Întrebare:

Este păcat ca tinerii căsătoriți să continue să locuiască sub același acoperiș cu părinții unuia din ei?

Această întrebare mi-a pus-o o cunoscută, a cărei fiică, după ce s-a căsătorit, a continuat să locuiască în casa părintească împreună cu mama. Situația aceasta este convenabilă atât mamei, care este văduvă, cât și tinerilor, având în vedere că casa este încăpătoare și, în felul acesta, ei pot face economii și se pot ajuta reciproc. Întrebarea a apărut când cineva din liderii religioși i-au spus mamei, bazat pe textul de la Geneza 2: 24, că este păcat ca tinerii să rămână în casa părintească și ei trebuie să se separe.

Anterior, tot din acea regiune am auzit o tânără care zicea că liderul lor i-a învățat că nu au voie să-și lase copilul micuț (de până la doi ani la acel moment) cu părinții necredincioși, așa că ei permiteau părinților foarte rar să-și vadă nepoțelul și doar pentru vreo două ore, și doar în prezența lor. Părinții acestora, oameni intelectuali, erau foarte supărați pe fiul lor și pe noră pentru așa un comportament.

Situația aceasta m-a provocat să scriu acest articol. Cineva poate nu ar fi atras atenție la aceste frământări ale oamenilor, totuși, când am discutat mai mult cu aceste persoane, am înțeles pericolul a unor astfel de învățături. Astfel de învățături nu numai că nu sunt biblice, ci ele sunt lumești și seamănă a început de sectă, adică separare de oameni, iar Dumnezeu nu la aceasta ne-a chemat. Dumnezeu vrea să ne separăm de tot ce este păcătos în lumea aceasta, dar nu de oameni. Dumnezeu vrea ca noi să rămânem între oameni și să fim o lumină pentru oameni. Înainte de plecarea Sa la Tatăl, Domnul Isus S-a rugat pentru ucenicii Săi:

Le-am dat Cuvîntul Tău; și lumea i-a urît, pentrucă ei nu sînt din lume, dupăcum Eu nu sînt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sînt din lume, dupăcum nici Eu nu sînt din lume. Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul. Cum M’ai trimes Tu pe Mine în lume, așa i-am trimes și Eu pe ei în lume. Și Eu însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr. Și mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvîntul lor. (Ioan 17: 14-20)

O astfel de gândire, despre care am scris la început, nu este de la Dumnezeu, ci din lume, de la cel rău. Așa o gândire duce la separare, la dezbinare și Dumnezeu nu l-a aceasta ne-a chemat. O astfel de gândire a umplut țara de orfelinate și de aziluri de bătrâni. Altădată buneii îngrijeau de nepoți și, apoi, copiii și nepoții se îngrijeau de cei bătrâni. Cu ani în urmă am început cu grădinițe de copii și acum o sfârșim cu orfelinate și aziluri de bătrâni în cel mai bun caz, dar cel mai des cu orfani sociali și bătrâni părăsiți, lăsați să moară de frig și de foame, fie în casele lor aproape dărâmate pe la sate sau pe străzile orașelor…

Dar să vedem ce are de spus Cuvântul lui Dumnezeu la acest subiect. Vrea Dumnezeu ca separarea între părinți și copii să fie una radicală așa cum învață unii? Vreau să mă opresc puțin la textul de la Geneza 2: 24 și apoi la câteva cazuri în Biblie în care patriarhi și lideri religioși au locuit împreună cu părinții sau cu socrii și au știut să locuiască frumos împreună și să fie un exemplu pentru urmașii lor, dar și pentru noi.

Geneza 2: 24 despre separarea tinerilor căsătoriți de părinții lor

Știm bine că Geneza 2: 24 are în vedere că odată cu încheierea legământului de căsătorie, tinerii căsătoriți fac o echipă nouă și ei nu mai rămân sub autoritatea părinților lor.

De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup. (Geneza 2: 24)

Odată cu căsătoria ei fac o echipă nouă în care capul sau șeful este soțul și nu părinții unuia sau altuia. Cu părere de rău, sunt multe familii, care trăiesc separat de părinți, dar părinții le controlează căsnicia. Dar sunt și tineri căsătoriți, care continuă să locuiască cu părinții și, totuși, au autonomie în ce privește deciziile legate de familia lor. Aceasta nu înseamnă că tinerii căsătoriți nu se vor socoti cu regulile casei! Dimpotrivă, locuind împreună, tinerii căsătoriți trebuie să respecte regulile casei, pentru ca să fie o conviețuire armonioasă.

Exemplul lui Moise, care a locuit cu soția sa în casa socrului timp de aproape 40 ani

Când Moise a fugit din Egipt, a găsit refugiu în casa lui Reuel, preotul din Madian, care i-a dat de nevastă pe una din cele șapte fiice ale lui. Moise a ales să rămână în casa lui Reuel:

Moise s-a hotărât să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiică-sa Sefora. (Exod 2: 12)

Moise, locuind în casa socrului său, a lucrat pentru socrul său.

