Ce a spus Isus Hristos despre post? Domnul Isus a vorbit mult despre post, despre felul cum trebuie să ţinem şi toate aceste învăţături sunt înregistrate pe paginile Noului Testament. Să privim la câteva din ele.

Motivaţia contează!

În renumita predică de pe munte, Domnul Isus a abordat cele mai importante aspecte ale relaţiei noastre cu Dumnezeu, şi cu privire la post a spus următoarele:

Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul, şi spală-ţi faţa, ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. (Ev. Matei 6: 16-18)

Este foarte important, înainte ca să începi a posti, să-ţi pui întrebarea de ce faci aceasta? Ce vrei să realizezi? Care este motivaţia ta? Vezi, potrivit pasajului biblic citat mai sus, unii posteau pentru că aşa era în vremea ceea, se considera că cine posteşte este un om evlavios, adică un fel de a măsura evlavia şi unii îşi luau o înfăţişare posomorâtă ca să arată ce mari eforturi depun ei pentru a trăi evlavios. Dar, efortul era pentru ai impresiona pe oameni. Motivaţia corectă când posteşti este ca să te arăţi Tatălui din ceruri. Mai spune textul de mai sus că atunci când vrei să impresionezi pe oameni, sau să ţii pur şi simplu o tradiţie, aceasta şi este tot ce ai realizat prin postul tău, mai mult nimic. Adică, te-au văzut oamenii, poate unii te-au apreciat, sau pur si simplu ai respectat o tradiţie. Punct. Mai mult nimic.

Atitudinea greşită zădărniceşte postul!

Adevărul acesta se vede bine din următorul caz:

(Isus) A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei însuşi că sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi. „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş. Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele. ” Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul! ” Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat. ” (Ev. Luca 18: 9-14)

Fariseul a folosit religia sa pentru a se ridica în faţa altora şi postul a fost parte componentă folosită tot pentru acelaşi scop. Lui Dumnezeu nu-i place un astfel de post şi spune clar că nu-l acceptă, atât timp cât omul nu se smereşte deplin şi nu se pocăieşte de păcatele săvârşite aşa ca să se lepede definitiv de ele. Te-ai smerit tu ca să te pocăieşti? Sau doar posteşti aşa, ca să fii în rând cu lumea?

Isus şi ucenicii Lui nu practicau postul neîntemeiat!

Cum am văzut din pilda de mai sus, Fariseii obişnuiau să postească de două ori pe săptămână. Ucenicii lui Ioan Botezăorul au preluat şi ei această practică. Iată ce discuţie a avut loc odată pe marginea acestui subiect:

Ucenicii lui Ioan şi Fariseii obişnuiau să postească. Ei au venit şi au zis lui Isus: „Pentru ce ucenicii lui Ioan şi ai Fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc? ” Isus le-a răspuns: „Oare pot posti nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti. Vor veni zile, când va fi luat mirele de la ei, şi atunci vor posti în ziua aceea. Nimeni nu coase un petec de postav nou la o haină veche, altfel, petecul de postav nou rupe o parte din cel vechi, şi mai rea ruptură se face. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi. ” (Ev. Marcu 2: 18-22)

Cazul acesta este descris şi în celelalte două Evanghelii sinoptice, adică la Luca şi la Matei, care aduc nişte detalii interesante. Apostolul Matei spune că Isus a răspuns aşa:

„Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti. ” (Ev. Matei 9: 15)

Domnul Isus a vrut să arate că nu acceptă un post de dragul obiceiului, care a devenit rutină, ci doar unul motivat, cum ar fi o jale. Apoi, în toate trei locuri din Scripturi unde este menţionat acest caz, totdeauna Isus a spus comparaţia cu petecul la haina nouă şi cu burduful vechi şi vinul nou. Prin ambele exemple arăta că învăţătura creştină adusă de El nu este o cârpeală nouă la o haină veche, tot aşa cum nici burdufurile vechi ale învăţăturilor ca cea a Fariseilor, nu pot ţine învăţătura nouă şi dreaptă a Domnului Isus Hristos. Evanghelistul Luca spune că Isus a mai adăugat apoi:

Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: „Este mai bun cel vechi”. (Ev. Luca 5: 39)

Prin aceasta a arătat că atunci când oamenii se obişnuiesc cu o tradiţie, nu doresc să se dezică de ea, chiar şi atunci când ea nu mai face sens.

Postul este o necesitate în propovăduirea Evangheliei!

Odată ucenicii au venit la Isus şi i-au spus despre un om îndrăcit din care nu puteau alunga duhul necurat. După ce Isus a certat dracul şi acela a ieşit din om, ucenicii L-au întrebat pe Isus de ce lor nu le-a reuşit aceasta.

„Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici colo”, şi s-ar putea; nimic nu v-ar fi cu neputinţă. Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post” (Ev. Matei 17: 20-21)

Iarăşi se vede clar acelaşi principiu, că postul trebuie să aibă o motivaţie serioasă, în cazul acesta, slujitorii Evangheliei trebuie să postească pentru a realiza eliberarea unui om de duhuri necurate care îl chinuiesc.

Cum vedeţi, Domnul Isus a vorbit suficient de mult despre post. Cum vei posti de acum înainte?