Faptul că dragostea, sau relaţia intimă, este o plăcere nu pune nimeni la îndoială. De altfel, dacă nu ar fi fost aşa, nu ar fi aşa mulţi cei care se lasă prinşi în mrejele curviei, chiar şi sub pericolul morţii. Totuşi, dragostea este cu adevărat o plăcere, doar atunci când este în cadrul căsătoriei, intre un bărbat şi o femeie, care se iubesc cu adevărat, şi care nu sunt apăsaţi de simţul ruşininii şi a vinovăţiei pentru faptul că duc o viaţă destrăbălată, trăind în curvie.

În ce priveşte datoria de soţ şi soţie, aici părerile se împart. Când în familie apar anumite probleme, soţii uită că dragostea nu este doar o plăcere, ci şi o datorie! Aici putem face o comparaţie cu munca, şi cu învăţătura: pe de o parte avem dreptul la învăţătură şi la muncă, pe de altă parte, avem datoria să învăţăm şi să muncim. Dacă ai avut privilegiul să intri la facultate, fii bun şi învaţă acum! Aşa este şi cu căsătoria. Ai avut privilegiul să cucereşti inima băiatului sau fetei dragi şi să te căsătoreşti cu el sau cu ea, acum fii bun şi îndeplineşte-ţi datoria de soţ sau de soţie, dacă ţi se solicită, indiferent de faptul că ai avut o zi plină de probleme şi neplăceri la serviciu şi acum nu-ţi mai arde de dragoste, sau că copilul de câteva zile nu mai doarme nopţile şi eşti epuizată… Sau, mai poate fi şi aşa că cineva te-a convins că nu vei fi acceptat de Dumnezeu, dacă vei întreţine relaţii cu soţul sau soţia ta. Sau poate ai hotărât să nu mai ai copii şi ai găsit abstinenţa ca cea mai bună metodă de contracepţie?

Pentru aşa situaţii apostolul Pavel scrie următoarele:

Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă. (1 Corinteni 7: 3-6)

După cum vedeţi, cu privire la abstinenţa sexuală în timpul postului, apostolul Pavel vorbeşte ca despre o îngăduinţă, având în vedere că nu este uşor să posteşti mai multe zile şi să întreţii relaţii sexuale. Dar aceasta nu este o componentă obligatorie a postului, cum afirmă unii.

Ca să fiu mai clară, vreau să aduc un exemplu. Cu mulţi ani în urmă am întâlnit la biserică o colegă de facultate. Eram împreună cu soţul. Am întrebat-o ce mai face şi, cu toate că nu eram tare apropiate la facultate, ea ne-a întrebat cum am rezolvat noi problema cu planificarea familiei (noi aveam atunci doar fetiţa care avea trei sau patru anişori). Noi am rămas puţin surprinşi, dar punând întrebări, am înţeles ce a făcut-o să pună această întrebare aşa brusc. Iată povestea ei. Era căsătorită de vre-o doi ani. Soţul ei era credincios. Aveau un copil de un anişor şi ceva pe care îl creşteau părinţii ei. El, pentru sfinţenia lui, a hotărât să ducă o viaţă de pusnic: s-a făcut pădurar, undeva departe de Chişinău, se îndeletnicea cu postul şi rugăciunea, nu mânca de loc carne. Mai mult, când venea ea la el pentru zilele libere, el nu se culca cu ea. Zicea că se va culca cu ea numai dacă se hotărăşte să mai nască un copil. Ea, fiind anul şase la medicină şi ştiind că nu va avea nici un ajutor din partea lui în creşterea copilului, nu se putea hotărî la al doilea copil. În încheiere ne-a spus, cu părere de rău, că ea nu poate ajunge la sfinţenia soţului ei şi nu crede că mai poate rezista şi se teme că o să cadă. Am înţeles foarte bine ce a vrut să spună. Ea fiind tânără şi frumoasă, şi neavând de luni de zile relaţii cu soţul ei, era apăsată şi chinuită de dorinţele sexuale. Ceea ce este şi firesc. Aceasta este ceea ce apostolul Pavel numeşte „să laşi să fii ispitit de Satana”. Acest bărbat, ne cunoscând Scripturile şi vrând să fie mai sfânt ca alţii, a păcătuit împotriva lui Dumnezeu, prin aceea că nu şi-a îndeplinit datoria de soţ faţă de soţia sa şi a dat prilej nevestei sale să fie ispitită de Satana. Ce s-a întâmplat cu ei mai de parte nu ştim, fiindcă nu ne-am mai întâlnit cu ei. Dar ştim un lucru, că biserica la care mergeau ei, nu propovăduiau aşa învăţături.

Dumnezeu să ne dea înţelepciune în relaţii cu oamenii, mai ales în relaţii cu partenerii noştri de căsătorie, fiindcă viaţa este mult mai complicată de cum pare. Viaţa nu este o problemă de matematică, care are aceleaşi soluţii pentru toţi oamenii. Soluţii corecte poţi găsi numai atunci când cauţi să rezolvi orice problemă cu dragoste, fiindcă dragostea este:

… îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. (1 Corinteni 13: 4-7)

Dacă L-ai cunoscut pe Dumnezeu şi ai fost născut din nou, atunci:

… dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfînt, care ne-a fost dat. Romani 5: 5

Cine a experimentat naşterea din nou, ştie ce înseamnă aceasta. Dacă nu ai experimentat naşterea din nou, cine te împiedică să te apropii acum de Dumnezeu cu pocăinţă, ca să primeşti iertarea Lui şi să fii născut din nou, prin credinţă în Fiul Său?