Chiar dacă ni se pare a fi un termen destul de cunoscut, m-am gândit că este bine încă o dată să fac referință la definiția din dicționar care este următoarea:  

SUPERSTÍȚIE – Prejudecată care decurge din credința în spirite bune și rele, în farmece și vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămășițe ale animismului și ale magiei;  p. ext.  practică superstițioasă. – Din fr.  superstition,  lat.  superstitio.  

La ieșirea poporului Israel in robia geipteană, Dumnezeu le-a spus în Cuvântul Său astfel:  

După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta. (Deuteronom 18:9-14) 

Chiar dacă nu este menționat în acest pasaj cuvântul superstiție, le putem întrevedea ușor și ele se încadrează la definiția de urâciuni ale neamurilor pe care copiii lui Dumnezeu nu trebuie să le practice, pentru că sunt o urâciune înaintea Domnului. Popoarele păgâne care au locuit înainte în Canaan au practicat și superstițiile și acesta a fost un motiv în plus pentru care Dumnezeu i-a izgonit de acolo. În contrast cu superstițiile ni se spune să ne ținem în totul totului tot numai de Domnul Dumnezeul nostru. Îmi place fraza „în totul totului tot numai de” care arată că nu există nici o excepție și nu trebuie să acceptăm, să credem și să urmăm nici un fel de superstiții.   

Superstițiile sunt ca și vrăjitoriile și au un efect distrugător asupra omului, a familiei lui, a relațiilor lui cu alți oameni și cu Dumnezeu. Să vă dau un exemplu: cineva a pierdut verigheta de cununie și pentru că există o superstiție în popor că vor divorța, începe să fie suspicios și să-i caute continuu motiv de ceartă celuilalt și în cele din urmă poate să ajungă chiar și la divorț și aceasta nu doar din pricina certurilor provocate de superstiție, ci și a credinței oarbe că oricum căsătoria lor va ajunge până la divorț.  

În Epistola I către Timotei, apostolul Pavel l-a avertizat cu privire la vremurile din urmă când unii se vor lepăda de credință și se vor alipi de duhurile înșelătoare și de învățăturile dracilor. Este adevărat că superstițiile nu au apărut acum și nu sunt ceva nou, dar de ele totdeauna a făcut uz diavolul și dracii prin învățăturile nimicitoare pe care le-au răspândit. Apostolul pune aceste învățături (inclusiv superstițiile) în constrast cu Cuvântul lui Dumnezeu și îi spune lui Timotei să se țină bine de învățătura Sfintelor Scripturi. Îi spune să se ferească de basmele băbești, iar superstițiile se încadrează perfect la această categorie. Și superstițiile și vrăjitoriile și horoscopul sunt invenții și instrumente ale Satanei prin care vrea să-i robească pe oameni și să-i îndepărteze de Dumnezeu. Să ne ferim de ele și să ne ținem în totul totului tot numai de Dumnezeu nostru și de Cuvântul Său.  

În copilărie părinții mi-au vorbit despre Dumnezeu, dar când am crescut mai mare și eram învățat la școală că El nu există, am crezut minciunile ateiste, însă nu m-am dezis de superstiții. Nu am nici o explicație la aceasta, dar îmi amintesc că dacă mă porneam de acasă și mă întâlneam cu cineva care mergea cu căldarea goală spre fântănă sau dacă îmi trecea calea o pisică, credeam că în zadar mai merg unde m-am pornit, pentru că nu-mi va merge. Multe astfel de superstiții cunoșteam și eram controlat de ele chiar și atunci când am crescut și m-am căsătorit. Știam că există o superstiție conform căreia dacă varsă cineva sare în casă neapărat va urma o ceartă. Astfel, fiind proaspăt căsătorit, când am văzut că soția a vărsat puțină sare, am început să o învinuiesc că caută ceartă și astfel eu am provocat cearta. Iată mecanismul superstițiilor. Mulțumesc lui Dumnezeu care mi-a descoperit pe Domnul Isus în  Cuvântul Său și m-a eliberat de robia superstițiilor în care mă aflam.  

Cuvântul „superstiție” provine de la latinescul „superstitio” care este compus din alte două cuvinte: SUPER – de asupra și STATION – a sta, a te plasa. Sensul inițial al cuvântului era să te plasezi deasupra soartei, să faci ceva ca să nu fii afectat de lucrurile care îți sunt predestinate. Poate cineva face aceasta? Și nu și da. Dumnezeu hotărăște cu privire la fiecare clipă și fiecare întâmplare din viața noastră. Tot El hotărăște care să fie numărul zilelor noastre pe aceste pământ. Dar alegerea pe care o facem noi contează foarte mult. În versetul de aur al Bibliei este scris:  

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.  (Ioan 3:16) 

Dacă alegem să credem în Domnul Isus vom primi iertarea păcatelor și vom moșteni viața veșnică, iar dacă respingem credința în El vom pieri. Să ne ajute Dumnezeu să alegem viața veșnică.