În Biblie se vorbeşte mult despre frică şi despre diferite feluri de frică. În traducerea Bibliei făcută de preotul Dumitru Cornilescu cuvântul “frică” este folosit de cel puţin 207 ori şi aceasta fără a lua în consideraţie sinonimele acestuia. Evident că nu putem acoperi într-un singur articol tot ce este scris despre frică, dar ne vom limita la cele mai importante adevăruri despre frică şi felurile ei. Este drept şi prioritar să începem cu…

Frica de Dumnezeu!

Despre aceasta se vorbeşte cel mai mult în Biblie şi suntem îndemnaţi să avem toţi această frică, care mai înseamnă şi reverenţă, sau frică de a nu supăra pe Dumnezeu. Înţeleptul Solomon a abordat mult acest fel de frică în cartea Proverbelor care îi poartă numele şi chiar de la începutul cărţii scrie astfel:

Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura. (Proverbe 1: 7)

În capitolul 8 al aceleiaşi cărţi a Proverbelor este definit ce înseamnă această frică de Dumnezeu:

Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu. (Proverbe 8: 13)

Beneficiile fricii de Dumnezeu sunt multe şi printre ele sunt şi acestea:

Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi. – (Proverbe 10: 27)

Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. – (Proverbe 14: 27)

Frica de Domnul duce la viaţă, şi cel ce o are petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire. – (Proverbe 19: 23)

Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. – (Proverbe 22: 4)

Frica de oameni!

În contrast cu frica de Dumnezeu este pusă frica de oameni despre care este scris:

Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. – (Proverbe 29: 25)

Frica de oameni i-a făcut pe mulţi credincioşi ai lui Dumnezeu să cadă în curse de la care apoi au avut de suferit ei personal, s-au compromis, sau poate au făcut şi rău altora.

Prorocul Daniel împreună cu prietenii lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, chiar dacă erau tineri şi vânduţi robi într-o ţară străină, au rămas cu frica de Dumnezeu şi nu s-au lăsat biruiţi de frica de oameni, cum au făcut alţii. Vin zile în vieţile noastre când trebuie să alegem dacă vrem să ascultăm mai mult de Dumnezeu sau de oameni. Uneori, lucrul acesta poate să nu fie atât de aparent sau categoric, cum ar fi în cazul părinţilor orbului din naştere care a fost vindecat de Isus. Ei ştiau bine că copilul lor a fost orb din naştere şi că a fost vindecat de Domnul Isus, dar, fiind întrebaţi de Farisei, s-au ferit să dea mărturie de frică să nu fie daţi afară din sinagogă. Aceasta a fost un fel al lor prin care s-au lepădat de Domnul Isus de frica să nu fie daţi afară din sinagoga lor. Şi azi sunt mulţi oameni care ar dori să-L urmeze pe Dumnezeu dar au frică de oameni şi nu fac aceasta. De aceea:

Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. (Matei 16: 24-25)

Aţi lua crucea înseamnă a muri pentru tine şi dacă vrei să devii creştin şi ucenic adevărat al Domnului Isus trebuie să învingi frica de oameni şi de moarte şi să mori pentru tine. Numai atunci te faci vrednic să te numeşti ucenic al lui Hristos.

Frica de autorităţile statului!

Ne învaţă Dumnezeu să avem respect faţă de autorităţile statului şi să nu ne temem de autorităţi atât timp pentru că facem binele:

Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. De aceea, trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. (Romani 13: 1-6)

Dar dacă vine o guvernare care ne cere să facem ceva împotriva voii lui Dumnezeu, să rămânem credincioşi lui Dumnezeu şi să rămânem în frica Lui, aşa cum au făcut cei trei tineri evrei când împăratul le-a cerut să se închine înaintea unui idol. Ei au ales să rămână în frica lui Dumnezeu şi au refuzat să se supună acestei legi şi porunci a împăratului, fapt pentru care au fost aruncaţi de vii în cuptorul cu foc. Totuşi, Dumnezeu şi-a arătat slava şi ei au scăpat cu viaţă, nici măcar hainele nu le miroseau a fum când au ieşit din acel cuptor vii.

