Bunurile materiale sunt un dar de la Dumnezeu pentru bucuria și împlinirea nevoilor noastre. Cu părere de rău însă bunurile materiale pot ajunge o povară atunci când nu sunt administrate în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu. Avem promisiunea lui Dumnezeu că atunci când avem o atitudine corectă față de administrarea banilor, El va împlini orice nevoie pe care o avem.  Pentru administrarea bunurile materiale este nevoie de multă înțelepciune iar Cuvântul lui Dumnezeu ne dă instrucțiuni specifice în ce privește administrarea lor. Să privim care sunt obligațiile mele în administrarea bunurilor materiale față de Dumnezeu, familie, biserică, aproapele și stat.

Prima obligație și cea mai importantă este obligația mea față de Dumnezeu, de la care vin toate lucrurile bune și desăvârșite. Dumnezeu a stabilit ca 10% din tot venitul nostru să fie al Lui. Astfel în cartea Geneza este menționat pentru prima dată cuvântul „zeciuială”.

După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit în întâmpinare în valea Şave, sau valea împăratului. Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt.  Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale! ” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate. (Geneza 14: 17-20)

Avraam s-a închinat lui Dumnezeu care i-a dat biruință în lupta împotriva lui Chedorlaomer și a celor cinci împărați care erau cu el dând a zecea parte din toate veniturile sale împăratului Salemului împăratului neprihănirii, preot al Dumnezeului cel Prea Înalt. Pentru Avraam zeciuiala a fost o închinare și slujbă plăcută înaintea lui Dumnezeu. Avraam trăia prin binecuvântarea lui Dumnezeu iar zeciuiala ce a dat-o a fost un semn al recunoștinței lui față de binecuvântările lui Dumnezeu. Atunci când recunoaștem binecuvântările lui Dumnezeu în viața noastră vom cinsti pe Dumnezeu cu zeciuelile noastre și ne vom arăta recunoștința față de Cel ce ne binecuvântează.

Ceva mai târziu Dumnezeu avea să spună poporului Israel să aducă a zecea parte din tot venitul lor și să-l închine Lui.

 “Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime. Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului. ” (Levitic 27: 30-32)

Zeciuiala este o închinare înaintea lui Dumnezeu ce trebuie adusă din toate bunurile materiale ce le primim de la El. Atunci când zeciuiala este închinată înaintea lui Dumnezeu nu vom duce lipsă de nimic. Dar atunci când încercăm să oprim zeciuielie din anumite motive atunci cerurile vor fi închise față de noi după cum spune Dumnezeu în ultima carte din Vechiul Testament.

“Din vremea părinţilor voştri voi v-aţi abătut de la poruncile Mele şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor. Dar voi întrebaţi: „În ce trebuie să ne întoarcem? ” Se cade să înşele un om pe Dumnezeu cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat? ” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime! Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare. ” (Maleahi 3: 7-10)

Deci onorează-l pe Dumnezeu cu zeciuielile tale și atunci Dumnezeu va turna peste tine belșug de binecuvântare. Nu te înșela pe Dumnezeu nu poți să-L înșeli. Îl onorezi tu pe Dumnezeu prin zeciuielile tale? Nu uita a zecea parte nu este a ta ci a Domnului.

Zeciuilele trebuiau aduse în casa lui Dumnezeu pentru administrarea lucrurilor din casa lui Dumnezeu și pentru cei ce slujeau la altar.

Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba Cortului întâlnirii. Copiii lui Israel să nu se mai apropie de Cortul întâlnirii, ca să nu se facă vinovaţi de vreun păcat şi să moară. Ci leviţii să facă slujba Cortului întâlnirii şi să rămână încărcaţi cu fărădelegile lor. Ei să n-aibă nicio moştenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceasta să fie o lege veşnică printre urmaşii voştri. Leviţilor le dau de moştenire zeciuielile pe care le vor aduce copiii lui Israel, Domnului, prin ridicare; de aceea zic cu privire la ei: „Să n-aibă nicio moştenire în mijlocul copiilor lui Israel. ” (Levitic 18: 21-24)

Una din cele 12 seminții ale poporului Israel a fost aleasă să slujească înaintea lui Dumnezeu și a poporului la Templu. Moștenirea Leviților era casa lui Dumnezeu. Ei nu aveau nici o moștenire și prin urmare nici o sursă de câștig. Dumnezeu a stabilit ca zeciuielile aduse de oameni să împlinească nevoile Leviților.  Leviții de astăzi sunt preoții ce slujesc în Biserică și care potrivit Sfintelor Scripturi trebuie susținuți financiar. Același lucru îl spune și Domnul Isus ucenicilor săi: “Vrednic este lucrătorul de plata sa” (Luca 10: 7).

