Recent am fost întrebat despre rasul feței bărbatului și semnificația acestui procedeu din punct de vedere biblic:

Ce părere aveţi, nu este cumva împotriva firii tradiţia europeană a bărbaţilor să-şi radă faţa? Doar Dumnezeu i-a creat pe bărbaţi aşa ca să le crească barbă. Poporul Domnului din Vechiul Testament nu-şi rădeau barba spre deosebire de egipteni. Nu este oare obiceiul de a rade barba un fel de a nu fi de acord cu Creatorul? Nu are cumva această tradiţie la apariţia ei careva motive sexuale? Doar creşterea părului pe faţă este o altă calitate bărbătească, iar faţa fără păr este o calitate feminină?

Rasul feţei bărbaţilor a fost un semn de doliu

Este adevărat că rasul feţei a avut mai multe semnificaţii în Biblie şi voi prezenta în continuare acest aspect.

În Vechiul Testament Dumnezeu a dat această poruncă poporului Său:

Să nu vă tăiaţi rotund colţurile părului şi să nu-ţi razi colţurile bărbii. Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort şi să nu vă faceţi slove săpate pe voi. Eu sunt Domnul. (Leviticul 19:27-28)

De ce a dat Dumnezeu această poruncă? Pentru că aşa îşi exprimau doliul şi groaza popoarele păgâne din jurul lor. Când descrie nimicirea Moabului, proorocul Ieremia scrie:

Căci toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate; pe toate mâinile sunt tăieturi de jale, şi pe coapse, saci. Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţe sunt numai bocete, pentru că am sfărâmat Moabul ca pe un vas fără preţ, zice Domnul. (Ieremia 48:37-38)

Aceste popoare erau idolatre şi la moarte sau atunci când venea nenorocirea, ei își rădeau fața, astfel încercau ei să-şi sensibilizeze idolii la care se închinau. În nici un caz nu a permis Dumnezeu poporului Său să aplice aceste practici păgâne şi pentru că popoarele idolatre din jur se rădeau între ochi când le murea cineva, Dumnezeu le-a mai spus următoarele poporului Israel:

Voi sunteţi copiii Domnului Dumnezeului vostru. Să nu vă faceţi crestături şi să nu vă radeţi între ochi pentru un mort. Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău, şi Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului. (Deuteronomul 14:1-2)

Felul cum îşi exprimau popoarele păgâne doliul şi groaza era o manifestare a disperării lor şi a lipsei de nădejde. Copiii lui Dumnezeu însă au un Dumnezeu sus în ceruri care nu-i lasă în disperare şi deznădejde.

În lumea modernă este inversată manifestarea doliului

Dacă în vechime, oamenii îşi manifestau durerea când cineva din apropiaţi le murea  prin rasul feței, capului sau bărbii sau colţurilor bărbii, sau între ochi, azi durerea şi doliul este exprimat tocmai prin lăsarea părului să crească pe faţă. Dacă un bărbat este îmbrăcat în haine de culoare închisă şi este nebărbierit, cei din jur presupun că este în doliu.

Rasul feţei bărbaţilor este o manifestare a bunului simţ

Pe când se afla Iosif în temniţa din Egipt, faraon, a văzut un vis şi unul din slujitori i-a spus că Iosif poate da interpretarea visului:

Faraon a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniţă. Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele şi s-a dus la faraon. (Geneza 41:14)

Iosif a fost un om integru şi nu şi-a compromis credinţa şi închinarea lui în mijlocul poporului păgân unde locuia. Dacă era rasul feţei ceva contrar voii lui Dumnezeu, Iosif nu s-ar fi bărbierit. Sau, dacă rasul feţei avea să poarte în Egipt vreo semnificaţie păgână şi păcătoasă, Iosif nu ar fi făcut-o. Faptul că el s-a ras a fost o manifestare de bun simţ şi de respect faţă de autoritatea  lui faraon înaintea căruia a mers.

Rasul feţei bărbaţilor nu are motive sau manifestări sexuale

Nicăieri Biblia nu face astfel de afirmaţii şi nici în cultura zilelor noastre de azi nu am auzit vreo dată ca rasul feţii bărbaţilor să fie o manifestare a sexualităţii sau să aibă implicaţii sexuale.