‘Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită”’ (Luca 22:40)

(Luca 22:46) ‘şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă , ca să nu cădeţi în ispită”’

Ispita este descrisă aici, ca ceva, în care ucenicii puteau să cadă, dar trebuiau să se opună ei prin rugăciune. Deci, rugăciunea și ispita se opun: “Rugați-vă pentru a nu cădea în ispită” – le-a zis Domnul. În așa fel, dacă ei nu s-ar fi rugat, atunci ar fi căzut în ispită. Rugăciunea și comunicarea cu Dumnezeu, relația strânsă cu El, sprijinul din partea Lui și tăria pe care ne-o dăruiește reprezintă un scut pentru noi, care ne păzește de ispite. Aceasta nu înseamnă că nu vom avea parte de ispite, ci aceasta ne dă încredere cu privire la aceea, când  (sau dacă) vom avea parte de ispite, atunci, ele nu vor reuși să ne atace prin surprindere – vom sta tari prin credință, și vom reuși să nu cădem în plasa lor.

Atotputernicul Dumnezeu! Ajută-mă să mă rog neîncetat (nu înseamnă 24/24, ci înseamnă că la vremea când trebuie să ne rugăm, ne rugăm), să am o relație strânsă cu Tine, chiar dacă nu am putere și sunt întristat(ă)! Fie să nu cad în ispita, de a Te părăsi, precum cândva ucenicii Tăi te-au părăsit în grădina Ghetsimani! În numele Tău mă rog, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă