Am discutat cu un prieten de-al meu şi cu multă intristare în inimă mi-a spus despre fiica lor de 16 ani, care este obsedată de dorinţa să slăbească şi nu mănâncă aproape nimic, toate eforturile îi sunt îndreptate doar spre aceasta şi deja a început să-i fie afectată rău sănătatea. Dacă va continua aşa, va urma să fie spitalizată. Soţia mea Năstica, ne-a povestit cum, fiind studentă la Universitatea de Medicină, odată, la spital, le-au arătat o femeie foarte slabă şi care nu putea fi restabilită, dar era deja afectată psihic din pricina slăbirii. Când au întrebat-o ce mâncase în acea zi, femeia respectivă răspunse: “Am mâncat foarte mult! Am mâncat tocmai câteva fire de pătrunjel…” Se pare că foarte multe fete şi femei ajung să fie obsedate de gândul slăbirii. În mare parte, această dorinţă le este dictată de mass media, doar că ele nu toate realizează aceasta. În acest articol vă propun câteva instrucţiuni practice, din Cuvântul lui Dumnezeu în ce priveşte subiectul slăbirii.

Când Domnul Isus le vorbea ucenicilor despre a doua Sa venire, le-a spus:

“Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. ” (Evanghelia după Luca 21: 34)

În vremurile biblice, cum şi în ziua de azi, de multe ori când oamenii se referă la inimă, de fapt, au în vedere mintea. Deci, îmbuibarea este un lucru care începe la mintea omului, el îşi dă frâu şi nu-şi mai pune nici o limită la mâncare. Este important să înveţi înfrânarea şi să nu mănânci fără limită şi nici orice se nimereşte. Aceasta nu doar te face să suferi de obezitate, dar îţi şi afectează rău sănătatea. Potrivit acestui verset, cel mai rău lucru însă, este că din moment ce mintea începe să-ţi fie prea mult preocupată de mâncare, băutură sau îngrijorările vieţii acesteia, nu mai dai prioritate relaţiei cu Dumnezeu. Acesta este cel mai mare rău care poate cineva să-şi pricinuiască singur. Caută în primul rând să întreţii o relaţie frumoasă cu Dumnezeu. Şi cum unii îşi dau frâu ca să se îmbuibeze, alţii fac din slăbire sau felul cum arată la trup o prioritate mai mare decât zidiriea şi păstrărea unei relaţii frumoase cu Dumnezeu. Nu urma exemplul acestor oameni şi…

Aceasta este pricina de ce multe doamne şi domnişoare recurg la tot felul de metode de slăbire când nu este cazul să facă aceasta. Apostolul Pavel a scris aceste învăţături frumoase pentru femeile evlavioase:

“Vreau, deasemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase. ” (1 Timotei 2: 9-10)

Chiar dacă aici vorbeşte despre îmbrăcăminte şi podoabe, accentul celor spuse este că de la femeile evlavioase se aşteaptă să pună mai mult accent nu pe podoaba exterioară, ci pe cea interioară. Preocuparea exagerată de problema slăbirii atunci când nu este cazul este tot un fel de a exagera exteriorul. Atenţie, Cuvântul lui Dumnezeu nu te învaţă să nesocoteşti deplin felul cum arăţi la exterior sau cum te îmbraci, ci să nu faci din aceasta o prioritate mai mare decât relaţia cu Dumezeu. De aceea…

În prima sa epistolă, apostolul Petru scrie femeilor evlavioase astfel:

“Podoaba voastră să nu fie podoabă de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam, şi-l numea domnul ei. ” (1 Petru 3: 3-6)

Urmează aceste sfaturi şi vei fi plăcută lui Dumnezeu şi oamenilor.