Cuvântul Domnului a venit la prorocul Elisei pe timpul foametei în Samaria. Toate rezervele de mâncare și de apă s-au terminat. Foametea era atât de groaznică, încât 2 mame s-au înțeles să-și mănânce proprii copii! Atunci Elisei a prorocit o schimbare neașteptată spre bine. El s-a ridicat și a prorocit către împărat și popor: Elisei a zis: „Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: ‘Mâine, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.’” (2 Împărați 7:1)

A fost glasul Domnului! Dar cuvântul era tare abuziv pentru un slujitor local, care păzea poarta cetății. Făină și orz ieftin? De unde poate să apară peste noapte, când nu s-a întâmplat nimic, chiar și un pahar de cereale?

Înțelegerea lui omenească s-a răzvrătit și a spus, batjocoritor: Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” ( v. 2). Cu alte cuvinte, “Această prorocie poate să se împlinească, doar dacă Domnul va deschide cerurile și într-adevăr va face să ploaie cu cereale peste noi. Dar acest lucru este absolut imposibil.”

Dar Elisei a repetat, că așa o să fie, și toate acestea le va vedea cu proprii ochi, dar din cauza necredinței, va fi pedepsit: anume el personal nu va gusta din această binecuvântare.

Uneori, când Domnul ne vorbește, Cuvântul Său e atât de minunat pentru noi, uimitor și îmbucurător, încât noi nu-L putem accepta pe El în întregime! Firea noastră, înțelegerea omenească se răzvrătesc și ne spun altceva. În loc, să ne odihnim și să ne încredem în Cuvântul Său, noi începem să ne bizuim pe înțelepciunea noastră. Ne interesăm: “Cum toate acestea vor putea să se împlinească? Omenește e imposibil!” Deodată am construit parametri pentru Domnul – l-am înconjurat cu un zid din toate părțile!

 Înțelepciunea noastră omenească, întotdeauna Îl limitează pe Domnul! Domnul i-a spus Saraiei, care a îmbătrânit, că va avea copil, și va deveni mama multor noroade. Ce cuvânt uimitor și minunat! Dar înțelepciunea omenească a Saraiei s-a răsculat și a zis: “Eu – mamă la 90 de ani? Pântecele meu este mort. Soțul meu este bătrân. Nu e posibil!” S-a râs în inima ei!  V-a spus Domnul ceva, ce părea imposibil? L-ați crezut, v-ați încrezut în El, că se va împlini la vremea Lui și prin căile Lui? Sau v-ați râs, din pricina aceasta, bizuindu-vă pe propria înțelegere, și a-ți privit la împrejurări, în loc să vă bizuiți pe Cuvântul Domnului?

-          Tu poți Doamne „să deschizi ferestrele cerului” pentru sfinții Tăi! Tu faci minuni și înfăptuiești tot ce e imposibil de făcut! Nu permite să mă îndoiesc, în abilitatea Ta de a face ceea ce spui! Mă încred în Cuvântul Tău și mă odihnesc! Și fie ca Ție,

a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Ta să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin” (Efeseni 3:20-21).

Cu Domnul nu există ceva imposibil!

Traducător: Repalov Veaceslav