Crearea Pământului și Universului (Iov 38: 1-38)

38 Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii:

2 „Cine este cel ce-Mi întunecă sfatul, prin cuvântări lipsite de cunoştinţă?
3 Încinge-ţi mijlocul ca un bărbat ca Eu să te întreb şi tu să Mă înveţi.
4 Unde erai când am aşezat temeliile pământului? Spune, dacă ai pricepere!
5 Cine i-a hotărât măsurile? Ştii? Cine a întins sfoara de măsurat peste el?
6 Pe ce îi sunt sprijinite temeliile şi cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7 atunci când stelele dimineţii cântau împreună şi toţi fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie?

8 Cine a închis marea cu porţi, când a ţâşnit din pântece,
9 când i-am făcut îmbrăcăminte din nori şi am înfăşat-o în întuneric gros,
10 când i-am pus hotare, zăvoare şi porţi,
11 când i-am zis: «Până aici să vii, să nu treci mai departe, aici să se oprească mândria valurilor tale! »?

12 Ai poruncit tu vreodată dimineţii sau ai arătat zorilor locul lor,
13 ca să prindă pământul de margini şi să-i scuture pe cei răi de pe el?
14 Pământul ia forma lutului sub o pecete; înfăţisarea lui este ca cea a unei haine.
15 Lumina este luată de la cei răi şi braţul lor cel ridicat este zdrobit.

16 Ai fost tu la izvoarele mării sau te-ai plimbat tu prin adâncurile ei?
17 Ţi-au fost arătate porţile morţii sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
18 Pricepi tu cât de larg este pământul? Vorbeşte dacă ştii toate aceste lucruri.

19 Unde este calea către locuinţa luminii şi unde este locuinţa întunericului?
20 Poţi să le duci tu la hotarul lor şi cunoşti tu căile către casa lor?
21 Cu siguranţă, ar trebui să ştii, căci doar erai deja născut! Şi numărul zilelor tale este mare!
22 Ai intrat tu în cămările zăpezii sau ai văzut tu cămările grindinei,
23 pe care Eu le-am păstrat pentru vreme de necaz, pentru ziua de luptă şi de război?
24 Unde este calea către locul de unde iese fulgerul? De unde este împrăştiat vântul de răsărit pe pământ?

25 Cine deschide o cale pentru ploaie şi o cărare pentru trăsnet,
26 ca să ude pământul nelocuit, deşertul în care nu trăieşte nimeni,
27 ca să adape pământul pustiit şi să facă să încolţească iarba?

28 Are ploaia tată? Sau cine dă naştere picăturilor de rouă?
29 Din care pântece iese gheaţa şi cine naşte bruma cerului
30 când apele se fac tari ca piatra şi când îngheaţă faţa adâncului?
31 Poţi tu lega lanţul Pleiadelor sau poţi să dezlegi frânghiile Orionului?
32 Poţi face să răsară constelaţiile la vremea lor sau poţi să călăuzeşti Ursul cu puii săi?
33 Cunoşti tu legile cerului? Poţi hotărî stăpânirea Lui asupra pământului?

34 Poţi să-ţi înalţi glasul până la nori şi să te acoperi cu un şuvoi de apă?
35 Poţi tu trimite fulgere ca astfel ele să plece? Îţi spun ele: «Iată-ne»!
36 Cine a pus înţelepciunea în locuri lăuntrice şi a dat pricepere minţii?
37 Cine are înţelepciune să numere norii? Cine poate vărsa burdufurile cerurilor,
38 pentru ca praful să se facă noroi şi bulgării de pământ să se lipească laolaltă? ”

Revizuire:

După ce Iov își încheie discursurile cu prietenii săi, Dumnezeu a hotârat că e momentul potrivit să intervină, astfel El îi răspunde lui Iov din mijlocul furtunii adresându-i diverse întrebări la care nu putea să răspundă datorită poziției pe care o deținea – de om. Dumnezeu începe prin a-i descrie lui Iov felul în care El a creat cerurile și pământul, arătându-i astfel, Puterea Sa nemărginită, pe care mulți o tăgăduiesc. Avem aici o confirmare cât se poate de clară a Genezei, implicit a Creației, care spune că Dumnezeu este Cel care a creat Universul și Pământul la început într-un mod deliberat pentru oameni, făcând astfel ca centrul atenției universului să fim noi! Ca locație în univers, știm că ne aflăm în Galaxia Calea Lactee care este gazda sistemului nostru solar și a altor ~400 miliarde de stele împreună cu planetele lor precum și a peste 1000 de nebuloase. Calea Lactee este un gigant  750-1000 de miliarde de ori mai mare ca Soarele având un diametru de ~100. 000 de ani lumină.  Galaxia noastră face parte dintr-un grup de galaxii numit Grupul Local, format din 3 mari galaxii și un număr de 30 de galaxii mai mici, în cadrul grupului ea fiind a doua ca mărime după Andromeda. Cât despre sistemul nostru solar, Pământul este  a 3-a planetă după distanța față de Soare și a 5-a ca mărime din sistemul solar și pe deasupra, avem norocul să deținem un satelit natural numit Luna. Până aici liniște. Problema care s-a născut este următoarea: comunitatea științifică a postulat faptul că nu Dumnezeu a creat universul, galaxiile și pământul, ci acestea sunt rezultatul unei explozii uriașe petrecute acuma 13. 7 miliarde de ani, numită “Big Bang”. Spune știința într-adevăr acest lucru? Știința nu spune de fapt nimic – oamenii de știință sunt cei ce vorbesc. Datele sunt întodeauna interpretate de oamenii de știință. Când aceștia lasă ca preferințele lor personale sau presupozițiile lor filozofice nedovedite să dicteze interpretarea dovezilor, ei fac exact lucrul de care îi acuză pe oamenii religioși – lasă ca ideologia să le dicteze concluziile.  Când se întâmplă lucrul acesta, concluziile lor trebuie puse în discuție, deoarece s-ar putea ca acestea să nu fie mai mult decât presupoziții filozofice care se dau drept fapte științifice.

