Oare se poate ca datorită firii pământești să înfrânezi binecuvântările lui Dumnezeu în viața ta, și mai ales binecuvântările lui Dumnezeu în viața altora?

Răspunsul este da, fiecare ne dăm seama că da, dar haideți să vedem cum anume se întâmplă lucrul acesta, care este procesul care până la urmă duce la împotrivirea noastră contra planurilor lui Dumnezeu. Aș vrea să pornim în călătoria noastră uitându-ne la două dintre personajele emblematice ale Vechiului Testamenet.

Primul este Iosif, un băiat tânăr pe care Dumnezeu l-a folosit ca să îl binecuvinteze, și prin binecuvântarea lui să binecuvânteze Egiptul. Cu toții știm povestea lui Iosif, a fost aruncat într-o groapă și apoi vândut de cei din casa lui și a ajuns rob în Egipt. Insă acolo în acea cădere umană pe care noi ca oameni nu am putea să o înțelegem, Dumnezeu a ales să îl binecuvânteze, și știm că Iosif a ajuns să fie pus în fruntea Egiptului datorită înțelepciunii pe care Dumnezeu i-a dat-o. Dumnezeu l-a binecuvântat cu daruri după care probabil mulți dintre noi tânjim, a primit darul de descoperire a viselor, însă în ciuda acestui dar îl vedem pe Iosif având o atitudine de smerenie înaintea Domnului. Iosif așadar ajunge să fie binecuvântat cu darul descifrării viselor, dar mai mult decât atât este binecuvântat cu darul înțelepciunii, și în momentul în care își pune acest dar la îndemâna lui Dumnezeu și se lasă folosit de El, până la urmă și cei mai necredincioși văd lucrul acesta, și faraon identifica în Iosif un om în care Dumnezeu și-a pus înțelepciunea. Deși perspectiva lui faraon cu privire la divinitate este diferită de cea a lui Iosif, cu toate acestea faraon este capabil să vadă în Iosif un băiat pe care o forță supranaturală îl folosește, un băiat în care divinitatea a pus înțelepciune. Așadar Iosif este pus în fruntea Egiptului, era echivalentul primului ministru din zilele noastre (al doilea om în stat), și darul pe care Dumnezeu la pus în El, Iosif îl folosește la nivel superlativ și reușeste să se facă remarcat prin acea înțelepciune Dumnezeiască, astfel încât deciziile care le ia sunt decizii de o importanță colosală pentru imperiul egiptean. Astfel Iosif gândește lucrurile atât de bine din punct de vedere ecomonic astfel că toate deciziile pe care le ia duc la întărirea poziției dominanate a lui faraon și duc la întărirea forței Egiptului ca și imperiu comparativ cu ce era Egiptul înainte. Astfel prin înțelepciunea lui Iosif, faraon ajuge să fie cel mai influent om în Egipt, având la picioare întreaga țară, acumulând și intrând în posesia majorității pământurilor din Egipt, ajunge să aibă influență și asupra țărilor din jur, astfel imperiul se întărește foarte tare datorită înțelepciunii lui Iosif și a deciziilor pe care le-a luat. Vedem așadar modul în care Dumnezeu alege să îl binecuvinteze pe acest Iosif, însă dacă ar fi să privim doar planul restrâns al binecuvântării, vedem doar această binecuvântare a lui Iosif de către Dumnezeu. Prin toate încercările și frământările prin care a trecut, Iosif nu era capabil să vadă planul cu mult mai mare pe care îl avea Dumnezeu prin binecuvântarea Egiptului, și anume faptul că l-a binecuvântat pe Iosif că să poată binecuvânta Egiptul, să se răsfrângă binecuvântările și asupra Egiptului pentru ca mult mai târziu Egiptul, în planul lui Dumnezeu avea să fie țara în care poporul Său avea să crească și să se dezvolte ca și națiune, să devină un popor închegat. Iosif până la urmă s-a frământat cu multe ispite cu multe întrebări, în închisoare, în cea mai de jos groapă mai mult ca sigur că își punea întrebarea DE CE? Insă cu toate acestea nu s-a răzvrătit ci a ales sa îl lase pe Dumnezeu să îl binecuvânteze așa cum știe El. Sunt sigur că Iosif a avut poate de multe ori tentația de a trânti lucrurile de pământ și de a-și vărsa nervii asupra situației deplorabile în care se afla. Însă tocmai datorită faptului că nu s-a plâns ci a încercat să se încreadă în Dumnezeu, îl vedem pe Cel Atotputernic folosindu-se de acest puștan pentru a binecuvânta Egiptul pentru ca mai târziu să își binecuvânteze poporul.

