Întrebare:

Am  o confuzie: Cum e cu Duhul Sfânt? Eu credeam că El s-a pogorât peste creştini după înălţarea Domnului Isus la cer, însă în Evanghelia după Luca scrie despre Simeon că avea deja Duhul Sfânt şi că Ioan Botezătorul a fost umplut de Duhul Sfânt din pântecele mamei lui? Cum de înțeles lucrul acesta?

Confuzia apare din cauza neînțelegerii felului cum a lucrat Duhul Sfânt în diferite perioade de timp, în special în vremea Vechiul Legământ și cum lucrează acum în Noul Legământ, adică în cei care au intrat prin credință în acest legământ. Botezul cu Duhul Sfânt (evenimentul descris la Faptele Apostolilor capitolul 2) a fost posibil numai după moartea, învierea și înălțarea Domnului Isus la cer, dar aceasta nu însemnă că Duhul Sfânt nu a lucrat și până atunci în oameni.

Ca să înțelegem mai bine textele menționate în Evanghelia după Luca, să vedem care a fost lucrarea Duhului Sfânt în perioada de până la încheierea Vechiului Legământ, în perioada Vechiului Legământ și cum lucrează acum în Noul Legământ, adică în viața celor care au intrat în Noul Legământ.

Duhul Sfânt a fost pe pământ de la creație.

La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor. (Geneza 1:1-2)

Apoi, în a șasea zi a creației, Dumnezeu a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa. Potrivit cu 2 Corinteni 3:18, ceea ce-l face pe om după chipul lui Dumnezeu este Duhul Sfânt:

Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip a Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

Din cauza înmulțirii păcatului, Dumnezeu a hotărât ca Duhul Sfânt să nu mai rămână pururea în om:

Atunci Domnul a zis: , , Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci și omul nu este decât carne păcătoasă: totuși zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani. , , (Geneza 6:3)

În perioada Vechiului Legământ Duhul Sfânt venea peste anumiți oameni pentru anumite lucrări, dar nu rămânea pentru totdeauna peste ei. De exemplu, despre Saul se spune că Duhul Domnului a venit peste el (1 Samuel 11:6), dar după ce a păcătuit, Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul și a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul (1 Samuel 16:14).

Un alt exemplu este David. După ce a fost uns ca și împărat a lui Israel de către Samuel, Duhul Domnului a venit peste el:

Samuel a luat cornul cu untdelemn și l-a uns în mijlocul fraților lui. Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea și în cele următoare. (1 Samuel 16:13)

Vedem din text că Duhul Domnului nu a fost continuu peste David, ci a venit peste el pentru a-l ajuta în lucrarea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o. După ce a păcătuit cu Bat-Șeba, David a realizat că Dumnezeu îl poate lepăda ca și împărat din cauza păcatului și Își poate lua de la el Duhul Său cel Sfânt, așa cum s-a întâmplat și cu Saul. De aceea el s-a rugat Domnului ca să nu îndepărteze de la el Duhul Său cel Sfânt:

Nu mă lepăda de la fața Ta și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. (Psalmul 51:11)

Ceea ce face diferență între Noul Legământ și Vechiul Legământ, în primul rând, este lucrarea Duhului Sfânt în om. Dacă în Vechiul Legământ Dumnezeu a dat poporului Israel legile și poruncile Sale și i-a lăsat să le împlinească în puterea lor, atunci în Noul Legământ Dumnezeu ne promite că ne va da și Duhul Său cel Sfânt ca să urmăm poruncile Lui și să putem împlini legile Lui:

Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele, și să păziți, și să împiniți legile Mele. (Ezechiel 36:27)

Și la Ioel 2:28-29, Dumnezeu promite că vor veni zile când va turna din Duhul Său peste orice făptură, nu doar peste anumite persoane pentru anumite lucrări:

După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrînii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea. (Ioel 2:28-29)

Înainte de înălțarea Domnului Isus la cer, El le-a spus ucenicilor să aștepte la Ierusalim ca să fie botezați cu Duhul Sfânt:

Pe cînd Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, “pe care, le-a zis El”, aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt. (Fapte 1:4-5)

După zece zile de la înălțarea Domnului Isus la cer, în ziua cincizecimii, peste ucenici S-a pogorât Duhul Sfânt, care a produs o schimbare enormă în ei, așa că  toată lumea a rămas uimită. Schimbarea a fost atât de evidentă că nu a lăsat pe nimeni indiferent și purtarea ucenicilor nu a mai fost la fel: ei s-au schimbat radical. Apstolul Petru explică cele întâmplate în acea zi cu împlinirea profeției din Ioel 2:28-29. Însăți comportarea Apostolului Petru s-a schimbat radical. El, care în seara în care Domnul Isus a fost arestat de trei ori s-a lepădat de Domnul Isus, după pogorârea Duhului Sfânt, a început să-L mărturisească pe Domnul Isus cu îndrăzneală, chiar și atunci când era amenințat cu moartea!

