Astăzi în creştinism există multă discuţie şi în acelaşi timp şi multă confuzie cu privire la evangelizare, ucenicie şi misiune şi mai ales când este vorba de felul cum aceste trei aspecte esenţiale ale lucrării creştine trebuie să interacţineze unul cu altele. În acest articol vă propun să urmărim exemplul bisericii din Antiohia, care este relatat în cartea Faptele Apostolilor.

Prima biserică creştină a fost plantată în oraşul Ierusalim şi a început în ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt s-a pogărât pe pământ. Apostolii propovăduiau Evanghelia cu îndrăzneală şi îi învăţau pe oameni Sfintele Scripturi în fiecare zi, în curtea Tempului. Nu au întârziat să vină şi persecuţiile, primul martir fiind Ştefan. După moartea lui Ştefan, ucenicii din Ierusalim s-au împrăştiat peste tot din pricina prigoanei.

Cei ce se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia, şi propovăduiau Cuvântul numai Iudeilor. Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena, care au venit în Antiohia, au vorbit şi Grecilor, şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Mâna Domnjului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul. Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimes pe Barnaba până la Antiohia. Când a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat, şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu o inimă hotărâtă alipiţi de Domnul. Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adaus la Domnul. (Faptele Apostolilor 11: 19-24)

Evanghelizarea este procesul de vestire a Evangheliei, a mântuirii Domnului nostru Isus Hristos şi chemarea oamenlor să devină ucenici ai Lui. Deci, evanghelizarea este un proces de recrutare pentru ucenicie. Au făcut evanghelizare ucenicii care au fost învăţaţi bine şi sistematic din Cuvântul lui Dumnezeu cât s-au aflat în Ierusalim. Nu a existat un sub-program special pentru evanghelizare, afară de cel lăsat de Domnul Isus ca să mergem în toată lumea şi să facem ucenici din toate neamurile. Tocmai pentru că au învăţat mult din Sfintele Scripturi, inima acestor oameni era plină de Cuvântul lui Dumnezeu şi viaţa era o dovadă a prezenţei Duhului Sfânt. Ei vesteau Evanghelia fiindcă din plinătatea inimii lor vorbeau buzele. Ei erau o mireasmă a cunoaşterii Domnului Isus Hristos în orice loc. Cum vesteşti tu Numele Domnului Isus şi mântuirea adusă de El? La locul tău de muncă sau de lucru, ce cunosc oamenii despre Domnul tău şi despre mântuirea adusă de El? Eşti un ucenic credincios al Lui? Iată…

Când a venit Barnaba la Antiohia, fiind trimis de apostoli, şi a văzut pe cei întorşi la Dumnezeu, a văzut şi marea nevoie pe care o aveau ei acum de învăţători care să-i înveţe Cuvântul lui Dumnezeu. Barnaba era un bun învăţător, dar ştia pe cineva şi mai bun, care nu era la moment implicat în lucrarea Evangheliei potrivit cu potenţialul de care dispunea. De aceea…

Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul; şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia. (Faptele Apostolilor 11: 25-26)

Ucenicie este procesul prin care creştinii care au încheiat legământ cu Dumnezeu prin credinţă în Isus Hristos, sunt învăţaţi să păzească Sfintele Scripturi, adică “tot ce a poruncit Isus Hristos”. Pavel şi Barnaba au învăţat pe oamenii din Antiohia bine şi peste un an, deja, la numărul învăţătorilor mai aveau încă alţi trei bărbaţi pregătiţi de ei, aşa cum scrie cartea Faptele Apostolilor:

În Biserica din Antiohia erau nişte prooroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul. (Faptele Apostolilor 13: 1)

Acum în biserica din Antiohia erau suficienţi lucrători maturi pregătiţi pentru ca să poată fi trimişi unii din ei în lucrarea de misiune.

Biserica din Antiohia propăşea şi creştea în cunoaşterea Domnului Isus şi la număr. Dar Domnul Isus le-a lăsat poruncă ucenicilor să meargă la toate neamurile, până la marginile pământului şi să facă ucenici învăţându-i să păzească tot ce a poruncit El. De aceea:

Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: “Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat. ” Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mânile peste ei, şi i-au lăsat să plece. Barnaba şi Saul, trimeşi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru. Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile Iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan. (Faptele Apostolilor 13: 2-5)

Misiunea este procesul de răspândire a Cuvântului lui Dumnezeu prin evanghelizare şi ucenicie, procesul de plantare de noi biserici în localităţi unde nu au fost până în prezent. Biserica matură este cea care va trimite şi va susţine misionarii în lucrarea lor şi prin aceasta se măsoară maturitatea unei biserici.

Apostolii totdeauna au pus un foarte mare accent pe faptul de ai învăţa pe creştini Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta au făcut zilnic în biserica din Ierusalim, până la începerea prigoanei cu prilejul lui Ştefan. Tocmai pentru că ei învăţau pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu numărul celor care se întorceau la Dumnezeu încă în Ierusalim se mărea zilnic. Când a început prigoana, pentru autorităţi şi alţi vrăjmaşi ai Evangheliei părea că a venit sfârşitul bisericii din Iersalim şi de pretutidinei. Dar tocmai atunci a avut loc o foarte puternică răspândire a Evangheliei. Acesta a fost rezultatul uceniciei bine puse la punct în Ierusalim. Acum, din moment ce a apărut o nouă biserică în Antiohia, Barnaba a înţeles cât de important este să fie pus la cel mai înalt nivel procesul de ucenicie, ceea ce a şi făcut când a mers să aducă pe Apostolul Pavel. După un an de ucenicie bună, biserica din Antiohia a crescut foarte mult şi acum au fost în stare să trimită misionari, care la rândul lor au repetat acelaşi proces oriunde au mers.

Eşti un ucenic al Domnului? Cum se reflectă Cuvântul pe care îl înveţi zilnic în viaţa ta, în evanghelizare, în misiune? Dacă eşti conducătorul unei biserici sau a unei misiuni, ce loc are studierea Cuvântului în toată lucrarea pe care o faci? Dumnezeu să ne ajute ca să ducem cu putere Evanghelia în aceasta lume respectând principiile lăsate de Domnul Isus pentru evanghelizare, ucenicie şi misiune.