Viața unui creștin este o viață „în stăruință”. Peste tot în Noul Testament este „presărat”  acest îndemn sfânt. Dar înainte de a vorbi despre ea, este bine să  definim ce înseamnă stăruință:
Stăruință înseamnă a insista cu rugăminte, sau: a persevera, a persista într-un lucru pe care deja îl ai. Există stăruință în bine (Rom. 2/7), dar și stăruință în rău (Ecl. 8/3), în legătura frățească, în rugăciune, în învățătura apostolilor, în frângerea pâinii (Fapte 2/42) și să nu uităm de stăruința în dragostea frățească (Evrei 13/1)
În comunitățile  penticostale există o stăruință suplimentară numită „stăruința după Duhul Sfânt.” Cei care se convertesc și sunt botezați sunt direcționați spre această formă de stăruință. Dar ce este ea?
Este o întrunire specială pentru rugăciune în care cei ce consideră că nu au Duhul Sfânt au posibilitatea ca prin rugăciune stăruitoare să-L primească cu ajutorul celor ce îl dețin. Modurile de stăruință sunt diferite. De exemplu: formula de adresare diferă de la unii la alții. Accentul este pus  pe latura fonică. Cu cât atmosfera este mai zgomotoasă (gălăgioasă)  șansele de a-L primi sunt mai mari. Pentru susținere sunt binevenite persoanele vocale...
De regulă participarea persoanelor străine este   interzisă, dar nu înțeleg de ce... (?) La sărbătoarea „cincizecimi” revărsarea Duhului Sfânt s-a făcut în prezența a mii de oameni necredincioși. A fost o adunare publică. Dacă la botezul în apă invităm prieteni necredincioși, facem fotografii sau filmăm evenimentul pentru a rămâne amintire, de ce nu stau lucrurile la fel și atunci când suntem botezați cu Duhul Sfânt? N-am avut ocazia să văd la nimeni o fotografie de la acest eveniment. În scurgerea anilor, am văzut în Buletinul Cultului Penticostal  publicate zeci, chiar sute de fotografii cu candidați botezați în apă din diferite biserici și nici una de la botezul cu Duhul Sfânt. Aceasta nu vă spune nimic? Să fie ceva de ascuns? Botezul în apă - o lucrare făcută de oameni, merită mediatizată, iar botezul cu Duhul Sfânt - o lucrare făcută de Dumnezeu, nu merită? Nici conținutul rugăciunii nu este unul obișnuit. Se folosește o formulă clasică moștenită. Dar nu știu de la cine...

Este necesar să deschidem Sfânta Scriptură și să cercetăm „regulamentul de ordine interioară”  să vedem dacă există compatibilitate.
În ea nu vom găsi expresia „stăruință după Duhul Sfânt” și nici că s-ar fi organizat undeva. La una din conferințele locale liderul de la centru a deplâns situația critică dintr-o Biserică pentru că nu s-a mai primit Duhul Sfânt de 30 de ani - spunea el, deoarece nimeni nu a mai organizat stăruință în tot acest timp. Ați auzit o afirmație mai falsă ca aceasta?
Adică ni se spune că: membrii bisericii respective l-au primit pe Fiul și pe Tatăl dar n-au avut pe Duhul Sfânt. Biblia ne învață că aceste aceste trei persoane divine sunt neseparabile. Să înțeleg de aici că membrii Bisericii  au fost lăsați „orfani” din lipsă de organizare cât și din neglijența organizatorilor. Dar ca cineva să intre în părtășie cu Duhul Sfânt este nevoie de organizare, organizatori, intermediari, , s. a. m. d. ? În N. T. sunt câteva situații de intermediere cu un scop bine determinat, din pricina necunoașterei, dar din momentul apariției canonului biblic, regulile sunt bine stabilite.

Cum se primește Duhul Sfânt din punct de vedere biblic și nu confesional?

Foarte simplu... Prin cuvântul Evangheliei (prin credință) Nu se cere nici un fel de organizare și nici demersuri suplimentare. Este suficient să medităm și să folosim același mod în care oamenii l-au primit  pe Isus: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui le-a dat dreptul să se facă copii a lui Dumnezeu.”  (Ioan 1/12) Primirea s-a făcut prin credință... Din momentul în care Fiul s-a înălțat la cer, iar locul Său a fost luat de Duhul Sfânt - ce are rolul de a implementa mântuirea în viața omului - principiul în ce privește modalitatea de primire este același, deoarece este același Dumnezeu. Deci: tot prin credință primim Duhul Sfânt. (Efes. 1/13) Ce te determină să crezi că Duhul Sfânt se primește altfel?