De multe ori, noi oamenii. avem tendința să ne răzvrătim împotriva lucrurilor care ni se întâmplă în mod inerent, pentru că nu avem capacitatea de a înțelege planul mult mai larg a lui Dumnezeu, și atunci ceea ce trebuie să facem este să îl lăsăm pe Dumnezeu să fie efectiv Dumnezeu în viețile noastre.

Cel de al doilea personaj pe care Dumnezeu îl folosește pentru a-și revărsa binecuvântările asupra lui și pentru a-și îndeplini până la urmă planul Său cu privire la popor, este Daniel. La fel un băiat care de tânăr ajunge împreună cu poporul său în robia Babiloniană, și acolo, datorită binecuvântării pe care Dumnezeu o dă, și anume aceea de a avea o înțelepciune ieșită din comun pentru acea vreme. Dumnezeu îl folosește pe acest Daniel pentru a pregătii cadrul ca să poată lucra la inima poporului. Dumnezeu binecuvintează imperiul Babilonian, în parte și datorită lui Daniel, mai ales pentru că Dumnezeu prin acest imperiu avea un plan pentru poporul său. Imperiul a fost folosit de Dumnezeu pentru a-și duce poporul în robie, a fost folosit pentru a-și trezi poporul până la urmă, pentru a-l trezi din decăderea spirituală în care au intrat, pentru a-i trezi și a le aduce aminte că El este un Dumnezeu al Legământului, care își respectă termenii Legământului în care când le-a zis că va veni blestemul peste ei dacă se vor depărta de Lege, așa s-a și întâmplat. Dumnezeu a folosit Imperiul Babilonian ca să ceeze cadrul de respectare a Legământului. Îl vedem așadar de această dată pe Dumnezeu binecuvântându-l pe Daniel ca să poată să lucreze în interiorul și cu Imperiul Babilonian în vederea formării caracterului poporului Său, care trebuia să învețe o lectie prin acea robie în care au fost duși, un popor care era îndărătnic și se lua după alți dumnezei străini. Așadar îl vedem ca un Dumnezeu ce are planuri mult mai mari, mult mai largi decât poate să cuprindă mintea omenească, iar în aceste planuri dorește totuși să ia parte și anumiți oameni, deși nu ar avea neapărat nevoie de nici un om ca să își îndeplinească planul, cu toate acestea, Dumnezeu în dragostea Lui alege să se folosească totuși de oameni care vor să se lase în mâna Lui, care vor să se lase folosiți de EL pentru a putea să facă parte din planul lui Dumnezeu. Aceasta este cel mai mare privilegiul pe care ți-l poate face Dumnezeu: să te lași binecuvântat de El, să te uiți la viața ta, să vezi binecuvântările din ea, și ca un bonus să fii capabil să vezi binecuvântările lui Dumnezeu răsfrângându-se și asupra celorlalți din jurul tău, pe care până la urmă tu cu viața ta îi atingi.

