Articolul prezent este parte din studiul asupra subiectului omorului şi continuare la articolul “Primul omor din istoria omenirii“. După ce Cain a omorât pe fratele său, Abel, Dumnezeu l-a pedepsit şi consecinţele au fost grave. Totuşi, Dumnezeu a avut milă de el şi nu i-a luat viaţa, ci i-a protejat-o. Urmaşii lui nu au înţeles mila lui Dumnezeu, tot aşa cum nu o înţeleg oamenii nici azi. Chiar mai mult, au făcut abuz de mila lui Dumnezeu. Lameh a omorât un om pentru o rană şi un tânăr pentru vânătăi şi în loc să aştepte să i se ia viaţa, el credea că va avea o protecţie mai mare de la Dumnezeu decât a avut Cain, care a fost un ucigaş al fratelui propriu. Lameh credea că Dumnezeu va răzbuna de şaptezeci de ori câte şapte pe cel ce va încerca să-i ia viaţa. Răutatea oamenilor a crescut şi

Domnul văzut că răutatea omului era mare pe pământ, şi că toate întocmirile găndurilor din inima lui era îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ, şi S-a mâhnit în inima Lui. Şi Domnul a zis: “Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut. ” (Genesa 6: 5-7)

Astfel, a urmat cea mai mare catastrofă din istoria omenirii – Potopul.

Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului… Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. (Genesa 6: 8-9)

După trecerea potopului, la ieşirea din corabie, după ce Noe şi fii lui cu nevestele lor au zidit un altar şi au adus jertfe,

Dumnezeu a binecuvântat pe Noie şi pe fii săi, şi le-a zis: ”Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi pământul. S-apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre! Tot ce se mişcă şi are viaţă, să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde. (Genesa 9: 1-3)

Atunci Dumnezeu a stabilit o lege, care urma să le amintească oamenilor de valoarea vieţii lor şi a celorlalţi oameni.

1. Orice sânge vărsat trebuie să amintească oamenilor de valoarea vieţii umane!

În continuarea acestor versete, Dumnezeu spune:

“Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi. ” (Genesa 9: 4)

Urmează explicaţia, de ce să nu se mănânce carnea cu tot cu sânge. Este de remarcat că până la acest eveniment, oamenii s-au alimentat doar cu produse de origine vegetală. Deci, de ce să nu se mănânce carnea cu sângele ei? Deja din acest verset devine clar că sângele simbolizează viaţa. Dar urmează o explicaţie mai detaliată, când zice:

“Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc; şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui. ” (Genesa 9: 5)

Chiar dacă subiectul a început de la sângele animalelor, explicaţia se concentrează la valoarea vieţii omeneşti şi nu a animalelor. Cu alte cuvinte, sângele animalelor care vor fi folosite în alimentaţie va trebui să le amintească oamenilor despre valoarea vieţii omeneşti, de aceea nu trebuie să-l folosească niciodată în alimentaţie.

2. Dumnezeu cere să fie plătit preţul vieţii omeneşti luate prin omor!

El zice:

“Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc; şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui. ” (Genesa 5)

Dacă Dumnezeu spune că orice animal care ucide omul va trebui să dea socoteala, să plătească pentru viaţa luată, cu cât mai mult trebuie să plătească oamenii pentru viaţa altor oameni luată prin omor.

3. Dumnezeu a instituit pedeapsa capitală pentru ucigaş

El zice în continuarea acestor versete:

“Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om” (Genesa 9: 6)

Unii oameni cred că pedeapsa cu moartea pentru omor a fost instituită doar sub Vechiul Legământ al Legii lui Moise. Vreau să atrag aici atenţia cititorului că legea aceasta este instituită cu mult înainte de darea Legii lui Moise la muntele Sinai. Deci, Dumnezeu spune că ucigaşul trebuie să fie pedepsit cu moartea şi aceasta pedeapsă trebuie să o aducă la îndeplinire oamenii, societatea.

4. Pedeapsa capitală ajută societatea să realizeze valoarea omului şi a vieţii lui

Dumnezeu spune:

“Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui. ” (Genesa 9: 6)

Dumnezeu a creat pe om după chipul Său şi a dat o foarte mare valoare omului şi vieţii lui. El insistă să realizăm această valoare a vieţii altor oameni. Când societatea nu pedepseşte ucigaşul şi nu cere din mâinile lui sângele victimei, înseamnă că oamenii nu mai pun preţ pe viaţa victimei, dar nici pe viaţa lor, odată ce pot să procedeze astfel cu privire la alţii.

Dumnezeu să ne dea înţelepciune ca să apreciem viaţa la justa ei valoare şi să o trăim într-un chip vrednic de Cel ce ne-a creat după chipul Său, fiindcă

… atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Evanghelia după Ioan 3: 16)