Este renumit momentul din viața ap. Petru.

„Isus vesteşte patimile şi moartea Sa

De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învieze. Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” (Matei, capitolul 16:21-22)

Atrage atenția, când Iisus i-a zis ucenicilor Săi, despre ceea, ce trebuie să se întâmple cu El, apostolul Petru, nedorind, ca Iisus să sufere, și neștiind tainele învierii, a început să-L mustre pe Domnul. Cu alte cuvinte, Petru a zis: “Doamne nu este bine, să se întâmple așa ceva cu Tine! Dumnezeu să nu permită, să Te bată și să te ucidă, în așa fel. Doamne, salvează-Te cu orice preț. De ce să suferi, de ce să mori, refuză moartea pe cruce, alege-Ți o altă soartă…”

Oare trebuie să-L înveți pe Domnul înțelepciunea? ! Cum Iisus a răspuns lui Petru, la o astfel de mustrare? ‘Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea,   Satano, tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor”’ (Matei 16:23). Hristos, imediat a dat un răspuns la ispită, arătând prin aceasta, căt de rău este Petru în ochii Lui. Hristos i-a răspuns Lui Petru, tot astfel, cum i-a răspuns lui satana (Matei 4:10).

Să știi, când acțiunea Lui Dumnezeu, ne produce confuzie, sau se contrazice cu planurile, viziunile noastre, cu înțelegerile noastre cu privire la sensul vieții, atunci suntem ispitiți să fim nemulțumitori, totuși trebuie să fim deacord cu ele, și să nu cârtim împotriva voii Lui Dumnezeu. Dumnezeu cunoaște ce trebuie să facă, fără ca noi să-L învățăm. Dacă n-am cunoscut gândul Domnului, atunci, nu noi trebuie    să-L sfătuim (Romani 11:34).

Tot astfel, cuvântarea fierbinte al lui Petru, împotriva suferinței și crucii, este inspirată de înțelepciunea firească, de gândirea lumească. Natura noastră veche urmărește să-și salveze pielea. Suntem tentați să privim la suferințele noastre, din punctul de vedere al vieții vremelnice, pentru care acestea aduc îngrijorări. De aceea vrăjmașul sufletelor noastre este în stare să ne ispitească și să ne pună piedici, pentru a nu împlini voia lui Dumnezeu, prin renunțarea la anumite lucruri, care ne plac. Minciuna lui principală – să-L convingă pe om prin aceea, că împlinirea dorințelor lui egoiste – sensul vieții lui.

De aceea, fie ca Dumnezeu să ne ajute, să veghem, pentru a nu cădea în păcate, indiferent de cei care ne ispitesc; fie să nu ne temem să facem prea mult pentru Dumnezeu, dacă tindem spre aceasta cu toată inima!

-         Domnul nostru Iisus! Ai decis să ne salvezi, în loc să ai parte de o stare bună și o viață fără pericole aici pe pământ, căci Tu nu ai făcut ceea, ce Ți-a plăcut, ai venit în lumea aceasta, nu pentru aceea, ca să te păzești de pericole, precum Te-a sfătuit Petru, , ci pentru ca să Te dăruiești pe Tine Însuți. Ajută-mă și pe mine, Salvatorule, să gândesc și să găsesc plăcere în ceea ce este Dumnezeiesc, ci nu în ceea, ce este lumesc; să împlinesc voia Lui Dumnezeu, tot astfel precum ai împlinit-o Tu, pentru ca împlinirea voii Lui Dumnezeu, să fie și pentru mine o mâncare și o băutură, de zi cu zi! Te rog aceasta, în numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

"Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ" (Coloseni 3:2)