1. Lungimea vieții ține de hotărârea lui Dumnezeu!

În Psalmul 139 Cuvântul lui Dumnezeu spune prin împăratul David:

Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. (Psalmi 139: 16)

2. Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu influențează lungimea vieții!

Adevărul acesta este scris de mai multe ori în cartea Proverbelor lui Solomon. El spune că tatăl său David, prin inspiraţie divină l-a învăţat astfel:

Fiule, nu uita învăţăturile mele şi păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace. (Proverbe 3: 1-2)

Deci, ascultarea de Dumnezeu nu doar că lungeşte zilele şi anii vieţii, ci este decisivă şi asupra calităţii lor. De altfel, cum autorul întrebării a menţionat, unii au ajuns să-şi dorească moartea tocmai pentru că nu erau sau nu sunt satisfăcuţi de calitatea vieţii lor.

În capitolul 9 al cărţii Proverbelor lui Solomon înţelepciunea este personificată şi prin gura ei Dumnezeu spune următoarele cuvinte:

Prin mine (prin înţelepciune) ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale. (Proverbe 9: 11)

3. Anii celui rău sunt scurtaţi!

Tot în cartea Proverbelor lui Solomon mai este scris si acest adevăr:

Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi. – (Proverbe 10: 27)

4. Calitatea caracterului şi purtarea influențează lungimea vieții!

De asemenea determină lungimea vieţii noastre, aşa cum scrie în versetele care urmează:

Un voievod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele. – Un om al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia, fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească. – (Proverbe 28: 16-17)

5. Factorul rugăciunii!

Biblia ne relatează următorul caz când Dumnezeu a lungit viaţa unui om în urma rugăciunii acestuia:

În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Pune-ţi în rânduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi. ” Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată şi am făcut ce este bine înaintea Ta! ” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi. Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel: „Du-te şi spune lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale. (Isaia 38: 1-5)

6. Păcatele părinţilor!

Când David a păcătuit cu Bat-Şeba şi a omorât pe soţul ei Urie Hetitul, prorocul Natan a venit şi i-a anunţat pedeapsa pe care o va avea de la Dumnezeu.

David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului! ” Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri. Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri. ” Şi Natan a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Urie, şi a fost greu bolnav. David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil şi a postit; şi când a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pământ. Bătrânii casei au stăruit de el să se scoale de la pământ; dar n-a voit şi n-a mâncat nimic cu ei. A şaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: „Când copilul trăia încă, i-am vorbit şi nu ne-a ascultat: cum să îndrăznim să-i spunem: „A murit copilul”? Are să se întristeze şi mai mult. ” (2 Samuel 12: 13-18)

Fapta lui David a determinat lungimea vieţii copilului său. Să ne gândim bine cu toţii ce moştenire lăsăm copiilor noştri. Să se gândească şi acele fete şi băieţi care aleg să trăiască în imoralitate şi concubinaj că ei agonisesc o “moştenire” şi pentru copiii lor.

7. Evanghelia!

Orice om ar vrea să aibă o viaţă cât mai lungă şi mai fericită şi Dumnezeu a pus în inimile noastre gândul veşniciei, adică dorinţa să trăim veşnic. Oricât de lungă nu ar fi viaţa pe acest pământ, comparativ cu viaţa veşnică pe care doreşte Dumnezeu să ne-o ofere în ceruri prin credinţă în Domnul Isus, viaţa aici este “un abur care se arată puţintel şi apoi piere”, aşa cum spune şi Sfântul Iacov în epistola care îi poartă numele.

Să facem din viaţa veşnică prioritate. Cunosc pe cineva care chiar fiind slujitor de biserică este exagerat de preocupat de lungimea vieţii lui pe acest pământ şi şi-a propus să treacă de vârsta de 100 de ani. Pentru realizarea acestui scop nu consumă carne şi şi-a pus multe alte restricţii. Poate că îi fac bine, dar mă îngrijorează să văd că are faţă de aceste lucruri un aşa de mare interes şi nu-şi pune inima să caute împărăţia şi neprihănirea lui Dumnezeu.

Să facem din viaţa veşnică prioritate şi să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru zilele care ni le-a dat să le trăim pe acest pământ, oricât de mic sau de mare ar fi numărul lor.