Cum au apărut dinozaurii?

Dinozaurii au fost creaţi în ziua a cincea şi a  şasea:

”Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului. ” Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.  Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ. ”
Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor. ” Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. ”(Genesa 1: 20-25)

Iată ce informaţie suplimentară găsim pe portalul GotQuestions. org:

“Biblia foloseşte cuvântul ebraic tanniyn. „Tanniyn” este tradus diferit în versiunile engleze ale Bibliei; uneori apare ca „balaur de mare”, alteori ca „şarpe”. Cel mai frecvent este tradus prin „dragon”. Tanniyn pare să fi fost un fel de reptilă-gigant. Aceste creaturi sunt menţionate aproape de treizeci de ori în Vechiul Testament, care le prezintă atât pe uscat cât şi în apă.
În afară de menţionarea acestor reptile-gigant aproape treizeci de ori pe parcursul Vechiului Testament, Biblia prezintă o serie de creaturi într-un mod care i-a determinat pe unii cerecetători să creadă că scriitorii ar fi putut descrie în acest fel dinozaurii. Despre Behemoth se spune că este cea mai măreaţă dintre toate creaturile lui Dumnezeu, un gigant a cărui coadă este asemănată cu un cedru (Iov 40: 15). Unii cercetători au încercat să identifice Behemoth fie ca elefant fie ca hipopotam. Alţii au indicat că elefanţii şi hipopotamii au cozi foarte subţiri, incomparabile cu un cedru. Dinozauri ca Brachiosaurus şi Diplodocus, pe de altă parte, au cozi uriaşe ce pot fi uşor comparate cu un cedru. ”

Astfel de fiinţe sunt  descrise în cartea Iov, care sunt numite– leviatan şi hipopotam. Tot capitolul 40 şi 41 descrie această fiinţă, iată care sunt caracteristicile lui:

Hipopotamul:
-mănâncă iarbă ca boul,
-are tărie în coapse şi ce putere are în muşchii pântecelui său,
-coada tare ca un cedru,
-vinele coapselor lui sunt întreţesute,
-oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă, mădularele lui sunt ca nişte drugi de fier,
-el îşi găseşte hrana în munţi (este pe uscat),
-se culcă sub lotus, în mijlocul trestiilor şi mlaştinilor (îl găsim şi în apă).

Leviatanul:
-şirurile dinţilor lui cât sunt de înspăimântătoare,
-scuturile lui măreţe şi puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete,
-tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza,
-părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintit,
-când se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă,
-degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic,
-pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred,
-sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi,
-face să clocotească fundul mării ca un cazan (îl găsim în mare).

De ce au dispărut?

Nu se pune problema dacă au dispărut în totalitate. Din vremuri nu îndepărtate au rămas amintiri despre aceste fiinţe stranii.
Sigur este faptul că în mare majoritate dinozaurii au dispărut. Dar acest lucru se întâmplă de fiecare dată când civilizaţia umană îşi extinde teritoriile.

Este adevărat cînd se spune ca a fost gasită o fosilă de 1 milion de ani sau sunt niște înșelatorii?

Un răspuns succint îl găsim pe portalul creationism. org.

“Creaţioniştii sunt de partea ştiinţei testabile şi repetabile. Din nou, creaţioniştii sunt cei care stau de partea ştiinţei. Evoluţioniştii ignoră ştiinţa atunci când le convine! Rocile nu au date ştampilate pe ele, şi nimeni nu a asistat la cum au îmbătrânit timp de (presupuşii) milioane de ani. Datarea radiometrică e o treime adevăr şi două treimi presupunere, şi nu poate fi reprodusă. Curgerea lavei care a avut loc în vremuri istorice înregistrate a fost datată radiometric că ar avea milioane de ani. Acest lucru nu ne oferă certitudine cu privire la presupusa vechime a pământului.
Există carbon perceptibil pe lângă multe oase fosilizate de dragon. (Conform teoriilor evoluţioniste actuale aceste oase au cel puţin 65 de milioane de ani, corect? ) Creaţioniştii dau jos de pe oase o parte din carbon şi trimit mostre la laboratoare pentru datare (C14) dating; rezultatele demonstrează că respectivul carbon care înainte fusese pe oasele de dinozaur are cel mult o mie de ani. Ştiinţa câştigă. Se ştie că evoluţioniştii s-au enervat la culme când creaţioniştii au publicat mai târziu de unde provenea carbonul datat. Un alt exemplu e noul dom din lavă de pe muntele Sf. Elena. Abia dacă are 30 de ani vechime, dar datarea radioactivă (K-Ar) arată că are 1 milion de ani vechime! …Ceva e foarte, foarte greşit. Pompeii şi Hawaii de asemenea au curgeri vulcanice istorice care dovedesc că datarea K-Ar nu valorează nici 2 bani. Şi totuşi înalţii preoţi ai evoluţionismului ţin cu dinţii de aceste date antice întrucât nu există nicio altă „dovadă” care să le ofere un Pământ cu o vechime mai mare de 10. 000 de ani. Toate fluviile şi cascadele arată că Pământul are doar câteva mii de ani. Mitul cu milioane de ani pur şi simplu e fals. Aceasta e ştiinţa: testabilă şi repetabilă. Aceste teste … pot fi repetate. ”