După cum azi, tot aşa era şi în primele secole ale creştinismului, când mulţi bărbaţi şi femei se întorceau la Dumnezeu şi prin credinţă încheiau legământ cu Isus Hristos devenind creştini. Aceasta se reflecta diferit asupra relaţiilor pe care le aveau în familiile lor şi mai ales cu partenerul de căsătorie.

În Epistola I către Corinteni 7: 10-17, apostolul Pavel descrie trei situaţii cele mai frecvente care apar la cei ce au devenit creştini fiind căsătoriţi. Să facem o analiză la fiecare din aceste situaţii ca să vedem ce vrea să ne înveţe Cuvântul lui Dumnezeu şi care este aplicarea lor în contextul zilelor de azi.

Dar mai întâi, să dăm citire întregului pasaj din Biblie:

Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei. ) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta. Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi. Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui nevasta? (1 Corinteni 7: 10-16)

Situaţia 1 – Necredinciosul voieşte să păstreze căsătoria

Situaţia aceasta este descrisă în text astfel:

Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.

Cuvântul grecesc care este tradus în limba română “voieşte” este “suneudokeo” şi înseamnă a-ţi da consimţământul, sau a te uni la ceva din toată inima. Deci, dacă partenerul necredincios îşi dă consimţământul pentru faptul că cel credincios a încheiat un legământ cu Dumnezeu şi nu-l împiedică în trăirea potrivit cu acest legământ, Dumnezeu spune că creştinul trebuie să păstreze căsătoria. Unul din efectele care trebuie să fie aşteptat, este ca partenerul necredincios să fie “sfinţit” prin cuvintele şi trăirea soţului sau a soţiei care este creştin sau creştină. Vreau să atrag atenţia la cuvântul care spune aici, “dacă voieşte să trăiască”. Cuvântul grecesc tradus  “trăiască” este cuvântul “oikeo” şi înseamnă a conlocui, sau a trăi în pace şi bună înţelegere. Deci, această frază “voieşte să trăiască mai departe” înseamnă o acceptare cu respect a persoanei şi a credinţei soţului credincios sau a soţiei credincioase. Numai în aşa caz poate fi realizat şi un alt efect despre care scrie aici şi anume, ca copiii lor să fie sfinţiţi, adică să fie crescuţi cu valorile credinţei creştine şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi.

De altfel, dacă partenerul necredincios arată lipsă de respect, şi face abuz fizic, verbal sau de orice altă natură, aceasta nu mai poate fi numită “trăire” ci abuz şi de multe ori copiii suferă cel mai mult din urma acestui abuz şi din urma influenţelor rele pe care le are asupra lor partenerul necredincios, care, pe lângă toate relele, mai şi interzice celui creştin să-i înveţe pe copii din Sfintele Scripturi, să-i ia la biserica, etc. Expresia “voieşte să trăiască” înseamnă o convieţuire paşnică, în bună înţelegere şi cu respect reciproc. În cazul când acestea lipsesc, intervine a doua situaţie descrisă de apostol şi anume…

Situaţia 2 – Cel necredincios vrea să se despartă

Apostolul Pavel descrie astfel această situaţie:

Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora, nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. (1 Corinteni 7: 15)

Chiar dacă nu sunt aşa frecvente cazurile, ele există şi anume atunci când soţia crede din inimă în Dumnezeu bărbatul cere divorţul sau invers, soţia cere divorţul bărbatului care a crezut din inimă în Domnul Isus şi a ales să încheie legământ cu El şi să-L urmeze în toate. Într-o astfel de situaţie, alegerea îi aparţine necredinciosului şi creştinul sau creştina nu are decât să accepte această alegere a celuilalt, păstrând pacea şi liniştea. Fiecare om este liber să aleagă şi răspunderea pentru consecinţele alegerilor pe care le face îi aparţin. Creştinul sau creştina nu trebuie să arate nici ostilitate şi nici disperare într-o astfel de situaţie, ci să se încreadă deplin în Cuvântul şi protecţia care vine de la Dumnezeu.