Foarte important: Nu  poți să-L primești pe Fiul, sau pe Dumnezeu Tatăl, fără să-L fi  primit mai întâi pe Duhul Sfânt. Nu poți trece peste... Nu poți spune: Eu sunt creștin, am pe Fiul și pe Tatăl, dar n-am Duhul. O asemenea gândire nu se armonizează cu învățătura Scripturii în ansamblu... 2Cor. 3/17: "... Căci Domnul este Duhul... " Primindu-L pe Duhul Sfânt, primim duhul lui Hristos - deoarece duhul lui Hristos este Duhul Sfânt (conf. Rom. 8/9,1Petru 1/11) Primind Duhul Sfânt, primim pe Dumnezeu, deoarece El  (Duhul Sfânt) este Duhul lui Dumnezeu. Trebuie să RENUNȚĂM cu desăvârșire să mai spunem că Duhul Sfânt este o putere. Duhul Sfânt este Dumnezeu. Dificultatea intervine doar în cazul în care n-ai înțeles cum activează divinitatea (trinitatea)...

Cum intră lumea în contact cu divinitatea ( Duhul Sfânt ) (conf. Ioan 16/8, Fapte 2/17)               

Prin intermediul  cuvântului Evanghelliei. (Fapte 2/37; 10/44). Cuvântul este sabia Duhului care străpunge. (Efes. 6/17) Tocmai de aceea ni se spune că biserica se înmulțea cu ajutorul Duhului Sfânt.

Folosindu-se de Cuvânt - ce este viu și lucrător - El bate la inima oricărei făpturi omenești (Apoc. 3/20). Duhul Sfânt este purtătorul Cuvântului (conf. Marcu 13/11) Acceptând Cuvântul, îl acceptăm pe Duhul Sfânt, respingând Cuvântul, îl respingem pe Duhul Sfânt. La sfârșitul predicii respinsă de ascultători, Ștefan constată: "Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt."  (Fapte 7/51)_ Astfel se explică promisiunea făcută de Dumnezeu prin prorocul Ioel, precum că Duhul Sfânt va fi turnat peste orice făptură (Fapte 2/17) -  Evanghelia  fiind propovăduită la orice făptură omenească (Marcu 16/15) 

Care poate fi poziția omului față de preocuparea Duhului Sfânt în ce privește mântuirea  făpturii omenești? Una de acceptare sau de respingere - omul având libera alegere prin voință proprie.
În Apoc. 3/13 citim: „Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul: Iată Eu stau la ușă și bat, dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine”.
Așadar, nu eu sau tu trebuie să-L cauți pe Duhul Sfânt deoarece El ne caută pe noi. De ce? Pentru că „... ne vrea cu gelozie pentru Sine”. (Iacov 4/5. Chiar dacă ne vrea cu gelozie, El nu intră abuziv ci bate și așteaptă. Iar dacă ai auzit -  ai deschis - și i-ai permis  să intre, El va intra...
Nu aștepta ca cineva să intermedieze relația ta cu Duhul Sfânt. Nu este necesar un loc special de întâlnire, ci oriunde te-ai găsi, dacă auzi bătăile în ușa inimii - deschide și lasă-L să intre...

Ajuns în noua locație, primul lucru pe care îl face Duhul Sfânt: „aduce lumină”. (Rom. 9/1) Este modalitatea prin care i se dă posibilitatea omului de a conștientiza personal starea păcătoasă în care se găsește (Ioan 16/8) Din momentul conștientizării, Duhul Sfânt împreună cu voința personală, începe procesul de înnoire, având la bază pocăința - ce înseamnă schimbare. Nu există pocăință (schimbare) independentă de Duhul Sfânt. Erezia ce se predică în mod deosebit în mediul penticostal, precum că (omul) trebuie să se pocăiască, apoi după ce a realizat acest obiectiv va primi Duhul Sfânt, este rezultatul interpretării denaturate a celor spuse de Petru în Cuvântarea de la „Cincizecimi”  Dacă omul se poate pocăi fără Duhul Sfânt, înseamnă că se poate și mântui singur, deoarece versetul următor îndeamnă: „Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos... ” Fapte 2/40 - cu referire la voința și contribuția personală și nu cu referire la independență. Fără Duhul Sfânt pocăința este superficială și de scurtă durată. Fără rădăcină, ține până la o vreme... (conf. 1Împ. 21/27) Pocăință înseamnă roade (fapte) ce conduc la sfințire: „Dar acum o dată ce ați fost izbăviți de păcat, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit viața veșnică” (Rom. 6/22)  Roade vrednice de pocăința voastră (autentică) - a cerut Ioan Botezătorul celor ce doreau să se boteze. În acest mod, omul se face părtaș firii dumnezeiești - devenind o făptură nouă - fugind de stricăciunea ce este în lume determinată de pofte. (2Petru 1/4)  Natura nouă creează toate condițiile ca Duhul Sfânt să locuiască în noua locație. De fapt acesta este obiectivul pe care trebuie să-l atingă fiecare creștin: „Voi sunteți duhovnicești dacă Duhul Sfânt locuiește  cu adevărat în voi”. (conf Rom. 8/9) Expresia „locuit” însemnând domiciliul stabil.

