu să fie viața și căsătoria ta.

10. Căsătoria și celibatul sunt daruri de la Dumnezeu

Presupun că acest ultim punct te-a mirat din nou. Să nu te miri. În Epistola I a lui Pavel către Corinteni scrie așa când vorbea despre relațiile sexuale și căsătorie:

Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. (1 Corinteni 7: 7)

El era celibatar și spune că așa ar dori să fie toți oamenii, dar unii au de la Dumnezeu darul să se căsătorească și alții au darul să fie celibatari. Toți oamenii vor să fie căsătoriți și nu este nevoie să-i convingi că este un dar și o binecuvântare să ai o căsătorie frumoasă. Pavel aduce argumente tari pentru cei care au hotărât pentru împărăția lui Dumnezeu să fie celibatari și spune că hotărârea lor tot este o binecuvântare, iar Domnul Isus Hristos a spus că cine poate primi lucrul acesta, să-l primească. Astfel, nu te mai întrista nici tu dacă nu ești căsătorit și nici nu crede despre alții că nu s-au realizat sau că sunt nefericiți pentru că nu sunt căsătoriți. Caută să-ți trăiești viața din plin pentru Dumnezeu și profită de darul pe care ți l-a dat El ca să fii căsătorit sau să fii celibatar. Dacă ești căsătoriti, slujește cu partenerul tău de căsătorie și slujiți Domnului cu tot ce aveți și puteți. Dacă nu ești căsătorit, dăruiește-ți viața și puterea ca să aduni roade ce vor rămâne pentru viața veșnică.

Noi trăim vremuri când se ruinează valorile adevărate și zilnic sunt atacate. Fericirea nu poate fi realizată de oamenii care se înstrăinează de Cuvîntul lui Dumnezeu. Priveste atent în jur. Câte cupluri fericite vezi? Ce diferență este că unii sunt muncitori simpli, alții sunt studenți, unii mai puțin educați, alții cu doctorate, ambii, și soțul și soția, dar tot nefericiți și neîmpliniți? Dumnezeu te vrea fericit si împlinit în căsătoria ta, așa cum a fost Isaac și Rebeca. Învață Cuvîntul Lui și trăiește potrivit cu ce este scris ca să fii fericit și să dărui fericire.

Dacă dorești să faci un studiu biblic aprofundat la acest subiect, și să afli mai multe sfaturi în alegerea partenerului de viață, dar și să te pregătești pentru căsătorie îți recomand cursul de studiu biblic inductiv „Într-o zi mă voi căsători”.