La festivalul Precept Ministries Moldova, unde s-a studiat cursul “Căsătorie fără regrete”, fratele Costel Oglice a predicat pentru bărbații necăsătoriți. Multe ori am ascultat predici despre tema aceasta, dar așa o predică simplă și interesantă, nu am auzit până la ea. Doresc să mă împart cu câteva gânduri importante.

La Geneza 2, Dumnezeu îl îndeamnă pe Adam la trei lucruri. Ele merg într-un mod consecvent și în ordine ascendentă.

Primul, îndemn pe care îl dă omului, este lucrul în grădina Edem. Trebuia să fie depus un efort fizic mare și trebuia să fie responsabil, căci grădina trebuia încă păzită. De la început Dumnezeu a știut, că omul are nevoie de lucru și de responsabilitate. Și toate acestea au avut loc până la apariția soției...

Până la apariția soției, Adam trebuia să se învețe să lucreze și să-și asume responsabilități. Nu se observă, ca Adam să adreseze vreo întrebare, sau să cârtească, din cauza că Dumnezeu  i-a dat prea mult de lucru, și el obosește, și încă trebuie să aibă o relație corectă cu Dumnezeu. Atunci, el nu trebuia să citească Biblia, pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, și pentru a găsi voia Lui pentru viața sa. Adam a fost fără păcat și comunica cu Domnul față în față. Dar avea o relație cu Domnul, și pentru aceasta, de asemenea trebuia să pună timp deoparte.

Al doilea îndemn de la Dumnezeu a fost în chipul poruncii, care era însoțită de o avertizare:

“Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (Geneza 2:16-17)

Dumnezeu i-a zis, care vor fi consecințele, în cazul în care va încălca porunca Sa:

“vei muri negreşit” (Geneza 2:17 b).

La Eclesiastul 11:9 este scris:

“Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.”

Pe de o parte Dumnezeu spune, să se veselească și să se bucure, și tot aici, spune că va judeca aceasta. Dumnezeu a dat aceasta, pentru ca omul să se învețe să deosebească binele de rău, cum este bine să procedeze, și care sunt consecințele răului. Tinere bucură-te și umblă pe cărările alese de inima ta, dar ia aminte la căile tale, și cu ajutorul înțelepciunii Lui Dumnezeu, ferește-te de rău, pentru a nu te poticni, pentru ca aceasta să nu-ți aducă durere. Dar putem cunoaște înțelepciunea Domnului, doar prin studierea Cuvântului Lui Dumnezeu, prin studierea zilnică a Scripturii.

Responsabilitatea crește, la muncă s-a mai adăugat și luarea deciziilor potrivit cu porunca Lui Dumnezeu. Și încă nu are o soție... Nu se observă ca Adam să-și exprime nemulțumirea față de “multă responsabilitate” de care are parte, că nu va reuși.

Al treilea îndemn, pe care l-a primit Adam a sunat astfel:

‘Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el”’ (Geneza 2:18)

Când Dumnezeu  ne îndeamnă, El cunoaște, de ce avem nevoie și cum vom reuși. Trebuie prin credință să privim, ce ajutor potrivit ne-a pregătit Dumnezeu.

Până aici Adam a tăcut. Dar când a văzut ajutorul potrivit, a exclamat: “ÎN SFÂRȘIT!”.

Unii pastori încurajează pe frații tineri, care au de gând să ceară o fată în căsătorie, cu cuvintele: “Fii bărbat! Toți prin aceasta am trecut”. Dar Adam nu a reacționat astfel. El a fost bucuros, când a văzut cadoul din partea Domnului. Anume așa trebuie să privim căsătoria, dar nu altfel. Căsătoria nu a fost creată, pentru a fi o povară, ci pentru bucuria noastră. Și putem observa că Adam se bucura. Căsătoria este o responsabilitate mare, și bărbatul nu s-a speriat. Până la acest moment s-a învățat să muncească, să-și asume responsabilități și să ia decizii.

Dacă bărbatul dorește un ajutor potrivit, atunci trebuie de bună voie și cu responsabilitate să-și lase părinții, pentru a se lipi de nevasta sa (Geneza 2:24). Trebuie să faci aceasta cu judecată și responsabil. Dacă dorești bucurie pentru soție și pentru tine însuți, atunci trebuie să-ți lași părinții.

Cum avea să-I răspunzi Domnului?

Traducere: Repalov Veaceslav