Iar apostolul Pavel vorbește despre principiul semănatului și seceratului în relația cu Cel ce ne învață din Cuvânt.

“Cine primește învățătură din Cuvânt, să facă parte din toate bunurile lui și celui ce-l învață. Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. ” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. ” (Galateni 6: 6-7)

Obligația mea ca cel ce sunt instruit în credință trebuie să susțin financiar pe învățătorii mei. De ce? Pentru că învățătorul seamănă sămânța bună a Cuvântului lui Dumnezeu și are dreptul să seceră mijloacele de trai după cum spune și apostolul Pavel în 1 Corinteni 9: 11 “Dacă am semănat printre voi bunurile duhovnicești, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? ”

Dragul meu care este atitudinea ta față de învățătorii tăi care te învață Cuvântul lui Dumnezeu?

Zeciuilele sunt date pentru administrarea lucrărilor de Evanghelizare din cadrul bisericii, pentru ajutorarea văduvelor, orfanilor și săracilor. Același lucru îl spune și apostolul Pavel în 1 Timotei 5: 9: „O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor…” iar Iacov spune: “Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume. ” (Iacov 1: 27)

Apostolul Pavel în Galateni 6 spune:

Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Așadar, cât avem prilej, să facem bine la toți și mai ales fraților în credință.

Deci cât avem posibilitate să facem bine fratelui în credință și apoi celor necredincioși.

Unii lideri cântăresc credincioșia în cât de mult dai sau nu dai sau fac prea mult abuz de dărnicia membrilor. În 2 Corinteni 7: 1-15 Pavel vorbește despre atitudinea noastră în dărnicie:

Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi. Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. Noi, dar, am rugat pe Tit să isprăvească această strângere de ajutoare pe care o începuse. După cum sporiţi în toate lucrurile: în credinţă, în Cuvânt, în cunoştinţă, în orice râvnă şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să sporiţi şi în această binefacere. Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru râvna altora şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre. Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi. În această privinţă, vă dau un sfat. Şi sfatul acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi aţi început nu numai să faceţi, ci săşi voiţi. Isprăviţi, dar, acum de făcut; pentru ca, după graba voinţei, să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. Pentru că, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strâmtoraţi; ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire; după cum este scris: „Cel ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, şi cel ce strânsese puţin nu ducea lipsă. ”

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că trebuie să lucrăm la ceva bun ca să avem din ce ajuta și pe alții și familia are prioritate. Să presupunem că părinții au ieșit la pensie iar pensia pe care o primesc nu le ajunge. Ori ai pe cineva în familia ta care a rămas fără serviciu pentru o perioadă de timp și are nevoie temporar să fie ajutat financiar. O persoană bolnavă care nu poate lucra, etc.

Cunosc o persoană care vine dintr-o familie cu 6 copii. El este cel mai mare iar mama lui nu poate lucra din cauza culturii țării unde se află. Plus la aceasta este și văduvă. Băiatul a mers să lucreze ca și croitor pentru ca să întreține financiar toată familia.

Apostolul Pavel spune: Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios. (1 Timotei 5: 8)

Cum ai grijă de cei din casa ta și familia ta? Scriptura ne învață că port responsabilitatea față de cei din casa mea.  Dragul meu cum ai grijă față de cei din casa ta?

Atunci când un grup de farisei au venit să-l prindă pe Domnul Isus prin întrebarea: „se cade să plătim bir cezarului sau nu? ”

“Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu? ” (Matei 22: 15-17)

Domnul Isus care le cunoștea vicleșugul le-a răspuns:

„Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul birului. ” Şi ei I-au adus un ban. El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt? ” „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat.

Nu ne place să plătim taxele, uneori chiar le urîm. Este corect însă să plătim taxele pentru că trăim într-un stat din care beneficiem foarte multe. De aceia Domnul Isus ne spune să dăm statului ce este al statului iar pe noi înșine să ne dăruim lui Dumnezeu.

În concluzie dragul meu, administrarea banilor arată care este atitudinea ta față de Dumnezeu care ți-a încredințat bunurile materiale. Banii sunt un test pentru fiecare iar felul cum sunt administrați arată unde îți este inima mai mult.

Pentru a afla mai mult despre administrarea banilor îți recomand cursurile de studiu biblic inductiv: “Căsătorie fără regrete”, “Banii și posesiunile” în care subiectul administrării bunurilor financiare este tratat pe larg.

Donează!