Atunci, poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Dă-ne apă să bem!” Moise le-a răspuns: „Pentru ce căutaţi ceartă cu mine? Pentru ce ispitiţi pe Domnul?” (Exodul 17:2).

În capitolul 17, al cărții Exod, Israel a ajuns în pustiul Sin. De jur,   împrejur, atât cât puteau să vadă cu ochiul, nu au fost semne, ce ar arăta, că este undeva pe aproape apă potabilă, și poporul mâniat, a început să caute ceartă cu Moise: “Dă-ne apă să bem!” (Exod 17:2). Ei s-au adresat la unsul Domnului, așa de parcă, el era omul personal, care face minuni.

Niciunul dintre ei, nu s-a rugat Domnului. Nimeni nu a spus: “Vedeți, cât de multe minuni, legate de apă, Dumnezeu deja a făcut pentru noi: El a despărțit Marea Roșie în două, pentru ca să ne izbăvească de Faraon. El a îndulcit apele amare de la Mara. Cu siguranță, El ne va da apă potabilă aici”.

Ce a fost mai departe, cunoașteți: Dumnezeu i-a poruncit lui Moise, să steie în fața stâncii și s-o lovească. Când a lovit-o, din stâncă a început să țâșnească apă, care a fost destulă pentru ca toți să-și potolească setea.

Posibil și voi îl învinuiți pe cineva, sau poate pe Domnul, din cauza că El va pus într-o situație dificilă. Poate logica voastră este așa: “Dacă Dumnezeu este cu noi, atunci unde este acum? Nu vedem nicio dovadă a prezenței și puterii Sale. Oare este viu? Cum pot să cred în Domnul, Care a permis atâtea pierderi?”

Da, fără “apă”, oricine s-ar fi chinuit de “sete”. Dar problema nu era în lipsa “apei”, sau orice altceva în cazul vostru. Tot așa, problema nu este  în aceea, că Domnul Se abține să ofere binecuvântările Sale, poporului Său, căci El deodată, după ce Moise a fost certat, i-a dat copiilor lui Israel apă din stâncă, fără ca să-i judece i-a potolit setea, umplândui-le stomacele cu apă rece.

E vorba de credință! Sunteți gata să vă încredeți pe deplin în Domnul, în timpul îngrijorărilor din perioada nevoii, încetând să învinuiți împrejurările voastre, “pustiul” vostru, și pe cei, care sunt alături?

Apropiați-vă de scaunul Său al harului, spuneți-I dorința voastră, și fie ca El să vă trimită mila Sa și ajutorul Său la vremea potrivită! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

“Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.” (Psalmii 73:28)