Întrebare:

Am o întrebare din Romani 7:1-6. Cine este bărbatul care moare și ce înseamnă „legată” și „dezlegată de Legea bărbatului ei”? Cine este al doilea bărbat și ce înseamnă „legată de Legea bărbatului al doilea”?

În epistola către romani apostolul Pavel combate două erezii din vremea aceea: învățătura antinomienilor și a iudaizatorilor. Capitolul 7 combate învățătura iudaizatorilor. Iudaizatorii priveau Noul Legământ ca o extindere a Vechiului Legământ, deaceia ei învățau că mântuirea este prin credință, iar sfințirea este prin ținerea Legii (adică a Vechiului Legământ).

Apostolul Pavel folosește o comparație prin care vrea să arate că dacă o persoană ar intra în Noul Legământ, fără a renunța la Vechiul Legământ (Legea), aceasta ar fi o preacurvie înaintea lui Dumnezeu: o persoană nu poate fi în același timp în două legăminte. Când spune „lege”, apostolul Pavel are în vedere „legământ”. Căsătoria este un legământ, pe care numai moartea îl anulează. Astfel, dacă unei femei îi moare bărbatul, potrivit cu Legea (Vechiul Legământ), ea este dezlegată de legământul căsătoriei (legea bărbatului ei). În așa caz, dacă ea se recăsătorește, nu este preacurvă, fiindcă legământul căsătoriei cu primul ei bărbat a fost consumat prin moartea bărbatului ei. Dacă ar fi intrat într-un legământ de căsătorie, înainte ca să fi fost consumat primul legământ de căsătorie (pe când încă primul bărbat îi era în viață), aceasta s-ar fi calificat ca și preacurvie. Pornind de aici, apostolul Pavel arată de ce o persoană, care este sub Vechiul Legământ (Lege), trebuie să moară față de acest legământ, ca să poată intra în Noul Legământ. Cu atât mai mult, o persoană, care nu a fost niciodată în acest Legământ al Legii, nu trebuie să adauge acest Legământ la Noul Legământ.

Astfel, apostolul Pavel vorbește despre iudei, că identificându-se cu Hristos, ei mor față de Lege, adică de Vechiul Legământ, ca să poată intra în Noul Legământ (ca să fie a Celui ce a înviat din morți) și să poată aduce roadă pentru Dumnezeu.

Nu știți, fraților, căci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea, că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăiește el? Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei. Dacă deci, când îi trăiește bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de Lege, așa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul. Tot astfel, frații mei, prin trupul lui Hristos, și voi ați murit în ce privește Legea, ca să fiți ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți; și aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu. Căci, când trăiam supt firea noastră pământească, patimile păcatelor, ațâțate de Lege, lucrau în mădularele noastre, și ne făceau să aducem roade pentru moarte. Dar acum, am fost izbăviți de Lege, și suntem morți față de Legea aceasta, care ne ținea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă. (Romani 7:1-6)

Începând cu versetul 5 apostolul Pavel arată care este problema Legii (Vechiul Legământ): Legea este duhovnicească, dar omul este pământesc, vândut rob păcatului:

Știm, în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului. Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Și atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iacă ce fac! Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul dinlăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, și mă ține rob legii păcatului, care este în mădularele mele. (Romani 7:14-23)

În capitolul următor apostolul Pavel spune că ineficiența Vechiului Legământ (a Legii) în mântuirea omului stă în neputința omului firesc (sau ne-născut din nou) de a respecta acest legământ:

Căci, lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere… (Romani 8:3a)

„Legea bărbatului” este legământul căsătoriei, care este valabil până la moartea bărbatului. „Dezlegată de legea bărbatului său” înseamnă că femeia, a cărui soț a decedat, este dezlegată de legământul căsătoriei cu bărbatul decedat și este liberă să intre într-un alt legământ de căsătorie cu un alt bărbat.

În ilustrația cu femeia, folosită de apostolul Pavel, legământul cu primul soț simbolizează Legea (Vechiul Legământ), iar legământul de căsătorie cu al doilea bărbat simbolizează Noul Legământ.

Comparând această situație cu situația evreilor, apostolul Pavel explică că tot așa și evreii, care se nasc sub Lege, adică în Vechiul Legământ, prin trupul lui Hristos, adică prin identificarea cu moartea lui Hristos, mor față de Lege (Vechiul Legământ), ca să poată intra în Noul Legământ.

Tot astfel, frații mei, prin trupul lui Hristos, și voi ați murit în ce privește Legea, ca să fiți ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți; și aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu. (Romani 7:4)

Dacă încercați să adăugați Legea (Vechiul Legământ) la Noul Legământ, gândiți-vă cum arată aceasta în ochii lui Dumnezeu!

Vreau să vă recomand să studiați epistola către Romani în trei părți și cursul pe subiect „Legământul” pentru o înțelegere mai bună a relației dintre Vechiul Legământ (Legea) și Noul Legământ.