„Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre” (1 Petru 3:7).

Desigur, nu este înțelept să te aștepți, ca doi oameni să privească toate lucrurile la fel. Ceva ce este important pentru soț, poate să nu fie important pentru soție, și ceea ce îi place soției, poate să nu-i placă soțului. Dar până când, aceasta nu încalcă poruncile și principiile Lui Dumnezeu, atât bărbatul, cât și femeia, trebuie să respecte preferințele și viziunea celuilalt, demnitatea partenerului de legământ, și să nu-l înjosească, prin bătaie de joc, și glume proaste, atât în fața celorlalți, cât și atunci când sunt doar ei singuri. Dar o astfel de relație grijulie, nu se manifestă întotdeauna!  În special, aceasta se referă la bărbații – căsătoriți, care trebuie să se comporte cu înțelepciune cu nevestele sale, cu grijă, de parcă ar fi un vas scump, de sticlă, fragil.

Mulți bărbați, soți, au devenit jertfe ale mândriei sale, și a incapacității de a-și recunoaște greșelile proprii și de a se pocăi (schimba gândirea). În Biblie se zice: “Dacă ne mărturisim (vom recunoaște deschis) păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Dar aceasta nu se va întâmpla, dacă nu dorim să ne pocăim de greșelile noastre.

Posibil, soțului tău, îi este greu să-și recunoască vina? Dar poate este unul dintre aceia, care de 20 de ori pe zi, își “cere iertare”, dar comportamentul său nu se schimbă? Oricum nu ar fi, unica ce trebuie să facă – să se pocăiască. Mărturisirea adevărată presupune nu doar recunoașterea greșelilor sale, dar și părerea de rău pentru cele înfăptuite, și rugăciunea, în care își cere iertare. Adevărata mărturisire implică și urârea răului, pentru a nu-l putea înfăptui din nou. Scriptura zice: Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul! (Psalmii 97:10).

Dacă ești soția unui astfel de bărbat, ROAGĂ-TE despre aceea, ca soțul TĂU, văzându-și păcatul său, să se smerească și să-și mărturisească păcatul înaintea Domnului, să se căiască profund pentru fapta înfăptuită, și niciodată să nu mai repete greșeala sa. Fie ca bunătatea Domnului să-l îndemne la pocăință. (Romani 2:4).

Cineva a zis, căsătoria se aseamănă cu o grădină, unde soția – grădina, dar soțul – grădinarul.

Posibil, tu ca soț, cu nemulțumire și găsind scuze, zici: “Ah, observați câte buruiene și câte fructe putrede, sunt în casa mea. Posibil, am nevoie de o altă grădină?”

Răspunsul va fi: “Nu, nu ai nevoie de o altă grădină, trebuie să devii un grădinar bun”.

Scriptura ne învață: “Fiecare dintre voi să-și iubească soția... ” (Efeseni 5:33). Anume dragostea e în stare să trezească toate “aromele livezii”. “Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! – Să intre iubitul meu în grădina lui şi să mănânce din roadele ei alese!” (Cântarea cântărilor 4:16). Anume dragostea va înlătura piedicile, și nimic nu va împiedica, ca rugăciunile bărbatului să fie ascultate de Dumnezeu.

Vă doresc Pace, Înțelegere reciprocă și Dragoste atentă în căsătorie!

Traducere: Repalov Veaceslav

DIN CAUZA CĂ NU NE PUTEM ÎNȚELEGE RECIPROC, DEVENIM SINGURI, CÂND SUNTEM ÎMPREUNĂ. ÎNVAȚĂ-TE SĂ TE PUI ÎN LOCUL CELUILALT ȘI SĂ ÎNȚELEGI DE CE ARE NEVOIE, CI NU DE CE AI NEVOIE TU. DRAGOSTEA NU CAUTĂ FOLOSUL SĂU!