²⁹ Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Matei 11

Isus promite, că vom căpăta pacea mult dorită, dacă noi cu inima îngrijorată, necăjită, cu o viaţa trăită în păcate, istoviţi de puteri şi chinuiţi, vom veni la El, vom lua jugul Lui asupra noastră şi vom învăţa de la El, ce înseamnă o inimă blândă şi smerită, şi dacă vom renunţa la eforturile noastre de a ne conduce viaţa!

Jugul se făcea din lemn, era prelucrat manual, ca să fie în conformitate cu dimensiunile gâtului şi umerilor unui animal specific, cu scopul de a nu-i face răni pe piele. Jugul a fost o parte din ham, care se folosea pentru a trage un car, un plug, sau o cherestrea la moară, şi era un mijloc cu ajutorul căruia, stăpânul cârmuia animalul şi îl folosea pentru un lucru folositor. De aceea, cuvântul „jug” a primit semnificaţia de a ajunge dependent, supus. Dar afirmaţia „luaţi jugul meu” – să te supui voii bune a Domnului, să-I dai posibilitatea să-Ţi cârmuiască viaţa. Când recunoaştem stăpânirea Lui Isus asupra noastră, în toate domeniile vieţii, El ne învaţă să mergem pe calea Sa, să fim blânzi, smeriţi, şi atunci vom simţi în jugul Lui o satisfacţie mare şi pace în suflet.

Aşa deci, vedem că niciodată nu a fost prevăzut în planul Lui Dumnezeu, ca noi să ne ducem povara singuri. Jugul – e un ham pentru doi, şi Domnul doreşte ca să împartă cu noi orice lucrări grele. De aceea să ne supunem Lui, să luăm jugul Lui, şi să învăţăm de la El blândeţe şi smerire!

Taina păcii şi biruinţei în viaţa de creştin se datorează faptului, că trebuie să renunţi la jugul „eului tău”  şi să te supui sub „jugul” Învăţătorului, care ne oferă pacea! Fie ca Domnul să vă binecuvânteze această decizie!

-         Mielul Domnului, blând şi smerit! Iartă-mă pentru eforturile mele de a suporta singur într-un jug  greutăţile vieţii. Iau jugul Tău şi mă supun Stăpânirii Tale,   pentru a împlini voia Ta cea scumpă, şi să merg într-un pas cu Tine!  Ajută-mă să privesc la Tine şi să învăţ de la Tine tot ce doreşti să mă înveţi! Dăruieşte-mi din cauza aceasta, eliberare de la îngrijorări şi greutăţi, care îmi iau pacea şi bucuria! În numele Tău te rog, Doamne, amin.

 “Ferice de omul pe care-l pedepseşti Tu, Doamne…ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii…” (Psalmul 94:12-13)

Traducere: Repalov Veaceslav