Debora a fost singurul judecător de sex femeiesc din cartea „Judecători” și, de fapt din întreaga Biblie.         „Pe vremea aceea,   era judecator in Israel Debora, nevasta lui Lapidot     Ea şedea* sub finicul Deborei, între Rama şi Betel, în muntele lui Efraim, şi copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie judecaţi.      ( Știați că a mai existat un alt copac, dedicat unei alte Debora, care a fost doica Rebecăi și care a murit fiind în serviciul lui Iacov -fiul Rebecăi? Acesta a fost „stejarul jalei”. Este interesant de menționat că această doică, plecată cu Rebeca la Isaac, la nunta acestora, se pare că i-a supraviețuit fiicei sale adoptive și s-a dus apoi în slujba lui Iacov și a soțiilor lui. Oricum, ea a murit după Rebeca și se pare că a fost regretată de toți... . . în timp ce în Biblie nu se menționează momentul morții Rebecăi, ci doar că a fost înmormântată lângă Isaac.   : Debora*, doica Rebecăi, a murit şi a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele: „Stejarul jalei”.)  Ea a trimis să cheme pe Barac*, fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali**, şi i-a zis: „Iată porunca pe care a dat-o Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Du-te, îndreaptă-te spre muntele Taborului şi ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali şi din copiii lui Zabulon;” Barac este enumerat la „eroii credinței”în Evrei 11:32 "… Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Iefta, de David, de Samuel şi de proroci!"El trebuia să scape pe Israel de Iabin și de Sisera. Dar, în spatele victoriei lui a fost Domnul, prin Debora. Ea îi prorocește din partea Domnului Care-l alesese pe acest bărbat ca general salvator al israeliților:  „ voi trage* spre tine, la pârâul Chison**, pe Sisera, căpetenia oştirii lui Iabin, împreună cu carele şi oştile lui, şi-l voi da în mâinile tale”. Dar, iată răspunsul lui Barac la Cuvântul Domnului: Barac i-a zis: „Dacă vii tu cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce.” Se pare că stima lui Barac față de Debora, încrederea sa în această „femeie a lui Dumnezeu” depășea de departe convingerea cu privire la abilitățile proprii de războinic. Sau, poate, se subînțelegea, pe atunci, că judecătorul lui Israel trebuie să conducă oștile, chiar dacă era o femeie?  Ea a răspuns: „Voi merge cu tine, dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci Domnul va da pe Sisera în mâinile unei femei.” Şi Debora s-a sculat şi s-a dus cu Barac la Chedeş. Totuși, pe câmpul de luptă, Domnul Se pronunță definitiv împotriva armatei lui Sisera, identificată cu generalul ei: "Atunci, Debora a zis lui Barac: „Scoală-te, căci iată ziua când dă Domnul pe Sisera în mâinile tale Într-adevăr, Domnul* merge înaintea ta.” Şi Barac s-a repezit de pe muntele Taborului cu zece mii de oameni după el.  Domnul* a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuţişul sabiei, pe Sisera, toate carele lui şi toată tabăra. Sisera s-a dat jos din carul lui şi a fugit pe jos. Barac a urmărit carele şi oştirea până la Haroşet-Goim, şi toată oştirea lui Sisera a căzut sub ascuţişul sabiei, fără să fi rămas un singur om.”  Urmează, apoi, episodul cu Iael, soția lui Heber, femeia  care a devenit călăul lui Sisera, poate cunoscând deja profeția Deborei, pe care, desigur, generalul vrăjmaș Domnului o ignorase:  „Pe când Barac urmărea pe Sisera, Iael i-a ieşit înainte şi i-a zis: „Vino, şi-ţi voi arăta pe omul pe care-l cauţi.” El a intrat la ea şi iată că Sisera stătea întins, mort, cu ţăruşul bătut în tâmplă.” Ce putem învăța de aici? Poate acest capitol al cărții „Judecători” s-ar fi numit „Barac, judecător în Israel” dacă generalul ar fi condus singur bătălia și l-ar fi răpus el însuși pe Sisera, (și nu Iael). Poate Debora ar fi fost menționată doar ca prorociță. Prin urmare, demnitatea de judecător în Israel i-a fost data Deborei de către Domnul, dar prin mijlocirea bărbaților care, în vremea ei, s-au….eschivat de la această grea responsabilitate. În cântecul Deborei ni se confirmă acest fapt: ": Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, Până când m-am sculat eu, Debora, Până când m-am ridicat eu ca o mamă* în Israel. ;  El îşi alesese noi dumnezei”” Din cântarea Deborei și din darul și ungerea ei profetică, înțelegem că ea i-a fost credincioasă toată viața lui Dumnezeu, Adonai-Domnul lui Israel și al nostru. Un frate afirma, potrivit doctrinei „bethren” că poporul era foarte decăzut, de a ajuns să-i conducă o femeie, adică Debora. Dar, în perioada judecătorilor, oricum, „fiecare făcea ce era drept în ochii lui”. Decăderea poporului Israel, totuși, nu se exprima prin faptul că-i conducea o femeie-iar Debora i-a călăuzit spre libertate- ci în faptul că-L părăseau pe Domnul Dumnezeul lor și slujeau idolilor. Convingerea noastră este că Debora este o excepție a Bibliei, căci ungerea ei era de la Domnul Cel Sfânt. Atât de evidentă și de recunoscută de către bărbații de atunci, încât Barac a fost un erou al credinței prin smerenie, până acolo că s-a lăsat condus de o femeie sfântă a lui Dumneze și i-a lăsat laurii execuției lui Sisera unei casnice din corturi-Iael. Desigur, nu-i contestăm lui Barac curajul în lupta cu dușmanul, însă voia să se asigure că Domnul era cu el, prin prezența Deborei. Debora n-a încercat să „fure” nici din slava Domnului, nici din a lui Barac, deoarece se caracterizează simplu „ o mamă în Israel”; totuși, datorită faptului că ea a răspuns chemării divine pe când bărbații ezitau, este indiscutabil vrednică de a fi trecută între „fiicele moștenitoare” ale poporului Israel. Definiția acestora este simplă: O fiică moștenitoare este o femeie din poporul Domnului (Israelul firesc sau duhovnicesc) care primește o posesiune materială sau o lucrare spirituală atunci când lipsesc bărbații care ar putea revendica această moștenire. Vom mai dezvolta această idee a fiicelor moștenitoare” într-un viitor studiu. Până atunci, să rămânem fiecare în chemarea pe care ne-a făcut-o Domnul! Și la slujba unde ne-a pus El...