“Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?” Şi Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsărit de cetate. Acolo şi-a făcut un umbrar şi a stat sub el până va vedea ce are să se întâmple cu cetatea” (Iona 4:4-5)

Iona a prezis distrugerea cetății Ninive, dar distrugerea nu a avut loc. Vrăjmașii de mult timp a lui Israel, s-au întors la Dumnezeu, și El nu a distrus-o. Majoritatea misionarilor „sunt la al șaptelea cer” de bucurie, când predicile lor, schimbă inima oamenilor. Dar Iona nu este așa, ca majoritatea predicatorilor. El s-a supărat pe providiența Domnului, de a salva pe cei, care nu erau prieteni cu Israel. El nu poate să-și împace mânia sa dreaptă cu mila Domnului. Neînțelegând îndurarea Domnului, și umplut de cruzime, el nu vede sensul, să trăiască mai departe, și îl roagă pe Domnul, să-l omoare.

Să continuăm, să-l analizăm pe Iona, în timpul trezirii spirituale din Ninive.

A-i atras atenția, că Iona nu i-a răspuns Domnului, la întrebarea, cu privire la atitudinea sa, față de providiența Domnului: “Oare aceasta te-a supărat atât de mult, încât merită să te mânii?” În loc să-I spună Creatorului, despre îngrijorările sale, el se scoală, și pleacă din orașul, care nu-i place. Prorocul se comportă așa, ca o soție “minunată”, cu soțul, care a supărat-o – nu-i răspunde la întrebările pe care, le-a adresat, și demonstrativ respinge toate semnele, de atragere a atenției.

De ce Iona, atât de repede a uitat de timpul neplăcut, pe care l-a petrecut în burta peștelui? Unde este mulțumirea pentru salvarea sufletului, când Domnul, literlamente l-a scos, din mâinile locuinței morților? Unde, la urma urmei, cinstea cuvenită față de Cel preaînalt? Boala de care a fost lovită inima proorocului este foarte periculoasă. Ea în mod direct distruge tot ce este duhovnicesc într-un om. Cel mai groaznic, ce poate să se întâmple cu un om credincios – să-și închidă inima pentru Domnul, și să nu dorească să comunice cu El, pentru că Domnul nu i-a luat în considerare dorința, și părerea. Căci în așa cazuri, oamenii de sinestătător, își închid unica “sursă de oxigen”, care hrănește omul lor duhovnicesc, și mențin în el viața.

Nu te-a orbit egoismul, încât ți-ai umbrit mintea, și nu ai aceeași atitudine, pe care o are Dumnezeu față de oameni? (chiar dacă oamenii aceștia fac parte din echipa vrăjmașului)

Îți mulțumesc Doamne, că nu Te dezici de slujile tale nemulțumitoare! Ajută-mă să înțeleg inima Ta de misionar, și să-mi îndrept inima, pentru ca inima mea să dorească lucruri în conformitate cu ceea ce dorești Tu! În numele Lui Iisus, amin.

Autor: Igor Opincă

Traducere: Repalov Veaceslav

Cel mai groaznic lucru, care se poate întâmpla cu un om credincios – să-și închidă inima pentru Domnul, și să nu dorească să comunice cu El.