Uitându-mă la aceste două exemple din Biblie stau și îmi mai pun o dată întrebarea: oare nu cumva noi cu firea noastră pământească oprim binecuvântărilei lui Dumnezeu să se răsfrângă și asupra celor din jurul nostru? Sau dacă ar fi să reformulez întrebarea, oare noi prin firea noastră pământească nu ne excludem singuri din planul de răsfrângere a binecuvântărilor asupra celor din jurul nostru? Pentru că să fim serioși, Dumnezeu va găsi alte moduri prin care să-i binecuvinteze pe cei din jur dacă noi nu suntem gata să ne lăsăm folosiți de El. Dacă noi suntem îmbufnați tot timpul și bombănim, și nu suntem mulțumiți cu situația în care suntem pentru că până la urmă încercăm să ne găsim justificare în lucrurile care ne cauzează un disconfort imediat sau o neplăcere imediată, însă dincolo de toate acestea noi nu suntem capabili să vedem planul mult mai mare a lui Dumnezeu, și îmbufnându-ne și răzvrătindu-ne, nevrând să împlinim voia lui Dumnezeu, oprim binecuvântările lui Dumnezeu asupra vieților noastre și a celor de lângă noi. Stau și mă întreb, dacă Iosif și Daniel nu s-ar fi lăsat modelați de Dumnezeu, nu s-ar fi lăsat folosiți de Dumnezeu, oare EL nu ar fi avut alți oameni pe care să-i ridice ca să-și ducă la îndeplinire planul? Eu cred că da, ar fi avut, însă din exemplul celor doi putem vedea că trebuie să avem înțelepciunea de a-l lăsa pe Dumnezeu să își facă lucrarea în viețile noastre și în viețile celor din jurul nostru. Deși de multe ori nu înțelegem, la fel cum nu a înțeles nici Daniel în groapa cu lei sau Iosif în închisoare, însă Dumnezeu este gata să binecuvânteze și pe cei din jurul nostru prin viețile noastre. Intrebarea e. . . oare noi suntem gata să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne binecuvânteze și să-i binecuvânteze pe cei din jurul nostru? Trăim într-o lume ciudată, întunecată, însă de-a lungul miilor de ani, tot timpul a fost o lume întunecată, și Dumnezeu a vrut să facă lumină folosindu-se de copii Săi. De aceea Hristos ne dă porunca să fim lumină, dar lumina își vede valoarea doar în întuneric, în momentul în care lumina este încadrată de o altă lumină mai puternică parcă nu are nici un scop nici un rost, însă când este folosită în întuneric ea luminează, și aici este rolul și rostul nostru de a lumina în întuneric. La fel ca și o lumânare, ca ea să poată lumina trebuie să se consume, ceara din care este făcută se consumă, se topește, la fel de multe ori simțim că viețile ne sunt bombardate de presiuni din afară, de presiuni din societate, de o exploatare la maxim de către cei din jurul nostru, însă la fel ca lumânarea - ca să dăm lumină trebuie să ardem, să ne frângem. Îl vedem așadar pe Hristos aducând în discuție acest concept care până la urma a validat viața multor sfinți și anume acela de a fi o lumină într-o lume întunecată la fel cum a fost Iosif într-o țară plină de zeități și idoli obscuri, la fel cum a fost Daniel într-un imperiu dominat de o personalitate puternică ca a lui Nebucadnețar care făcea de multe ori ce îl tăia capul, într-o astfel de lume întunecată îi vedem pe acești eroi ai credinței reușind să fie o lumină. Oare noi astăzi, în dreptul nostru, în societatea zilelor noastre, între colegii nostrii, între prietenii nostrii, nu trebuie să facem același lucru? Oare nu trebuie să fim o lumină răspândind binecuvântările lui Dumnezeu prin intermediul nostru? Și ce onoare mai mare ne trebuie decât să-l lăsăm pe Dumnezeu să se folosească de noi pentru a-i binecuvânta pe alții. Este o onoare pe care El ne-o face nu că ar avea nevoie de noi, ci pentru că ne iubește. Și dacă noi nu ne vom lăsa folosiți de El, va face ca pietrele să vorbească și își va duce la îndeplinire planul Său.

Oare ce vom alege? să trecem prin viața asta fără să ne batem capul cum să rezolvăm problemele care se ivesc pentru că oricum nu le înțelegem și neîncercând să le rezolvăm oprim binecuvântările lui Dumnezeu. Ține așadar de noi, de modul în care ne raportăm la aceste lucruri, Dumnezeu vrea să se folosească de noi în îndeplinirea planurilor sale, dar oare noi suntem gata să ne lăsăm folosiți de Dumnezeu? Este o întrebare la care trebuie să ne răspundem fiecare din noi, în dreptul nostru și să vedem efectiv modul în care Dumnezeu vrea să lucreze cu noi folosindu-ne pentru glorificarea numelui Său și lărgirea împărăției Sale. Dacă vom face lucrul acesta mai mult ca sigur că la finalul vieții noastre vom auzi acele cuvinte frumoase din partea lui Dumnezeu: Bine rob bun și credincios, intră în bucuria stăpânului tău. Așa să ne ajute Dumnezeu.