„Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!” (Iona 4:3)

Iona a propovăduit cu perseverență moartea inevitabilă a orașului rebel Ninive, dar locuitorii lui, au crezut în salvarea, datorită milei Celui Atotputernic, și căindu-se au rămas vii. Dar în timp ce s-a petrecut în Ninive o trezire spirituală, proorocul Iona, s-a comportat foarte straniu. Doar imaginează-ți: în cel mai sincer mod, s-a întors la Domnul, un oraș de câțiva mii de oameni. Locuitorii lui, ca prunci duhovnicești, doresc lapte duhovnicesc, doresc să-L cunoască mai mult pe Creatorul, Care Și-a manifestat atât de mult mila Sa față de ei. Ei se gândesc cu privire, la cum trebuie corect să se roage, și să se închine Dumnezeului viu. Ei doresc să-și reînoieze relația cu partenerii de căsătorie, cu copii, să înceapă să ducă o afacere corectă și așa mai departe.

În tot orașul era doar un singur om, care știa răspunsurile, la aceste întrebări importante, ale celor întorși la Domnul de curând – Vestitorul Lui Dumnezeu, Iona.

Dar în loc, să se împartă cu cei întorși de curând la Domnul, cu descoperirile necesare, acest prooroc strigă către Domnul: “Ia-mi viața, viața mea nu are sens!” Dacă viața lui Iona, a avut cândva vreun sens măreț, atunci anume în acel timp!

Văzând minunea renașterii înfăptuită de Domnul, în afară de foamea duhovnicească a celor întorși de curând la Domnul,   pur și simplu proorocul era nevoit să înceapă să planifice, lucrări de misiune, pentru țările apropiate… Mulți pastori, și predicatori ai Cuvântului Lui Dumnezeu, ar fi plans de bucurie, văzând un rezultat minunat la predicile sale. Ei i-ar fi mulțumit Lui Dumnezeu zi și noapte pentru bucuria, de a sluji oamenilor, care sunt plini de râvnă pentru o viață sfântă. Dar Iona, în timp ce era o nevoie mare, pentru slujitori, care predică Cuvântul Lui Dumnezeu, L-a rugat pe Domnul, să-l omoare, căci nu are milă de viața sa însuși!

Noi, cei care trăim în epoca Noului Testament, avem o descoperire mult mai mare decât a avut proorocul Iona, care nu poate fi măsurată, despre inima îndurătoare a Domnului. Nu ți-ai pierdut sensul vieții, din cauza unei răni sufletești, din cauza supărării pe Domnul, și pe providiența Sa? Ațintindu-ți privirea spre problemele tale, spre dorințele tale spulberate, nu te-ai afundat într-o groapă adâncă a disperării? Nu ți se pare, că Domnul “a călcat în picioare” semnificația ta, din cauza, că ți-a ignorat anumite dorințe?   Boala provocată de iubirea de sine, îl înfundă pe om, în groapa autocompătimirii, îi distruge relația cu Creatorul său. Cel umplut de egoism, nu cunoaște pentru ce trebuie să trăiască acum. Poate te socoți creatorul vieții tale, dar Dumnezeu cu insistență îți aduce aminte, că El conduce această lume, și nu ești sfătuitorul Său la aceasta? !

Dacă aceasta se referă la tine, atunci, cere-I Tatălui Ceresc să-ȘI verse dragostea Sa vindecătoare a Duhului Său. Încrede-te pe deplin, în dragostea lui înțeleaptă. Ascultă-L! Fii ascultător (ascultătoare), pentru ca să trăiești!

Fie ca El să nu zăbovească, ci să-ți răspundă curând! Fie ca El să te facă semnificativ, sub cârmuirea Sa! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă

„Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile” (Psalmii 135:6)