Întrebarea este ce vrea să spună Dumnezeu când zice că fratele sau sora, care sunt victimele unui astfel de divorţ “nu sunt legaţi”? Am căutat să văd unde mai este folosită această frază şi am găsit chiar în acelaşi capitol, în acelaşi context al căsătoriei şi anume la versetul 39 care spune:

O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.

Deci, însăşi Cuvântul lui Dumnezeu ne explică ce înseamnă “nu mai este legat” şi anume, nu mai este legat prin legământul de căsătorie care a fost rupt de partea cealaltă, ce a iniţiat divorţul şi că creştinul sau creştina sunt slobozi să se căsătorească cu cine vrea, numai în Domnul. Nu este potrivit ca un creştin sau o creştină să exagereze în insistenţele lui sau ale ei de a păstra căsătoria atunci când necredinciosul nu acceptă aceasta.

Dar, mai există situaţii destul de complicate când cel necredincios spune că vrea să păstreze căsătoria, dar prin tot ce face o distruge şi curveşte, nu contribuie financiar, dacă este bărbat nu întreţine material familia, nu permite copiilor să citească Biblia, să meargă la biserică, ia în bătaie de joc credinţa tuturor membrilor familiei. Oare putem spune despre acest necredincios sau necredincioasă că “voieşte să trăiască mai departe” în căsătorie? Dacă cel necredincios nu permite credinciosului să-şi exerseze liber credinţa în Domnul Isus, nu mai poţi spune despre el că “voieşte să trăiască mai departe” şi nici copii lor nu vor putea să crească “sfinţi” ci “necuraţi” pentru că se află sub atâta presiune “necurată”, aducă păcătoasă şi rea.

Situaţia 3 – Creştinul era divorţat la momentul încheierii legământului cu Domnul Isus Hristos.

Apostolul Pavel vorbeşte aici cu privire la situaţia femeii creştine, dar se aplică în aceiaşi măsură şi la bărbatul creştin când spune:

Dacă este despărţită, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei.

Este foarte important să facem deosebire între iniţiatorul şi victima divorţului. Totdeauna este unul care iniţiază divorţul, ori prin decizia care o ia să nu mai trăiască împreună, sau prin curvie, abuz, etc. Partea cealaltă, care trebuie să accepte divorţul, care nu l-a iniţiat, este victima. Oamenii au tendinţa să-i pună pe acelaşi cântar şi pe unul şi pe celălalt, când este vorba să ia o atitudine faţă de ei în biserică sau în afara bisericii. Să fim înţelepţi şi să nu confundăm lucrurile. Aici se vorbeşte despre o situaţie când creştinul sau creştina, pe când nu erau încă credincioşi, au iniţiat divorţul. Acum au în faţă două opţiuni. Prima este să meargă şi să se împace cu partenerul lor ca să restabilească căsătoria. Dacă partenerul nu vrea să accepte pe creştin sau pe creştină, în aşa caz se creează situaţia a doua, descrisă mai sus şi creştinul va deveni liber de acest legământ, adică va fi slobod să se căsătorească cu cine vrea, numai în Domnul. Dacă însă, creştinul sau creştina nu vrea să meargă la soţul sau soţia de care a divorţat pe când încă nu era creştin, rezultatul unei astfel de hotărâri va fi că trebuie să rămână necăsătorit/necăsătorită pentru tot restul vieţii.

Dumnezeu este creatorul bărbatului şi a femeii şi El a creat şi căsătoria lor care este un legământ. Cel Atotputernic ne vrea să fim credincioşi legământului şi să ne zidim familiile. Aceasta trebuie să fie dorinţa fiecărui creştin şi creştină. La aceasta trebuie să-şi îndrepte eforturile, să păstreze şi să zidească familia. Dumnezeu să ne ajute la aceasta!