Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui! (Psalmii 100:2)

Această poruncă, ce inspiră, ne învață, că trebuie să-L slujim pe Dumnezeu, nu cu o față nemulțumitoare, nu fără tragere de inimă, și nu cu o față posomorâtă, ci cu bucurie, cu veselie, să fim fericiți, în închinarea noastră față de El!

Deseori au fost pedepsiți cu moartea, în curțile împăraților din vechime, doar pentru aceea, câ în timpul, când îi slujeau pe împărați, ei aveau o înfățișare posomorâtă. Neemia în al 2 capitol, în al doilea verset din cartea, care îi poartă numele, s-a întristat din cauza noutății, pe care a auzit-o, despre Ierusalim, Care încă era distrus, indiferent de întoarcerea multor iudei din robia Babiloniană. Când odată l-a slujit pe împăratul Artaxerxe, pe când vinul era înaintea lui, împăratul l-a întrebat: “Pentru ce ai faţa tristă? Totuşi nu eşti bolnav; nu poate fi decât o întristare a inimii”. Putea fi foarte rău pentru Neemia, deaceea a scris: “Atunci m-a apucat o mare frică”. Neemia nu trebuia să fie cu fața întristată, sau deprimat în timp ce-l slujea pe împărat. Aceasta nu doar arăta de parcă, el nu dorește să-l slujească pe împărat, ci aceasta este o exprimare directă a nemulțumirii, față de felul cum împăratul își îndeplinește responsabilitățile.

Deaceea, dacă nu putem să-L slujim pe Dumnezeu cu bucurie, atunci ceva nu este în regulă. Se poate de înțeles, de ce un om, care Îl slujește pe Dumnezeu, doar din cauza că este obligat, nu Îl slujește cu bucurie. Se poate de înțeles, de ce un om, care Îl slujește pe Domnul, doar din cauza, că dorește să câștige prin faptele sale, favoarea Lui, nu Îl slujește cu bucurie. Dar un creștin, care cu mulțumire în inimă, înțelege, ce a făcut Dumnezeu pentru el, trebuie să poată să-L slujească pe Dumnezeu cu bucurie, și cu veselie. Pentru un credincios, să-L slujească pe Dumnezeu, nu este o povară. Este un privilegiu. Deaceea cântărețul de psalmi a putut spune: “Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu decât să locuiesc în corturile răutăţii!” (Psalmii 84:10).

Și apostolul Pavel ne îndeamnă: “Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4). Însuși Pavel a fost un exemplu în aceasta, căci și atunci, când a fost prigonit, a stat în închisoare, se pregătea de moarte etc. în cele, după cum se pare, dificile împrejurări, a rămas un om, pe care nu îl părăsea bucuria interioară, care nu depindea de împrejurările din jur. De fapt, Însuși Hristos – și doar El – a fost pentru Pavel, sursa de bucurie, care nu seacă. Așa rămâne El și pentru noi astăzi! Cineva a spus: “El este cu mine în fiecare zi – în zilele de propășire și în necazuri; în zilele când sună clopotul funerar, și în zilele, când sună clopoțelul de nuntă. “În toate zilele”. În zilele vieții, în ziua morții, în ziua judecății”. Credincioșia Sa nu poate să nu ne bucure!

Îl slujiți cu bucurie, în adunarea credincioșilor, sau cu o față tristă? Îi slujiți pe cei apropiați cu tragere de inimă, sau fără tragere de inimă? Ce impresii își fac copii voștri: să-L slujești pe Dumnezeu este ceva ce aduce bucurie, sau ceva, care cu greu puteți suporta?

Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze, să aveți o bucurie neclintită în El!

-         Doamne, Tu ești sursa tăriei și bucuriei! Indiferent de încercări și de greutățile din viață, ajută-mă să mă închin și să-Ți slujesc cu veselie! Te rog în numele Lui Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

 “Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4)