Întrebare:

Cum se leagă afirmațiile din Hagai 2:12 (Dacă poartă cineva în poala hainei sale carne sfințită, și atinge cu haina lui pâine, bucate fierte, vin, untdelemn, sau o mâncare oarecare, lucrurile acestea vor fi sfințite? „Preoții au răspuns: ”Nu!”) cu contextul rezidirii Templului de la Ierusalim?

Dacă urmărim referințele la timp, înțelegem că în acest capitol sunt prezentate două mesaje date de Dumnezeu prin prorocul Hagai la un interval de două luni: primul mesaj prorocul Hagai l-a primit în ziua a 21 a lunii a șaptea a celui de al doilea an de domnie a lui Dariu medul (Hagai 2:1-10), iar al doilea mesaj l-a primit în ziua a 24 a lunii a noua a aceluiași an (Hagai 2:11-23).

Întrebarea cititorului nostru vizează al doilea mesaj (Hagai 2:11-23). După ce Dumnezeu vorbește în primul mesaj despre zidirea și viitorul Templului, în al doilea mesaj vorbește despre starea poporului. Pentru ca să arate de ce nu primește jertfele din partea poporului, Dumnezeu folosește două imagini din Vechiul Legământ:

Prima imagine: un lucru sfințit nu poate sfinți prin atingere alte lucruri,

A doua imagine: dar dacă cineva spurcat, prin atingere de un trup mort, se va atinge de un lucru, lucrul acesta va fi spurcat.

Folosind aceste două imagini, Dumnezeu vrea să le spună că, pe de o parte, atingerea lor de lucrurile sfinte nu-i sfințește și, pe de altă parte, că jertfele lor, aduse după Lege, sunt spurcate din cauza că ei sunt spurcați (necurați) prin faptele lor nelegiuite:

În a douăzeci și patra zi a lunii a noua, în anul al doilea al lui Dariu, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai, astfel: „Așa vorbește Domnul oștirilor: „Pune preoților următoarea întrebare asupra Legii: „Dacă poartă cineva în poala hainei sale carne sfințită, și atinge cu haina lui pâine, bucate fierte, vin, untdelemn, sau o mâncare oarecare, lucrurile acestea vor fi sfințite?” Preoții au răspuns: „Nu!” Și Hagai a zis: „Dacă se atinge cineva, spurcat prin atingerea de un trup mort, de toate aceste lucruri, vor fi ele spurcate oare?” Preoții au răspuns: „Vor fi spurcate”. Atunci Hagai, luând iarăși cuvântul, a zis: „Tot așa este și poporul acesta, tot așa este și neamul acesta înaintea Mea, zice Domnul, așa sunt toate lucrările mâinilor lor: ce-Mi aduc ei acolo ca jertfă, este spurcat! (Hagai 2:10-14)

Apoi Dumnezeu le spune că anume acesta este motivul pentru care nu aveau izbândă în tot ceea ce făceau:

Uitați-vă dar, cu băgare de seamă, la cele ce s-au întâmplat până în ziua de azi, până să se fi pus piatră pe piatră la Templul Domnului! Atunci, când veneau la o grămadă de douăzeci de măsuri (se așteptau să strângă douăzeci de măsuri), nu erau în ea decât zece; când veneau la teasc să scoată cincizeci de măsuri, nu erau în el decât douăzeci! V-am lovit cu rugină în grâu și cu tăciune, și cu grindină; am lovit tot lucrul mâinilor voastre. Și cu toate acestea…, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul”. „Uitați-vă cu băgare de seamă, la cele ce s-au petrecut până în ziua de azi, până în a douăzeci și patra zi a lunii a noua, din ziua când a fost întemeiat Templul Domnului, uitați-vă cu băgare de seamă la ele. Mai era sămânță în grânare? Nici via, nici smochinul, nici rodiul, și nici măslinul, n-au mai adus nimic. (Hagai 2:15-19a)

Totuși, ultimele cuvinte le dă o nădejde de restabilire:

Dar din ziua aceasta, Îmi voi da binecuvântarea Mea. Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Hagai, în a douăzeci și patra zi a lunii, astfel: , , Vorbește lui Zorobabel, dregătorul lui Iuda, și spune: „Voi clătina cerurile și pământul; voi răsturna scaunul de domnie al împărățiilor, voi nimici puterea împărățiilor neamurilor, voi răsturna și carele de război și pe cei ce se suie în ele; caii și călăreții lor vor fi trântiți la pământ, și unul va peri ucis de sabia altuia. În ziua aceea, zice Domnul oștirilor, pe tine, Zorobabele, fiul lui Șealtiel, robul Meu, -zice Domnul, te voi lua și te voi păstra ca pe o pecete; căci Eu te-am ales, zice Domnul oștirilor”. (Hagai 2:19b-23)

Vă recomand să studiați manualul de studiu biblic inductiv Ezra și Hagai.