Întrebare:

În Biblie se vorbește despre „sfârșitul veacului acestuia”.  La Matei 24:14 scrie că sfârșitul va veni când Evanghelia Împărăției va fi vestită în toată lumea ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Din versetul următor se înțelege că atunci cei ce sunt în Iudeia „vor vedea, „urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel „așezată în locul sfânt”. Întrebarea mea este: despre ce „sfârșit” merge vorba?

„Sfârșitul veacului acestuia” este „sfârșitul lumii”, când pământul și cerul de acum vor pieri. Despre acest eveniment găsim scris la 2 Petru 3:10, Apocalipsa 20:11b, 21:1.

Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. (2 Petru 3:10)

Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui, și nu s-a mai găsit loc pentru ele. (Apocalipsa 20:11)

Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era. (Apocalipsa 21:1)

Dacă sunteți cunoscuți cu profețiile privitoare la vremea sfârșitului, știți că Antihristul (Urâciunea pustiirii) se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu, înainte de Împărăția de o mie de ani, iar sfârșitul lumii (distrugerea pământului și judecata de apoi) vor fi la sfârșitul Împărăției de o mie de ani.

Contextul ne arată că la Matei 24 Domnul Isus răspunde la întrebarea ucenicilor „…Și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?” (Matei 24:3b). Deci, ceea ce spune Domnul Isus la versetele 14 și 15 nu descrie sfârșitul, ci semnul sfârșitului sau ceea ce arată că sfârșitul este aproape.

Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul. De aceea, când veți vedea „urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel „așezată în locul sfânt” – cine citește să înțeleagă! - atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munți; cine va fi pe acoperișul casei, să nu se pogoare să-și ia lucrurile din casă; și cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-și ia haina. (Matei 24:14-18)

Astfel, la Matei 24 găsim descris semnul „sfârșitului”. Altfel spus, răspândirea Evangheliei pe tot pământul și așezarea „urâciunii pustiirii” în Templul lui Dumnezeu este începutul „sfârșitului”, care va culmina cu distrugerea pământului de acum și judecata de apoi:

Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui, și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. (Apocalipsa 20:11-12)

Această ordine de idei o găsim și la 1 Corinteni 15:25-27 unde apostolul Pavel vorbește despre sfârșit:

În urmă, va veni sfârșitul, când El va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere. Căci trebuie ca El să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii supt picioarele Sale. Vrăjmașul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul supt picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înțelege că afară de Cel ce I-a supus totul. Și când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți. (1 Corinteni 15:24-29)

Potrivit cu acest text, Împărăția de o mie de ani va fi timpul în care Domnul Isus va împărăți până va pune pe toți vrăjmașii supt picioarele Sale. Tot în textul acesta vedem că vrăjmașul din urmă pe care îl va nimici va fi moartea. Potrivit cu textul de la Apocalipsa 20:14, moartea va fi nimicită la sfârșitul Împărăției de o mie de ani, când va fi nimicit pământul și cerul de acum.

Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; și va ieși din temnița lui, ca să înșele Neamurile, care sunt în cele patru colțuri ale pământului, pe Gog și pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Și ei s-au suit pe fața pământului, și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit. Și diavolul, care-i înșela, a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, unde este fiara și prorocul mincinos. Și vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor. Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui, și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. Marea a dat înapoi pe morții cari erau în ea; Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:7-15)

După sfârșitul lumii (nimicirea pământului și cerului de acum și judecata de apoi), eveniment descris la Apocalipsa 20, Dumnezeu va crea toate lucrurile noi: un cer nou, un pământ nou și o societate nouă și total diferită de lumea de acum:

Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era. Și eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie, și zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”. Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Și a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate”. Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții. Cel ce va birui, va moșteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, și el va fi fiul Meu. Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, și toți mincinoșii, partea lor este în iazul, care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua”. (Apocalipsa 21:1-7)

Vă recomand să studiați cărțile Apocalipsa și Daniel pentru o înțelegere mai bună a acestui subiect.