„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. ” Romani 8: 28

    Viața este plină de surprize. Uneori poți afla niște lucruri, noutăți sau să te trezești în niște situații de tot neplăcute și dureroase, pe care posibil să-ți fie foarte greu să le accepți. De fapt, nu atât de mult contează situația, contează că e dureroasă și îți afectează sentimentele și sufletul, te străpunge și te face să suferi. Chiar dacă uneori te poți aștepta la anumite lucruri neplăcute, totuși când ele vin, îți este foarte greu să le accepți și e foarte greu să mergi pe acel drum!

    Acestea pot fi situații sau lucruri care se întâmplă în viață, dar pe care nu le-ai dorit și chiar poate nu le meriți. Nu ai făcut nici un rău și nici nu ai avut de gând să o faci, chiar invers te gândeai la ceva bun, iar mai târziu se întâmplă ceva ce te doare foarte mult. E normal să apară întrebarea: „De ce s-a întâmplat dacă nu am meritat-o? Am încercat să fac totul pentru un rezultat frumos”!

    Într-adevăr, Dumnezeu poate să îngăduie în viața ta anumite lucruri dureroase, care te fac să plângi și să suferi. Dar scopul nu este să te faci mai rău, nemulțumitor sau cârtitor. Scopul este să crești prin ceea ce treci. Să crești în răbdare, în rezistență, în perseverență de a merge mai departe, de a trăi și a funcționa bine, de a fi de folos și altor oameni care poate trec sau vor trece printr-o situație asemănătoare.

    Această situație poate fi reprezentată printr-o pustie. Scopul este să treci prin această pustie. Toți oamenii pe care i-a folosit Dumnezeu cu putere au trecut, într-un fel sau altul, prin pustie. Moise, înainte de a deveni persoana de reper pentru Dumnezeu, pentru a scoate poporul Israel din Egipt a trăit 40 de ani în pustie. Poporul Israel înainte de a intra în țara promisă Canaan, au trecut 40 de ani prin pustie; Ioan înainte de a începe lucrarea lui plina de putere pentru a pregăti calea Domnului a trăit în pustie, etc.

    Chiar vrei să ai o slujire de la Dumnezeu, chiar vrei să faci voia Lui?

Atunci, este foarte necesar să te treacă Dumnezeu prin pustie! Ceea ce ne poate mângâia inima, este faptul că Dumnezeu a promis că niciodată nu ne va părăsi, El va fi cu noi în pustia noastră. El ne va susține, El Își va face cu credincioșie partea Sa.

Iar noi? ? ? Ce trebuie să facem noi?

    Noi trebuie să ne facem partea noastră. Noi trebuie să trăim în sfințenie și curățenie. Să așteptăm în curățenie răspunsul lui Dumnezeu.

Să nu te mulțumești doar cu faptul că treci prin încercare, prin pustie; dar să fii atent și la modul în care treci prin aceste situații de pustie: să fie fără cârtire, dar cu mulțumire; fără păcat, dar în curăție; nu în descurajare, dar cu bucurie în așteptarea răspunsului promis/așteptat de la Dumnezeu.

    Totuși, de ce se întâmplă aşa situații dacă nu le merităm? Unul din răspunsuri a fost: „ceea ce merităm cu adevărat, este iadul”. Crud! Nu-i așa? De obicei, nu ne gândim la asta, nu ne dăm seama, totuși, cât de fericiți suntem că Dumnezeu ne-a salvat de iad. Ne concentrăm la lucrurile care la moment ni se par foarte importante, dar pierdem din vedere ceea ce este mai important. Iar ceea ce se întâmplă uneori în viață, sunt niște „lucruri trecătoare” în comparație cu o veșnicie plină de lacrimi și durere pe care o merităm cu adevărat. Isus ne-a salvat de la moarte veșnică și niciodată nu trebuie să uităm despre asta, indiferent prin ce trecem! Isus a spus: „Bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri”. Iată ce contează cu adevărat!

    Iar cu privire la ceea ce se mai întâmplă în viața noastră de pe pământ, – ai încredere, Dumnezeu va avea grijă de toate! El este atotputernic și este în control la toate lucrurile!