Moise păștea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. (Exod 3: 1)

Atunci când locuim împreună, trebuie ca fiecare să-și cunoască și să-și îndeplinească responsabilitățile și așa este corect. Aceasta nu înseamnă că stăpânii casei îți fac ordine în familia ta. Deciziile pe care le iai legate de familia ta sunt altceva.

După ce Dumnezeu I s-a descoperit lui Moise și i-a spus să meargă în Egipt și să scoată pe poporul Israel din robie, Moise, cu tot respectul, i-a cerut permisiunea socrului său să meargă în Egipt:

Moise a plecat; și, când s-a întors la socrul său Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec și să mă întorc la frații mei, cari sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc”. Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace! ” (Moise 4: 18)

Vedem o relație frumoasă, de respect reciproc. Nu că Moise ar fi presupus că Ietro ar decede pentru el să meargă sau nu în Egipt, ci a fost un fel frumos de a arăta respect față de socrul lui, mai ales că în situația aceasta cineva trebuia să preia responsabilitățile lui Moise.

Respectul reciproc dintre acești doi bărbați se vede bine și în cazul când Ietro îi aduce înapoi soția, pe care Moise o trimisese acasă din cauza responsabilității mare pe  care o avea pe umerii lui. (Exod 4: 20)

După ce Moise a trimis pe Sefora acasă împreună cu copiii, socrul lui, când a aflat că Dumnezeu a scos pe Israel din Egipt, a luat pe Sefora și copiii lor și a venit la Moise. Vedem cum Ietro caută să păstreze integritatea familiei lui Moise.

Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise și poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt. Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisă acasă. A luat și pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Gherșom (Străin), căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o țară străină, ” iar celălalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: „Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat, și m-a scăpat de sabia lui Faraon”. Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii și nevasta lui Moise în pustie unde tăbăra el, la muntele lui Dumnezeu. (Exod 18: 1-5)

Moise l-a primit cu tot respectul pe socrul său Ietro:

A trimis vorbă lui Moise să-i spună: „Eu, socrul tău Ietro, vin la tine cu nevastă-ta și cu cei doi fii ai tăi”. Moise a ieșit înaintea socrului său, s-a aruncat cu fața la pământ, și l-a sărutat. S-au întrebat unul pe altul de sănătate, și au intrat în cortul lui Moise. Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon și împotriva Egiptului, din pricina lui Israel, toate suferințele cari veniseră peste ei pe drum, și cum îi izbăvise Domnul din ele. Ietro s-a bucurat pentru tot binele, pe care-l făcuse Domnul lui Israel, și pentru că-l izbăvise din mâna Egiptenilor. (Exod 18: 6-9)

În continuare, dacă citim acest capitol, vedem cu câtă delicatețe Ietro, socrul lui Moise, îl sfătuiește pe Moise cum să delegheze responsabilitățile sale așa ca să aibă timp și pentru familie. Moise a ascultat sfatul socrului său și ca rezultat Sefora și copiii au rămas cu el, iar socrul lui a plecat în țara lui.

Deci, vedem o relație frumoasă, de respect reciproc între Moise și socrul său, în casa căruia a locuit mulți ani și anume 40 de ani, până ce Dumnezeu l-a chemat pe Moise la o lucrare specială.

Ar mai fi mai multe exemple în care tinerii căsătoriți au continuat să locuiască împreună cu părinții.

Exemplul lui Isaac și Rebeca

Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale. (Geneza 24: 67)

La acel moment Sara era plecată la Domnul, dar Avraam încă trăia. Din capitolul 25 aflăm că Avraam și-a luat de nevastă pe Chetura din care a mai avut și alți copii, pe care i-a îndepărtat, dar pe Isaac l-a făcut moștenitor a tot ce avea.

Exemplul lui Estera

Estera a știut să fie supusă soțului său, rămânând ascultătoare verișorului său, care a crescut-o de mică.

Exemplul apostolului Petru

Din Evanghelii aflăm că soacra lui Petru era în casa lui Petru (Matei 8: 14, marcu 1: 30, Luca 4: 38, )

Potrivit cu textul de la Marcu înțelegem că însuși Petru locuia în casa părintească, fiindcă scrie că a intrat în casa lui Petru și Andrei.

După ce a ieșit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov și Ioan, în casa lui Simon și a lui Andrei. Soacra lui Simon zăcea în pat, prinsă de friguri: și îndată au vorbit lui Isus despre ea. El a venit, a apucat-o de mînă, a ridicat-o în sus, și au lăsat-o frigurile. Apoi ea a început să le slujească. (Marcu 1: 29-31)

Nu-mi rămâne decât să sfârșesc acest articol cu cuvintele înțeleptului Solomon, care, cred eu, se referă anume la astfel de situații:

Tot felul de lucruri am văzut în zilele deșertăciunii mele. Este câte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, și este câte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui. Nu fi prea neprihănit și nu te arăta prea înțelept: pentru ce să te pierzi singur? (Ecleziastul 7: 15)