Ne va ajuta să înțelegem mai bine ce înseamnă “botezul cu Duhul Sfânt” cunoașterea felului cum era folosit în vremea aceea cuvântul “botezat”. În literatura greacă cuvântul “botezat” sau baptizo a fost folosit de prin anii 400 î. H. până în secolul al doilea după Hristos. În scrierile autorilor greci clasici cuvântul “baptizo” arată întotdeauna schimbarea identităţii prin orice mijloc. De exemplu, aceasta se poate referi la schimbarea care a avut loc prin scufundarea unui obiect într-un lichid, aşa cum se procedează la vopsirea unei haine: haina alba scufundată într-o soluție de vopsea de culoare roșie, când este scoasă își păstrează proprietățile ei (tot haină rămâne), dar își însușește și proprietățile mediului în care a fost scufundată așa că ea devine roșie.

Dintre toate textele care pot fi citate din antichitate, cel care prezintă cu cea ai mare claritate utilizarea distinctă a cuvintelor bapto şi baptizo este un text al poetului şi doctorului grec Nicander, care a trăit în jurul anului 200 î. H. În acest text el foloseşte atât cuvântul bapto,  care înseamnă „a (s)cufunda”, cât şi cuvântul baptizo.  Este vorba despre  o reţetă pentru murături. Nicander spune că mai întâi legumele trebuie scufundate (baptizo) în apă clocotită şi apoi botezate (baptizo) într-o soluţie de oţet. În mod clar, ambele operaţii au de-a face cu scufundarea legumelor într-un lichid. Dar prima scufundare este temporară, pe când a doua, operaţiunea de botezare a legumelor, producea o schimbare permanentă: castraveții rămâneau tot castraveți, dar preluau gustul mediului sau lichidului în care erau scufundați.  Putem spune că botezarea identifica legumele cu sărătura.  (Sursa: James M. Boice, The Gospel of John, vol. 1, Grand Rapids, Michigan, The Zodervan Corporation, 1975, p. 164-165)

Acum să vedem cum explică Domnul Isus botezul cu Duhul Sfânt. În seara în care a fost arestat, El le-a vorbit ucenicilor foarte mult despre acea că nu-i va lăsa orfani, ci le va trimite un alt Mângâietor. El a spus ucenicilor că după ce se va duce la Tatăl, va ruga pe Tatăl să le dea Duhul sfânt, care va rămâne cu ei în veac și care va fi în ei necondiționat (Ioan 14:16-17). Există doar o condiție ca ei să primească Duhul Sfânt: să-L iubească pe Domnul Isus și să creadă că El este în Tatăl și Tatăl este în Domnul Isus.

Credeţi-Mă că Eu sînt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe cari le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decît acestea; pentrucă Eu mă duc la Tatăl: şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentruca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mîngîietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămînă cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentrucă nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămîne cu voi, şi va fi în voi. (Ioan 14:11-17)

Vedem că Domnul Isus nu le spune ucenicilor cu ce condiție Duhul Sfânt va rămâne cu ei în veac: faptul că El zice că Duhul Sfânt va rămâne veșnic în ei, arată că nu este nimic care ar face ca Duhul Sfânt să-i părăsească. Însă Domnul Isus le spune care sunt condițiile care le-ar permite să primească Duhul Sfânt în așa fel ca El să rămână cu ei în veac, și anume: să-L iubească și să creadă că El (Domnul Isus) este în Tatăl și Tatăl este în El, adică să creadă în divinitatea Domnului Isus.

Deci, intrând în Noul Legământ prin credință în Domnul Isus, crezând că El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu (Ioan 20:31), noi suntem botezați cu Duhul Sfânt, care ne face să urmăm poruncile lui Dumnezeu, și să păzim, și să împlinim legile Lui (Ezechiel 36:27). După cum castravetele murat se face una cu salamura în care a fost scufundat și nu mai pot fi separați, tot așa și omul botezat cu Duhul Sfânt devine una cu Duhul Sfânt și nu mai poape fi separat și Duhul Sfânt este arvuna moștenirii noastre, pentru răscumpărarea celor cîştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. (Efeseni 1:14).

Duhul Sfânt a fost dintotdeauna pe pământ, dar din cauza păcatului El nu putea rămâne pururea în om. În zilele noastre lucrarea Duhului Sfânt este aceeași ca și mai înainte, doar că cei care intră în Noul Legământ, prin credință în Domnul Isus, sunt botezați cu Duhul Sfânt și Duhul sfânt rămâne cu ei în veac. Duhul Sfânt îi face să fie asemenea chipului Domnului (2 Corinteni 3:18), îi face să trăiască o viață sfântă, o viață plăcută înaintea lui Dumnezeu. Dacă cineva se numește creștin și trăiește în păcat, aceasta dovedește că nu are Duhul Sfânt și cine nu are Duhul Sfânt, nici nu este a lui Hristos (Romani 8:9).

Ești tu a lui Hristos? Ce dovedesc faptele tale, vorbirea ta? Ai fost botezat cu Duhul Sfânt sau încă ești în proces de negociere cu El?