Întrebare:

În ce cazuri se manifestă „botezul cu Duhul Sfânt” şi în care cazuri se manifestă „umplerea cu Duhul Sfânt”?  Cum se manifestă botezul cu Duhul Sfânt şi umplerea cu Duhul Sfânt?

Este foarte uşor să urmărim manifestările botezului cu Duhul Sfânt dacă privim la evenimentul coborârii Duhului Sfânt din ziua Cincizecimii, când pentru prima dată au fost oamenii botezaţi cu Duhul Sfânt, eveniment care este descris astfel în Sfintele Scripturi:

În ziua Cincizecimii, erau toţi (ucenicii) împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut cu Duhul Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când au auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau: „Toţi aceştia care vorbesc, nu sunt Galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parţi, Mezi, Elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia; Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, Iudei sau prozeliţi, Cretani şi Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” (Faptele Apostolilor 2:1-11)

Manifestările botezului cu Duhul Sfânt al ucenicilor care erau adunaţi în acelaşi loc şi despre care ne este relatat în acest pasaj au fost următoarele:

• Vâjâitul unui vânt puternic venit din cer a umplut casa unde erau ei
• Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei
• Ucenicii au început să vorbească în alte limbi, pe care nu le-au învăţat anterior, dar care erau cunoscute oamenilor ce au fost martorii acelui eveniment, adică erau limbi omeneşti, vorbite la acea perioadă
• Toţi ucenicii vorbeau lucrurile minunate ale lui Dumnezeu ca rezultat al botezului cu Duhul Sfânt. Cred că aceasta a fost manifestarea principală.

Imediat după ce au venit oamenii şi au cerut explicaţii cu privire la cele întâmplate ucenicilor în ziua Cincizecimii, Apostolul Petru le-a răspuns celor adunaţi predicându-le despre Domnul Isus un mesaj care i-a străpuns în inimă.

După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Şi cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” (Faptele Apostolilor 2:37-40)

Chiar dacă nu a folosit expresia „botezul cu Duhul Sfânt” este evident că oamenii au întrebat ce să facă ca să fie botezaţi cu Duhul Sfânt şi Apostolul Petru le-a spus să se pocăiască şi să fie botezaţi, ceea ce era o manifestare a acceptării mesajului lui Petru care a prezentat că Isus este Hristosul, fiul lui Dumnezeu şi că numai prin credinţă în El pot fi mântuiţi. Oamenii au primit cuvintele Apostolului Petru, s-au pocăit, au fost botezaţi şi aceasta înseamnă că au fost botezaţi şi cu Duhul Sfânt, adică au primit darul Duhului Sfânt. De altfel, Apostolul Petru le-ar mai fi pus înainte restul condiţiilor pentru a fi botezaţi cu Duhul Sfânt şi mântuiţi.

Să vedem cum descrie Cuvântul lui Dumnezeu în continuare manifestările botezului cu Duhul Sfânt la cei ce au primit propovăduirea Apostolului Petru:

Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi. (Faptele Apostolilor 2:41-47)

După predica Apostolului Petru am văzut că celor care au fost botezaţi cu Duhul Sfânt nu li s-au repetat din nou vâjâitul de vânt, limbile de foc şi vorbirea în limbi, dar evident că a avut loc o mare transformare în viaţa lor care s-a manifestat prin următoarele:

• Stăruiau în învăţătura apostolilor, adică arătau pasiune şi disciplină în cercetarea Sfintelor Scripturi dorind să cunoască bine voia lui Dumnezeu pentru vieţilor lor. Pentru că nu aveau Sfintele Scripturi tipărite, aşa cum le avem noi azi, aceşti oameni botezaţi cu Duhul Sfânt veneau zilnic la Templu unde stăruiau în învăţătura apostolilor.
• Stăruiau în legătura frăţească şi un exemplu ne arată că împărţeau averile şi banii între ei, fără să fie siliţi să facă aceasta, ci pentru că simţeau unii cu alţii. Toţi oamenii au văzut diferenţa, pentru că cei care au fost botezaţi cu Duhul Sfânt se îngrijeau de ceilalţi copiii ai lui Dumnezeu, şi aceasta este o manifestare a botezului cu Duhul Sfânt, să te îngrijeşti de nevoile fraţilor şi surorilor tale.
• Stăruiau în frângerea pâinii, aceasta fiind un eveniment special rezervat de Domnul Isus creştinilor pentru amintirea legământului pe care L-au încheiat cu El. La frângerea pâinii, Domnul Isus ne cere să ne cercetăm cum respectăm condiţiile legământului nou pe care l-am încheiat cu El şi primii creştini, cei ce au fost botezaţi cu Duhul Sfânt, se cercetau pe sine des şi minuţios vizavi de legământul nou în care au întrat, prin credinţă în Domnul Isus.
• Stăruiau în rugăciuni, aceasta arătând o totală dependenţă de Dumnezeu şi dorinţă de intimitate cu El.
• Fiecare era plin de frică de Dumnezeu şi, foarte evident, că lucrurile sfinte şi trăirea cu Dumnezeu era cea mai mare prioritate a lor.

Botezul cu Duhul Sfânt se întâmplă doar odată în viaţă, atunci când omul crede din toată inima în Domnul Isus, când se pocăieşte şi încheie legământ cu El. Umplerea cu Duhul Sfânt se referă la anumite situaţii din viaţa creştinului, când are nevoie de mai multă îndrăzneală, tărie, înţelepciune, etc. Dar aceasta nu înseamnă că în afara acestor situaţii creştinul trăieşte fără călăuzirea Duhului Sfânt. Un exemplu este descris în cartea capitolele 3 şi 4 din cartea Faptele Apostolilor. După ce apostolii Petru şi Ioan au vindecat pe ologul de la poarta Templului şi după ce mulţi oameni au crezut în Domnul Isus, apostolii au fost aduşi în faţa Soborului ca să dea socoteală de cele întâmplate. Ei au predicat cu o îndrăzneală neobişnuită. La urmă au fost ameninţaţi să nu mai predice în Numele Domnului Isus ca să nu fie persecutaţi.

Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.” I-au ameninţat din nou, şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din pricina norodului; fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare, avea mai bine de patruzeci de ani. După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor, şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii. Când au auzit ei (creştinii din biserică) aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu, şi au zis: „Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul şi pământul, marea şi tot ce este în ele! Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: „Pentru ce se întărâtă neamurile, şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte? Împăraţii pământului s-au răsculat, şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.” În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău. Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfânt, Isus.” După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. (Faptele Apostolilor 4:19-31)

Aici s-au umplut cu Duhul Sfânt oameni care aveau deja Duhul Sfânt, care fusese botezaţi cu Duhul Sfânt anterior, dar pe care autorităţile căutau să-i intimideze, ca să nu vestească Evanghelia. Ei s-au umplut de Duhul Sfânt tocmai ca să vestească Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Prin aceasta se manifestă umplerea cu Duhul Sfânt. Omul care este plin de Duhul Sfânt vesteşte Numele lui Isus cu îndrăzneală fără să se lase intimidat de vrăjmaşii Evangheliei.

Ai fost botezat cu Duhul Sfânt? Dacă nu, nu poţi fi umplut de Duhul Sfânt. Trebuie mai întâi să crezi în Domnul Isus Hristos şi să închei un legământ cu El, ca să fii născut din nou şi aşa vei fi botezat cu Duhul Sfânt care va veni să locuiască în tine. Apoi, fii totdeauna plin de Duhul Sfânt şi vesteşte Cuvântul Evangheliei cu îndrăzneală.