“Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui” (Eclesiastul 3:1).

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al orânduielii. De la început, El l-a făcut pe Adam, iar apoi i-a dat o nevastă. Adam a petrecut timpul cu Dumnezeu și cu sine însuși, înainte de a veni vremea, când a primit-o pe soția lui minunată. Dacă Dumnezeu a decis să vă deie timp, pentru a avea o comunicare strânsă cu El, bucurați-vă, și priviți ca o oportunitate, de a vă întări dedicarea și de a vă dezvolta calitățile personale.

Anume o femeie singură are suficient timp, pentru a-și dezvolta starea duhovnicească adevărată. Ea nu este ocupată cu îngrijirea copiilor, sau cu responsabilitățile sale față de soț. Are timp pentru a se întări și pentru a crește în câteva nivele diferite: duhovnicesc, mental, emoțional, în starea financiară. Fiecare dintre aceste domenii, are nevoie de atenție, pentru ca la vremea potrivită, femeia să fie în stare să distingă, dacă iubește cu adevărat, sau pur și simplu are trebuință de cineva. De aceea, mai întâi de toate, zidiți-vă relația cu Dumnezeul vostru, iar apoi cu sine însuși, și ca rezultat, veți fi în stare să vă împărțiți cu altcineva, din acele roduri, ale omului ascuns  al inimii, care le veți socoti vrednice de a fi puse pe masa dragostei!

Uneori Dumnezeu reține vremea căsătoriei voastre, oferindu-vă ocazia, să vă vindecați ca personalitate (dacă Dumnezeu nu este în centrul vieții voastre, dacă nu aveți o evaluare de sine corectă; dacă aveți nevoie de alții, pentru a sta în picioare; dacă alții nu văd în voi o putere încrezută și statornică). Înainte de a intra în legământul de căsătorie, trebuie să vă fie vindecat omul ascuns al inimii. Doar și numai atunci, veți putea să faceți alegerea corectă – alegerea, care nu este motivată de nevoia obsesivă, sau de frica de a rămâne singură.

Sunt multe femei, care suferă insulte inimaginabile, doar din cauza, că se tem să rămână singure! Ele aleg să trăiască cu aceia, care le jignesc și le umilesc, doar pentru a nu se culca singure în pat. Multe neveste se duc la altar, spunând fără zgomot: “Ajutați-mă!” Acest strigăt mut, al unei inimi disperate, care este îndrăgostită în ideea dragostei, care speră, că cineva o va iubi atât de mult, încât, în sfârșit, va putea să aibă o atitudine bună față de sine însuși. Ea tinde să caute la altul, acea dragoste și încurajare, care trebuie să curgă din interiorul ei, izvorâtă din dragostea Domnului față de ea și din imaginea de sine pozitivă în Hristos.

Dar pentru a nu face o astfel de greșeală tragică, trebuie să învățați arta, de a vă încălzi în singurătate! Să vă ajute Dumnezeu la aceasta! Și fie ca El să vă binecuvânteze viața voastră personală în viitor! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

 Dumnezeule, arată-mi unde trebuie să mă schimb!