Ioel 3:16 "Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim de se zguduie cerurile şi pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său şi ocrotirea copiilor lui Israel. "

Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor” El va judeca, în ziua mâniei, toate neamurile. Israel a fost prevenit, încă din vechime:

Deuteronomul 6:15 "căci Domnul Dumnezeul tău este un Dumnezeu gelos în mijlocul tău. Altfel, Domnul Dumnezeul tău S-ar aprinde de mânie împotriva ta şi te-ar nimici de pe faţa pământului."

Numai noi, creștinii, suntem atât de... . familiari cu Cel PreaÎnalt! Chiar dacă-L putem numi, asemeni Domnului Isus, „Abba”, adică „Tăticule”, trebuie să avem o temere sfântă de El! Așa ne cere chiar El, așa se cuvine:

Maleahi 1:6 "‘Un fiu cinsteşte pe tatăl său şi o slugă, pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine?’, zice Domnul oştirilor către voi, preoţilor, care nesocotiţi Numele Meu şi care ziceţi: ‘Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?’"

Dacă suntem preoți ai Lui, nu trebuie să ne îngâmfăm, ci „să umblăm cu frică în timpul pribegiei noastre”.

Noi nădăjduim că, în zilele cumplite ale necazului final, când vor fi cutremure devastatoare, pământul va crăpa și va fi grindina meteoritică, Biserica va fi foat deja mutată în cer, la Mirele Veșnic.

Mântuire de necazul cel mare și de focul veșnic-aceasta ne este promisă de Isus.

Isaia 51:6 "Ridicaţi ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrenţe ca o haină şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte, dar mântuirea Mea va dăinui în veci şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit."

Habacuc 3:16 "Când am auzit lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului?"

Adevărații oameni ai lui Dumnezeu au mijlocit pentru poporul lor, oricât de păcătos ar fi fost el. Această dragoste sfântă am întâlnit-o la Moise, la Samuel, la Daniel. Pavel, însă, a scris cea mai  zguduitoare rugăciune și mărturisire, atestând dragostea lui „agape”, adică jertfitoare:

Romani 9:3 "Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti."

Totuși, de dragostea lui Cristos nu ne poate despărți nimeni! Dacă Îl iubim într-adevăr pe El, vom fi cu El în veșnicie!

Naum 3:16 "Negustorii tăi sunt mai mulţi decât stelele cerului, s-au îngrămădit ca puii de lăcustă care îşi întind aripile şi zboară."-acesta este unul dintre reproșurile adresate de Domnul poporului Său.

Și pedeapsa, adică risipirea printre neamuri, atât înainte de Cristos, cât și după El, a urmat negreșit. Credem că holocaustul nazist a încheiat pedepsele cumplite ale Israelului neascultător.

Așteptăm întoarcerea lor la Isus, „Cel pe care L-au străpuns”.

Tefania 3:16 "În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: „Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ţi slăbească mâinile!"

În încheiere aș vrea să citez ultimul verset 3:16  din V. T, care a mai fost comentat:

Maleahi 3:16 "Atunci, şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui."

Acest lucru îl încercăm și noi pe R. C. , să vorbim între noi cu cuvintele Domnului, cu versete biblice!