„Şi Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsărit de cetate. Acolo şi-a făcut un umbrar şi a stat sub el până va vedea ce are să se întâmple cu cetatea” (Iona 4:5)

Iona s-a supărat pe Domnul, pentru aceea, că El a avut milă de cei din Ninive, față de care Iona manifesta ură.  Apăsat de “amărăciune”, și-a pierdut sensul vieții. Din cauza tensiunii acumulate în interior, nu dorea să se roage Lui și… Interesant, ce aștepta prorocul îndărătnic, după pereții cetății, în umbrarul făcut cu grabă? Căci a fost evident, că Domnul a avut milă de oraș, și oamenii cu perseverență s-au străduit să ducă un mod de viață evlavios.

Dacă cineva a continuat să păcătuiască mult, acesta a fost Iona. Căci tot ce nu este prin credință – păcat. Dacă cineva a meritat să fie pedepsit atunci, din nou acesta este numai trimisul Domnului.

Dar este imposibil să sugerezi, că Iona aștepta pedeapsa pentru el. Textul cărții spune despre dorința lui de a vedea: “ce va fi cu cetatea Ninive”. Iona L-a provocat pe Domnul, și a încercat să-L manipuleze. Prin isteria sa, și tăcerea demonstrativă, proorocul a crezut, că Îl va îndemna pe Cel Preaînalt să-i împlinească voia lui păcătoasă. El s-a așteptat, că totuși Dumnezeu își va shimba decizia și va înlocui mila cu mânie. Anume de aceea, și-a construit un loc de veghere, pe unul din dealurile din apropierea cetății Ninive.

Când observi diferența dintre punctul de vedere a Lui Dumnezeu și al tău, nu te comporți astfel? Nu-L manipulezi pe Domnul? Nu eviți comunicarea cu El, întristându-te, supărându-te, și arătând prin aceasta: “dacă nu vei face ce doresc Eu, nu voi vorbi cu Tine”? Nu dorești prin aceasta să-L faci pe Domnul “să Se simtă vinovat”?

Poți să-ți îndrepți inima, pentru a fi în conformitate cu inima de misionar a Domnului?

Nu este simplu, de a Te încrede pe deplin în Domnul. Deseori ești ispitit(ă) să faci ceva în felul tău, să-L “influențezi” pe Domnul, pentru ca împrejurările să se schimbe. Dar Domnul cunoaște ce este mai bine. Să ne încredem în El!

Doamne, doresc să-Ți fiu plăcut(ă), în umblarea mea prin credință. Ajută-mă să înving poftele naturale ale firii pământești, pentru a nu căuta ceea ce doresc eu, pentru a nu dobândi ceea ce doresc de la Tine “prin punerea presiunii asupra Ta”! Nimeni nu este atât de bun, ca Tine! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

„Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!”

“Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!” Ieremia 17:5,7