Uneori ni se pare, că suntem jertfa unei soarte severe, nedreptății, nefericirii, care vin fără vreun motiv vizibil. Precum David, putem să ne gândim: În pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!” (Psalmul 31:22). În așa clipe ni se pare, că suntem izgoniți dinaintea Domnului, suntem departe de dragostea Sa, și de grija Sa afecțioasă, față de noi, în nevoile noastre. Proorocul Isaia zice, cum poporul Domnului (Sion), s-a îndoit de dragostea Lui Dumnezeu: ‘Sionul zicea: „M-a părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul!”’ (Isaia 49:14).

Dar cu ce putere, răspunsul Domnului, risipește îndoiala lor: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip. Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!” (Isaia 49:15-16). Care relație poate fi mai strânsă, decât relația dintre o mamă și copilul, pe care îl alaptează? Această ilustrație o folosește Dumnezeu, pentru a ne arăta dragostea Sa. Dar și cea mai mare manifestare a dragostei omenești, nu este suficientă, pentru a arăta dragostea, pe care o are Dumnezeu, față de copiii Săi. O mamă își poate părăsi copilul, pe care îl alaptează, poate să facă un astfel de păcat, căzând în capcana egoismului, și distrugând relația de sânge. Cea mai mare iubire omenească, poate să se stingă. Dar nu se va stinge vreodată dragostea Lui Dumnezeu! ! ! “Nu te voi uita” – zice Domnul. Pur  și simplu nu poate să uite. Niciodată Dumnezeu nu ne va părăsi, chiar dacă avem parte de multe necazuri.

De aceea, dacă din cauza crizelor din viață, te simți depărtat(ă), lepădat(ă) de Dumnezeu, de parcă ai o relație ruptă cu El, de parcă te-a părăsit, atunci bizui-te prin credință pe această făgăduință a Domnului, cu privire la copiii Săi. Trebuie să ne întoarcem privirea de la greutăți și să privim spre Dumnezeul credincios. Căci, după cum a zis apostolul Pavel: “pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). Suntem călăuziți de credință, ci nu de lucrurile pe care le vedem. De aceea, este cel mai bine de privit greutățile prin prisma dragostei Lui Dumnezeu, ci nu să ne stăruim să observăm dragostea (precum deobicei facem) prin prisma necazurilor din viețile noastre. Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.” Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului (Plângerile lui Ieremia 3:21-26). Dar ce vei răspunde inimii tale, dacă vei avea parte de necazuri? Ce loc din Scriptură, care vorbește despre dragostea Lui Dumnezeu față de noi, indiferent de circumstanțe, vei păstra în inima ta? Vei avea nevoie de el, dacă îndoiala, sau necredința, deodată îți va umple inima.

 Fie ca rugăciunea fiecărui dintre noi să fie: Doamne, Îți mulțumesc, pentru credincioșia TA, pentru mila TA, care nu seacă! Aceasta mă ajută, să arunc asupra TA toate îngrijorările mele, și să aștept salvarea de la Tine. Te slăvesc, pentru că ești bun, cu cei care TE caută și cu cei care nădăjduiesc în Tine! În numele Lui Iisus Hristos! Amin.

 Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă 

Nu te teme de ziua de mâine, Dumnezeu deja este acolo.