Pentru început să privim la…

Textul care ţine de întrebarea noastră este o concluzie la un subiect întreg abordat de Domnul Isus în vestita Predică de pe munte. Pentru o înţelegere mai bună voi cita în întregime textul care abordează acest subiect:

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău? … Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă. (Matei 7: 1-6)

Subiectul principal abordat de către Domnul Isus în acest pasaj este judecata dreaptă şi cea nedreaptă, accentul fiind pus pe judecata nedreaptă. De obicei oamenii iau doar prima propoziţie din acest paragraf biblic şi o folosesc pentru a argumenta că orice judecată este categoric interzisă de Dumnezeu. Dar nu este aşa. Pasajul întreg ne arată că Dumnezeu ne va judeca după felul cum noi judecăm şi El vrea să fim drepţi în judecăţile noastre. Un om drept va judeca mai întâi lucrurile din viaţa sa şi caracterul său care nu se potrivesc cu dreptatea, şi doar apoi va judeca pe alţii cu scopul să-i ajute şi nu ca să-i condamne. Exemplul cu paiul şi bârna, arată bine că scopul judecăţii este să-l ajuţi pe om să depăşească sau să se elibereze de neajunsurile din caracterul său. Un om făţarnic însă, nu se va judeca pe sine ci va închide ochii la marile lui neajunsuri şi nelegiuiri pe care le comite, dar va judeca lucrurile mici din caracterele şi vieţile altora. Versetul următor continue acelaşi gând şi cel numit făţarnic, în continuare este numit şi porc şi câine, pentru că el foloseşte judecata, un lucru sfânt, pentru a-i călca în picioare pe alţii şi pentru ai rupe.

Într-un anumit context, Domnul Isus s-a referit la păgâni numindu-i „căţei”, şi aceasta din pricina nelegiuirilor şi păcatelor în care se complăceau păgânii, fără să caute faţa lui Dumnezeu.

Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată că o femeie canaanită a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac. ” El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi. ” Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel. ” Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi! ” Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei! ” „Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor. ” Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti. ” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela. (Matei 15: 21-28)

Femeia n-a încercat să se contrazică cu Domnul Isus că ar fi altfel, că nu ar fi provenit din „căţei”, adică din păgâni, ci a cerut vindecare pentru fiica ei şi a primit. Aşa poate fiecare păgân primi iertarea, dacă vine să o ceară cu credinţă de la Domnul Isus. Dar, există unii care se complac în păcat şi, chiar dacă se pretind a fi ajunşi sfinţi, tot câini rămân.

Înţeleptul Solomon a spus:

Cum se întoarce câinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. (Proverbe 26: 11)

Deci, nu încredinţa lucruri sfinte unui nebun, pentru că în orice moment se poate întoarce la nebunia lui şi atunci va veni să te calce în picioare şi să te rupă. Nu ai văzut astfel de exemple?

Când scrie cu referinţă la învăţătorii mincinoşi care propovăduiau circumcizia ca şi condiţie pentru mântuire, Apostolul Pavel le-a scris Filipenilor:

Păziţi-vă de câinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijeliţii aceia! (Filipeni 3: 2)

În cazul acesta lucrul sfânt care l-au primit acei oameni a fost învăţătura Vechiului Testament ca să le fie călăuză spre Hristos, dar ei, în răutatea inimii lor, folosesc acum acest lucru sfânt ca să se întoarcă împotriva celor mântuiţi prin credinţă, dorind să-I rupă de la Hristos şi să-I calce în picioare.

Apostolul Petru tot a numit „câini” pe unii când a zis:

Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă. ” (2 Petru 2: 21-22)

Lucrul sfânt care le-a fost lor încredinţat este „porunca sfântă” prin care le-a fost descoperită „calea mântuirii”, dar ei au călcat în picioare acest lucru sfânt şi acum atacă biserica căutând să rupă pe unii prin erezii nimicitoare şi să-i calce în picioare.

Păzeşte-te de astfel de oameni care sunt numiţi câini şi porci şi care se poartă astfel. Nu arunca mărgăritarele înaintea porcilor și câinilor!