1. Este creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu

„Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ. ” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. ” (Genesa 1: 26-27)

2. Este ajutorul potrivit pentru bărbatul ei

^„Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el. ”

Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’, pentru că a fost luată din om. ”

3. Este un singur trup cu soţul ei

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup. ” (Genesa 2: 24)

4. Rolul ei în căsătorie este supunerea

„Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului, căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. (Efeseni 5: 22-23)

5. Reprezintă imaginea Bisericii pe pământ

„Şi, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. ” (Efeseni 5: 24)

6. Femeia care se teme de Domnul este o femeie-model

• Are un mare preţ

  „Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele. ” (Proverbe 31: 10)

• Este de încredere şi-i face bine soţului ei

  „Inima bărbatului se încrede în ea şi nu duce lipsă de venituri. Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale. ” (Proverbe 31: 11-12)

• Este harnică şi împlineşte nevoile familiei

  „Ea face rost de lână şi de in şi lucrează cu mâini harnice. Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea. ” (Proverbe 31: 13-14)

• Administrează înţelept lucrurile în familie

  „Ea se scoală când este încă noapte şi dă hrană casei sale, şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale. ” (Proverbe 31: 15)

• Posedă capacităţi de antreprenor

  ^„Se gândeşte la un ogor şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie. Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele. Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea. Ea pune mâna pe furcă şi degetele ei ţin fusul. ” (Proverbe31: 16-19)

  „Ea face cămăşi şi le vinde, şi dă cingători negustorului. ” (Proverbe 31: 24)

• Are o inimă darnică

  „Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit. ” (Proverbe 31: 20)

• Ea creează o imagine bună bărbatului în societate

  „Bărbatul ei este bine văzut la porţi, când şade cu bătrânii ţării. ” (Proverbe 31: 23)

• Este puternică

  „Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine. ” (Proverbe 31: 25)

• Este înţeleaptă

  „Ea îşi deschide gura cu înţelepciune şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă. ” (Proverbe 31: 26)

  Veghează asupra casei sale

  „Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei şi nu mănâncă pâinea lenevirii. ” (Proverbe 31: 27)

• Este apreciată de soţ şi de copii

  „Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; băratul ei se scoală şi-i aduce laude zicând: „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate. ” (Proverbe 31: 27-29)

• Faptele ei merg înaintea ei

  „Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii. ” (Proverbe 31: 30-31)

  7. Trebuie să fie fără compromis, ca să poată da învăţătură

„Spune că femeile mai în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin, să înveţe pe alţii ce este bine, ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii, să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu. ” (Tit 2: 3-5)

8. Trebuie să-i înveţe pe copii Cuvântul lui Dumnezeu

„Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine. ” (2 Timotei 1: 5)

9. Poate influenţa deciziile împăratului

„Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a închinat până la pământ. Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi şi ascultă cuvintele roabei tale.

Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el; Nabal (Nebun) îi este numele, şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimişi de domnul meu.

Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verşi sânge şi să te ajuţi cu mâna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal! Primeşte darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu şi să se împartă oamenilor care merg după domnul meu. Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului şi niciodată nu va fi răutate în tine.

Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul, Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia sufletul vrăjmaşilor tăi.

Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit şi te va pune mai-mare peste Israel, atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba şi că s-a răzbunat singur. Şi când va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta. ”

David a zis Abigailei: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! ” (1 Samuel 25: 23-32)

10. Poate salva o naţiune

„Împăratul şi Haman s-au dus la ospăţ la împărăteasa Estera. În această a doua zi, împăratul a zis iarăşi Esterei pe când beau vin: „Care este cererea ta, împărăteasă Estera? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta. ”

Împărăteasa Estera a răspuns: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, şi dacă găseşte cu cale împăratul, dă-mi viaţa – iată cererea mea – şi scapă pe poporul meu; iată dorinţa mea!

Căci eu şi poporul meu suntem vânduţi să fim nimiciţi, înjunghiaţi şi prăpădiţi. Măcar dacă am fi vânduţi să fim robi şi roabe, aş tăcea, dar vrăjmaşul n-ar putea să înlocuiască pierderea făcută împăratului. ”

Împăratul Ahaşveroş a luat cuvântul şi a zis împărătesei Estera: „Cine şi unde este acela care are de gând să facă aşa? ”

Estera a răspuns: „Apăsătorul, vrăjmaşul, este Haman, răul acesta! ” Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei.

Şi împăratul, în mânia lui, s-a sculat şi a părăsit ospăţul şi s-a dus în grădina casei împărăteşti. Haman a rămas să-şi ceară viaţa de la împărăteasa Estera, căci vedea bine că pierderea lui era hotărâtă în mintea împăratului. ” (Estera 7: 1-7)