Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis şi nu pot să ies.

Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mâinile spre Tine!

Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? (Oprire)

Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt şi de credincioşia Ta în adânc?

Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric şi dreptatea Ta în ţara uitării?

Doamne, eu Îţi cer ajutorul şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi Faţa Ta?

Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac.

(Psalmii 88:8-15)

Când te simți respins(ă) de Dumnezeu, uitat(ă) de oameni, te sufoci sub greutatea necazurilor și a nenorocirilor, să nu crezi că tăcerea este un răspuns potrivit pentru suferință. Tăcerea doar mărește întunericul din viața ta, te face să te simți mai nenorocit(ă).

Avem dreptul să ne exprimăm durerea sufletului nostru, precum face cel ce suferă prin acest psalm. Scriptura nu ne interzice aceasta. Aceasta este foarte necesar pentru noi.   Uneori unica cale de a răbda durerea – s-o spunem cu voce Domnului. Chiar și Iisus a strigat pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pentru ce m-ai părăsit?” Nu este nimic strașnic în aceea, de a-I spune Domnului, ceea ce ne frământă pe noi. E foarte important, să facem aceasta sinceri, indiferent de faptul că ne simțim părăsiți.

Adresează-te Domnului, Care doar El cunoaște toate lucrurile cu de-amănuntul din viața ta. Să știi tot ce se întâmplă, are loc sub controlul Său continuu.  Când vii înaintea Lui Dumnezeu, nu-I descoperi nimic nou, nu-L vei uimi, nu-L vei șoca. Dumnezeu niciodată nu-ți va răspunde la mărturisirea ta: “Niciodată nu m-aș fi așteptat la așa ceva de la tine!” Dar când ne adresăm Lui prin rugăciuni, Celui Care cunoaște totul, și controlează toate lucrurile, încă odată vom demonstra, cât este de prețioasă prezența Lui, care este în conformitate cu Legământul cel Nou, și îndurarea Lui față de noi. Vei demonstra, chiar și în perioada, cănd Dumnezeu te-a părăsit, că ești gata să te înveți să trăiești prin credință, să tinzi către Dumnezeul, Care S-a ascuns, să te ții de El, chiar dacă El îi disciplinează și îi bate pe cei, pe care îi iubește. Chiar dacă toate acestea nu par a fi logice, fă aceasta. Cheamă-L pe Dumnezeu cu glas mai tare, și ține-te mai strâns de El, decât vreodată. Căci de multe ori, cu cât de mult de bizuim pe înțelepciunea noastră, cu atât de mult ne slăbește credința. “Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!” (Proverbe 3:5).

Când Dumnezeu depărtează lumina de la noi, El dorește să ne arate, că este ceva mai bun decât lumina – CREDINȚA!

Fie ca rugăciunea TA să fie:

Doamne! Chiar și în cel mai întunecos moment din viața mea, Tu ești Cel, Care este alături și Care cu mare atenție urmărește ceea, ce se întâmplă în viața mea, starea inimii mele. Tu vezi inima mea, care este plină de amărăciune, și regret, de proteste, tulburare, și plângeri. Îți descoper inima mea, doresc să vorbesc cu Tine, despre toate lucrurile, despre ceea, ce mă îngrijorează. Nu doresc să tac, cu privire la niciun moment, considerând aceasta nepotrivit, sau interzis.

Vorbește cu Dumnezeu unul la unul, despre ceea ce este în inima ta, nu amâna aceasta. Fie ca Dumnezeu în Numele Lui Iisus Hristos, să te mângâie și să te susțină cu Harul Său!

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă

Uneori unica cale de a răbda durerea – s-o spunem cu voce Domnului.