Întrebare:

Unii păstori învață că cei logodiți nu au dreptul să se sărute și să-și permită mângâieri. Este adevărat? Ce spune Biblia despre felul cum trebuie să se comporte tinerii logodiți până la nuntă? Unii tineri spun, că „Cântarea cântărilor” încurajează săruturile și mângâierile înainte de căsătorie. Așa să fie?

Nu este adevărat că cartea „Cântarea cântărilor” încurajează săruturile și mângâierile înainte de nuntă. Dacă vom citi atent această carte vom vedea că mireasa (Sulamita) își dorește săruturile și mângâierile mirelui și aceasta din motiv că și-au permis prea multă intimitate, mergând în odăile mirelui:

Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate desmierdările tale sînt mai bune de cît vinul, mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele! Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui… Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda desmierdările tale mai mult de cît vinul! Pe drept eşti iubit… (Cântarea cântărilor 1:2-4)

Aceste cuvinte sunt doar o expresie a emoțiilor și a retrăirilor sale, pe care ea le ascunde cu multă rușine și sfială de logodnicul ei. Lucrul acesta îl înțelegem din cuvintele mirelui:

Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scorburile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce şi faţa ta plăcută. (2:14)

Fiind în intimitate dragostea se aprinde în inima fetei și Solomon realizează că a stârnit dragostea logodnicei sale înainte de ai veni timpul (nunta) și avertizeaza pe toate fetele:

Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp: nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea! (2:7)

Versetele de la 8 la 13 din capitolul 2 aparţin miresei. Din ele înțelegem că ea devine conştientă de dorinţele sexuale ale mirelui şi aceasta o aprinde şi pe ea:

Aud galsul preaiutului meu! Iată-l că vine, sărind peste munţi, săltând peste dealuri. Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se iută pe fereastră, priveşte prin zăbrele. Prea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso! Căci iată că trece iarna; a încetat ploaia şi s-a dus. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării, şi se aude glasul turturicii în câmpiile noastre. Se pârguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vin-o, frumoaso.

Totuși, aceasta nu înseamnă că Sulamita sau Solomon și-au manifestat toate aceste emoții și retrăiri.

La versetul 2:15 găsim o avertizare pentru tinerii logodiți:

Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre sunt în floare.

Tinerii erau doar logodiţi. Dragostea lor era în floare şi trebuia să rodească în noaptea nunţii! Atingerile, îmbrăţişările şi săruturile (adică vulpele cele mici) aveau să scuture florile dragostei şi atunci nu aveau să se bucure de rodul dragostei în noaptea nunţii!   Sfatul meu pentru  tinerii logodiți este să fie înţelepţi şi evite intimitatea, mângâierile şi săruturi înainte de nuntă, fiindcă aceasta o să le fure bucuria deplină a relaţiei intime în cadrul căsătoriei.