Raționament: Duhul Sfânt este acceptat să intre  în casa veche (omul vechi) cu dorința de a înnoi și a locui în ea. Din momentul în care lucrarea (nașterea din nou) este finalizată cu succes, următorul pas care este? Să locuiască (odihnească ) în ea - acesta fiind scopul Său final - dovada că și-a încheiat lucrarea în om (1Petru 4/14) Pentru a se realiza acest obiectiv este nevoie de personal suplimentar să-L determine - sau mai corect spus, să-L convingă, să rămână? Tocmai am spus: acesta este scopul Său: să locuiască în casa înnoită...

Și totuși, tu crezi că este nevoie de stăruință, deoarece așa ai fost învățat? Nu te împiedică nimeni. Dar în ce mod? „... El s-a făcut că vrea să meargă mai departe, dar ei au STĂRUIT de El și au zis: rămâi cu noi... Și a intrat să rămână cu ei.” Foarte interesantă remarcă... Ce frumos! Ce simplu! Este un mod  de ați manifesta dorința și disponibilitatea de a rămâne mai departe în viața ta, dar această dorință este una personală și nu are nevoie de personal suplimentar care să intermedieze relația ta cu Duhul Sfânt. Nimeni nu trebuie să-ți spună dacă ai, sau nu ai Duhul Sfânt. Tu singur trebuie să fii convins... și să poți spune ca și apostolul Pavel: „Și eu cred că am Duhul lui Dumnezeu”. Te poți verifica în orice moment dacă crezul ce îl ai nu te înșeală urmărind semnul ce însoțește primirea Duhului Sfânt: ÎNNOIREA (Tit 3/5) SFINȚIREA (1Petru 1/2) ROADA (Gal. 5/22) DARURILE (1Cor. 12)  - ce poate conține în unele cazuri și darul vorbirii în diferite limbi. Dar aceasta nu presupune ca fiecare  să vorbească în mod obligatoriu în alte limbi. Cum n-au toți darul tămăduirii, tot astfel nu toți vorbesc, sau ar trebui să vorbească în alte limbi - exlică apostolul Pavel. (1Cor. 14/30)) Nu te lăsa înșelat de alte manifestări superficiale. Dacă ai aceste virtuții, ai garanția că ești pe calea cea bună.

Este absolut necesar să știi: Fără Duhul Sfânt NU EXISTĂ mântuire, deoarece omul nu are capacitatea de a se mântui singur. (conf. Rom. 8/9b): „Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos ( Duhul Sfânt) nu este a Lui.”

El te-a convins că ești un om păcătos și  ai  nevoie de pocăință (Ioan 16/8)                                                                 

El ți-a luminat ochii inimii (Rom. 9/1, Efes. 1/18)               

El a lucrat la înnoirea omulu lăuntric în fiecare  zi. (1 Cor. 4/16, Tit 3/5)                                                                                   

El ți-a sfințit întreaga ființă. (1Petru 1/2)

El te ajută să  rodești rodul neprihănirii. (Fil. 1/11, Gal 5/22)

El dă daruri oamenilor. (1Cor. 12/4)

El te călăuzește pe calea cea nouă și vie. (Rom. 8/14, Evrei 10/20)

El mijlocește cu suspine negrăite pentru reabilitarea ta în caz de cădere specifică omului ce nu este decât carne păcătoasă. (Rom. 8/26)

Nimeni nu trebuie să-Lrefuze. Chiar dacă cineva nu-L acceptă, El bate și așteaptă la ușa inimii tale  deoarece te vrea cu gelozie pentru Sine... Nu tu L-ai căutat pe El, ci El te-a căutat pe tine.
El  caută  să mântuiască ce este pierdut. Este scopul Său...
 

Fiți binecuvântați!

(Studiul de față explică  primirea Duhului Sfânt” din punct de vedere biblic, nu confesional.)