Ne bucurăm atunci când se spune despre noi că suntem duhovnicești. Ne întristăm însă când suntem considerați oameni firești. Dincolo de ce spun semenii noștri, este foarte important să știm ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre noi...

Apostolul Pavel scrie Bisericii din Roma: „voi sunteți duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi ”.

Fiecare creștin are posibilitatea să se autoevalueze. Totul depinde de conjuncția „dacă”.  

Dacă Duhul Sfânt locuiește în noi, avem garanția că suntem oameni duhovnicești. Atenție la expresia „locuiește” deoarece înseamnă „domiciliu stabil”.

Duhul cel rău părăsește „casa” deoarece vine Unul mai tare decât el. În aceste condiții casa este „măturată” (1Cor. 5/7) apoi împodobită - sfințită (Ps. 93/5)- separată de celelalte case, dar rămâne goală, (nelocuită de nimeni). Cum era de așteptat duhul s-a întors dar însoțit de alte 7 duhuri... În mod normal ar fi trebuit să găsească pe cineva care locuia în ea. Dar nu găsește...

Așadar există posibilitatea ca:

a) Duhul Sfânt să fi fost doar în treacăt în inima cuiva deoarece a fost respins (Fapte 7/51)

b) Duhul Sfânt a locuit temporar în inima cuiva, dar a părăsit „locuința” din cauza condițiilor improprii (Jud. 16/20,1Împ. 16/14)

c) locuiește în prezent în condițiile dorite de El (Luca 2/25)

Toată doctrina penticostală privitor la lucrarea Duhului Sfânt se limitează la vorbirea în alte limbi. Înalte fețe bisericește „înarmate” și ele cu acest fel de gândire se grăbesc să-și îndemne enoriașii să rezolve grabnic problema și să intre în legalitate.

Apoi întrebările decurg de la sine: Vorbești în altă limbă cât de puțin? Ai pe Duhul Sfânt. Nu vorbești? Nu ai...   Este un fel de a ne juca cu cuvintele şi cu viața semenilor noștri descurajându-i și punându-i într-o situație incertă, fără să ținem cont că vorbirea în alte limbi este cel mai ușor de falsificat și nu este o dovadă sigură că cineva are Duhul Sfânt.

Raționament: Dacă ai lua un om lumesc și l-ai introduce în „stăruință” și ar folosi și el rugăciunea clasică: „iartă și botează”, nu credeți că ar vorbi și el în altă „limbă”? Eu cred.

În contextul acesta de împrejurări suntem nevoiți să evidențiem dovezi credibile că Duhul Sfânt „locuiește” sau nu în inima unei persoane, dovezi imposibil de falsificat:

Prima dovadă.

Nașterea din nou și înnoirea făcută de Duhul Sfânt.

În Tit 3/5 citim: „El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt”.

Ce înseamnă aceasta? Pavel explică efesenilor:

„Cu privire la felul vostru de viață din trecut să vă dezbrăcați de omul cel vechi și să vă îmbrăcați în omul cel nou care este după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Această stare de „metamorfoză” implică și voința omului. În aceste condiții omul devine un om nou - o făptură nouă în Hristos (2Cor. 5/17)

 O făptură nouă are o viață nouă (Rom. 6/4), deoarece slujește într-un duh nou. (Rom. 6/6)

Acest obiectiv este atins doar dacă procesul de înnoire este dus cu bine până la capăt (Apoc. 3/2). În acest mod s-au împlinit cerințele Mântuitorului: „... trebuie să vă nașteți din nou”. (Ioan 3/7b)

Sigur că nu vei putea deveni un „sfânt” în 24 de ore...

Apostolul Pavel clarifică:   „Chiar dacă omul nostru din afară  trece, omul lăuntric se înnoiește din zi în zi” - treptat. Totul sub îndrumarea și călăuzirea Duhului Sfânt (Rom. 8/1,8)

A doua dovadă că Duhul Sfânt locuiește în noi sunt ROADELE.

În Luca 6/44 citim: „căci orice pom se cunoaște după rodul lui”.

Mlădița care nu aduce roadă El (vierul) o taie, iar pe ceea care aduce roadă El o curăță să aducă și mai multă roadă. (Ioan 15/2)

a) Roade care rezultă în urma primirii Cuvântului lui Dumnezeu.

În Isaia 55/10 citim: „după cum ploaia și zăpada nu se întorc înapoi. ci udă pământul și-l fac să rodească, tot așa și Cuvântul Meu nu se va întoarce la Mine fără rod.

Care este rodul Cuvântului?

 Rom. 6/22: „Dar acum odată ce ați fost izbăviți de păcat... aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit viața veșnică”.

b) Roade rezultate în urma umblării cârmuiți de Duhul Sfânt. Gal. 5/1,2)

„dragostea, bucuria, pacea îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșie, blândețea, înfrânarea poftelor.” Împotriva acestor lucruri nu este lege - nimeni nu poate contesta legalitatea acestor virtuții creștine.

A treia dovadă că Duhul Sfânt este în inima noastră sunt darurile duhovnicești.

Care nu sunt proprietatea unei confesiuni ci sunt proprietatea Duhului Sfânt care dă cui voiește El și pe care voiește El (1Cor. 12/4-11).

Foarte important: Darurile duhovnicești se manifestă doar atunci când ai trecut prin celelalte două etape: nașterea din nou și roadele. Altfel nu...

Prezent în Biserica din Corint, apostolul Pavel constată un nivel foarte scăzut al Bisericii din punct de vedere spiritual dar a fost surprins de intensitatea manifestării darurilor. El este nevoit sa scrie acestei Biserici: „Voi tot lumești sunteți”, dar ceva și mai dureros: chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești și n-aș avea dragoste sunt aramă sunătoare și chimval zângănitor, chiar dacă aș muta munții, aș cunoaște toate tainele științei, aș prooroci și n-aș avea dragoste sunt nimic. Cine este dragostea și de ce este ea atât de importantă? Dragostea este chiar Dumnezeu (1Ioan 4/16b) Slujirea cu darurile, dar fără o relație autentică cu Dumnezeu înseamnă nimic (0). De aceea Pavel îndeamnă:

„Urmăriți dragostea” (baza) apoi darurile duhovnicești... Tot în acest sens Pavel scrie: „Umblați după darurile cele mai bune... ”

Dar există daruri și mai puțin bune? Este bine să știm că este o listă valorică a darurilor pe care o găsim în 1Corinteni 12 și începe cu darul înțelepciunii.

Nu trece la alt dar până nu te-ai asigurat că ai primit darul înțelepciunii. Toate celelalte daruri trebuie să fie însoţite de acest dar.

De acest dar am nevoie în primul rând eu și apoi poate și tu.

Este darul Duhului Sfânt. Este darul care te va ajuta să știi dacă ești un om duhovnicesc și dacă Duhul Sfânt locuiește cu adevărat în inima ta...

Așadar cum arată „portretul” biblic a unui om duhovnicesc?

a) omul duhovnicesc a trecut cu bine prin procesul nașterii din nou și înnoirea lucrată de Duhul Sfânt. (Tit 3/5)

b) se integrează într-o casă duhovnicească (1Petru 2/5a)

c) dorește laptele duhovnicesc. (1Petru 2/1)

d) nu mai datorează nimic firii pământești, deoarece a rupt-o cu păgânătatea și cu poftele lumești. (Rom. 8/1, Tit 2/12)

e) ridică pe cei căzuți cu duhul blândeții deoarece îi vrea și pe ei „duhovnicești”. (Gal. 6/1)    

f) aduce jertfe duhovnicești. (1Petru 2/5)

g) cântă cântări duhovniceşti (nu lumeşti) Col. 3/16b.

h) umblă cârmuit de Duhul Sfânt. (Rom. 8/14, Gal. 5/16)

Ai parcurs acest „itinerar”?

Este cea mai bună dovadă că ești pe drumul cel bun și ești cu adevărat un om duhovnicesc...