⁴ Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.”

 ⁵ Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!”

 ⁶ După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele.

 ⁷ Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.

⁸ Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” (LUCA 5)

Iisus i-a arătat lui Petru exact locul, unde poate găsi mulți pești, după ce Petru și ceilalți s-au trudit din greu și fără succes toată noaptea. Chiar dacă a trecut noaptea, când este vremea potrivită pentru a prinde pești, chiar dacă toate circumstanțele păreau nepotrivite pentru pescuire, totuși Simon Petru l-a crezut pe Iisus pe cuvânt, și mreaja lui s-a umplut atât de mult încât începeau să se rupă, iar corăbiile au început să se afunde.

După ce a văzut aceasta, Petru s-a aruncat la genunchii Lui Iisus și I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” Îi este frică omului în timp ce se află într-o corabie cu Dumnezeu! Ca un pescar cu experiență, Petru nu a putut să nu vadă măreția Domnului, omnisciența Lui (El știa unde și când trebuia să arunce mrejele) și puterea (în mreje erau o așa de mare mulțime de pești, încât era imposibil de prins o așa cantitate pe parcursul zilei) în această pescuire. Încă a înțeles că se află în prezența Celui Sfânt, și s-a rușinat de păcatul său. Din cauza că a văzut slava Domnului, Petru s-a văzut nesemnificativ. Tot astfel a fost și cu Isaia; (Isaia 6:5); tot astfel se întâmplă cu toți cei, ce Îl văd pe Împărat în toată splendoarea Sa!

Cea mai importantă revelație despre noi o primim prin revelația despre Hristos! Doar atunci când vezi cine este El, înțelegi cine ești, și înțelegi că nu meriți să te apropii, măcar cu un pas mai aproape de El. De aceea Hristos pe bună dreptate putea să plece de la noi. Dar din cauza, că suntem păcătoși, trebuie să ne aruncăm la genunchii Lui Iisus și să-L rugăm, ca să nu ne lase. Căci vai de noi, dacă El ne va părăsi, dacă Salvatorul va pleca de la păcătos!

Chiar și cei mai buni dintre oameni –  păcătoși, și trebuie să fie pregătiți în orice vreme să recunoască aceasta, mai ales în fața Lui Iisus Hristos, căci la Cine altul decât la El, care a venit în lume ca să salveze păcătoșii, trebuie să se adreseze cei ce au păcătuit?

Dacă vă simțiți păcătoși și nevrednici, atunci rugați-vă: “Nu mă lăsa Doamne, căci atunci voi pieri, voi pieri pe vecie. În numele Tău mă rog. Amin.”

Traducător: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă

„Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul, căci am păcătuit împotriva Ta!” (Psalmul 41:4)