Argumentația:

Exact lucrul acesta se întâmplă aici, dovezile nu sunt corect interpretate iar argumentele care vin împotriva teoriei Big Bang sunt ignorate de-a dreptul. Să vă prezint care sunt aceste argumente pe scurt:

1) Argumentul cosmologic – Acest argument, cunoscut și sub numele de argumentul Kallam, reprezintă de fapt legea cauzalității care postulează că orice efect este cauzat, de aceea trebuie admis fără nici un dubiu că universul trebuie să fi fost cauzat de ceva din afara lui, altfel sub nicio formă nu ne putem explica existența. Pentru ca un argument să constituie o dovadă concludentă, trebuie să înceapă printr-o înșiruire de propoziții, fiecare din acestea putând fi dedusă din propozițiile anterioare sau care poate fi considerată axiomatică prin natura ei. Dovezile matematice  sunt deobicei extrem de convingătoare, lăsând foarte puțin loc de îndoială atâta vreme cât nu sunt foarte complexe încât să copleșească intelectul persoanei care le abordează.

2) Argumentul teleologic – Încă un argument foarte solid care necesită menționat. Acesta spune că orice plan trebuie să aibă un proiectant, orice design, într-un mod indispensabil necesită un designer. Știm dincolo de orice îndoială că Universul și viața au un design extrem de inteligent și o complexitate ireductibilă, de aceea este cât se poate de rațional să conchidem că în spatele întregii creații, se află în mod obligatoriu un designer, un proiectant. A afirma, că toată complexitate și inteligența derivă dintr-o explozie fictivă și că design-ul regăsit în atâtea lucruri nu este în realitate un design, ci doar o plăsmuire a oamenilor religioși, este în totalitate un act de ignoranță manipulat de o doză de nebunie.

3) Argumentul moral – Acest argument susține că legea moralității, care există și este absolută, trebuie să aibă la baza ei un legiuitor, altfel ea nu ar exista. Nu poate exista nicio legislație fără un organ legislativ. Mai mult, dacă există aceste obligații morale, atunci trebuie să existe și cineva față de care să fim obligați. Fără un standard obiectiv al semnificației și al moralității, viața este lipsită de sens și nu mai există bine sau rău absolut. Totul devine o chestiune de opinie, ceea ce nu poate fi agreat. De aceea moralitatea este un indicator puternic al existenței unui legiuitor suprem iar încercarea de negare este inutilă pentru că cel ce se încumetă să o facă va ajunge să se contrazică singur, încălcând astfel principiul de bază al logicii, și anume legea noncontradicției.

4) Argumentul ontologic – A fost formulat prima dată de către arhiepiscopul Anselm de Cantebury, fiind acceptat ulterior și de către Descartes, Spinoza și Leibniz.  Pornind de la premisele că,  Dumnezeu este ființa față de care altceva mai mare nu poate fi conceput și ființa față de care altceva mai mare nu poate fi conceput există, atunci Dumnezeu este necesar să existe!  Acesta este mai puțin cunoscut și utilizat ca celelalte argumente dar la fel de profund în ceea ce afirmă datorită faptului că este argument deductiv care concretizează existența lui Dumnezeu printr-o analiză conceptuală. Argumentul lui Anslem, deși foarte subtil, nu e atât de complex precum alte teoreme sau teorii, de aceea, puțini oameni au schimbat tabăra trecând de la ateism, scepticism sau agnosticism la teism pornind de la afirmațiile acestui argument.

Concluzie:

Știința niciodată nu a fost împotriva religiei și niciodată nu a afirmat ceva contrar religiei. Știu că este o declarație îndrăzneață pe care mulți o resping cu vehemență dar acest fapt nu mă descurajează deloc și nu ar trebuie să facă pe nimeni să se îndoiască de Scriptură și de ceea ce crede. Pe parcursul Bibliei sunt numeroase referințe care ne duc să înțelegem că știința pe cum avansează, nu face altceva decât să confirme ceea ce este deja scris dar ignorat cu intenție,  iar în ziua când știința a ajuns să confirme în totalitate aceste adevăruri de neclintit, respectivii oameni de știință, nu aveau altă alternativă decât să înceapă să ignore știința însăși!  Iată referințele biblice:

“La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. “ (Gen 1: 1)

“Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele. ” (Exod 20: 11)

“Tu ai făcut cerurile şi pământul. ”  (2 Împ 19: 15)

“Domnul a făcut cerurile. ” (1 Cron. 16: 26)

“Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile! ” (Neemia 9: 6)

“Cerurile au fost făcute prin cuvântul Domnului! ” (Ps. 33: 6)

“Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. ” (Ps. 102: 25)

“Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul, şi prin pricepere a întărit El cerurile. ” (Prov. 3: 19)

“Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine? ” (Isaia 44: 24)

“Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. ” (Ierimia 10: 12)

În final, “Cine este cel ce-Mi întunecă sfatul,  prin cuvântări lipsite de cunoştinţă? ”,  să vorbească acum!