O altă formă de frică este…

Frica de ziua Judecăţii!

În Epistola I a lui Ioan scrie:

Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta; astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste. (1 Ioan 4: 17-18)

Textul ne spune că în dragoste nu este frică şi aceasta se referă la frica pe care o au oamenii să se înfăţişeze în ziua judecăţii înaintea lui Dumnezeu. Dacă îl iubim pe Dumnezeu, şi dragostea aceasta este desăvârşită în noi, atunci trăim pe placul lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos şi deci, nu avem motive ca să ne fie frică de ziua judecăţii.

Frica în sensul de respect!

Cuvântul “frică” mai este folosit în Biblie de multe ori şi în sens de respect şi aceasta în contextul supunerii faţă de cei sub autoritatea cărora te afli:

Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos. (Efeseni 6: 5)

Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos. (Efeseni 5: 21)

Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat. (Efeseni 5: 33)

Să nu avem frică în vestirea Evangheliei!

În Epistola adresată ucenicului său preaiubit Timotei, Apostolul Pavel i-a scris:

De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele. Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. Să nu-ţi fie ruşine, dar, de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu. (2 Timotei 1: 6-8)

Frica de oameni, sau de prigoane, sau nu ştiu de ce alte urmări îi paralizează pe unii creştini şi ei nu mai vestesc Cuvântul lui Dumnezeu altora. De aceea, Apostolul Pavel, care stătea în temniţa de la Roma pentru propovăduirea Evangheliei, i-a scris lui Timotei să fie tare şi să nu se lase intimidat de nimeni şi să propovăduiască Evanghelia fără ruşine şi fără teamă. Când le-a scris creştinilor din oraşul Filipi, Apostolul Pavel a zis:

Numai, purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în acelaşi duh şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei, fără să vă lăsaţi înspăimântaţi de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare, şi de mântuirea voastră, şi aceasta de la Dumnezeu. Căci, cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El şi să şi duceţi, cum şi faceţi, aceeaşi luptă pe care aţi văzut-o la mine şi pe care auziţi că o duc şi acum. (Filipeni 1: 27-30)

Să nu ne temem de oameni şi să le vestim Evanghelia.

Despre oamenii care nu au frică!

Sunt şi astfel de oameni, care se poartă de parcă nu ar avea frică nici de Dumnezeu şi nici de oameni şi fac nelegiuire după nelegiuire. Chiar unora, mai ales adolescenţilor şi tinerilor, le place să fie astfel, poate ca să impresioneze pe alţii. Despre ei Cuvântul lui Dumnezeu spune:

Înţeleptul se teme şi se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică. – (Proverbe 14: 16)

Şi despre consecinţele din vieţile acestor oameni este scris:

Dar cel rău nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu. (Eclesiastul 8: 13)

Este frica un păcat?

Da, aşa scrie la Biblie şi fricoşii sunt trecuţi în listă cu ceilalţi păcătoşi:

Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua. ” (Apocalipsa 21: 8)

De ce aşa şi la ce fel de frică se referă Apostolul Ioan în acest text? Cu siguranţă că nu se referă la frica de Dumnezeu pentru că cei care au avut-o, au trăit în deplină ascultare de Dumnezeu şi ei vor moşteni Împărăţia Lui. Fricoşii trecuţi în această listă sunt cei care au avut frică de oameni şi din pricina aceasta au refuzat să creadă în Hristos, să-L urmeze sau să stea tari atunci când au avut să se confrunte cu persecuţiile. Frica a fost cursa care i-a prins şi i-a împins la alte păcate, de aceea, partea lor este iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.

Dumnezeu să ne ajute să-I fim credincioşi în toate şi să avem totdeauna frica Lui doar fără să ne temem de oameni, de persecuţii, de moarte, sau de orice alt lucru.