Întrebare:

Știind ca sunteți preot baptist, ași vrea sa va întreb ceva: in Matei 12:31-32 este scris ca omului nu i se va ierta niciodată faptul ca a blestemat împotriva Duhului Sfânt. Dar ce se întâmpla daca persoana aceea a făcut asta, dar ii pare rău foarte mult si e si totodată pocăita cu o inima sincera?

Mai întâi, să dăm citire textului întreg la care ați făcut referință:

Atunci I-au adus un îndrăcit orb şi mut; şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea. Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” Isus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui. Dacă Satana scoate afară pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dăinui împărăţia lui? Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri. Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi. Sau, cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine risipeşte. De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor. Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui. Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”  (Matei 12:22-37)

Dacă este să definim ce este hula împotriva Duhului Sfânt, potrivit cu acest text înseamnă din invidie și răutate, să fii deplin conștient că o lucrare este făcută de Duhul Sfânt dar să o atribui dracilor și Satanei. Un lucru la care vreau totuși să atrag atenția în acest text este că, în opinia mea,   Domnul Isus le mai lasă încă o ușă deschisă pentru pocăință fariseilor când le-a spus: “Ori faceți pomul bun și rodul lui bun, ori faceți pomul rău și rodul lui rău”.   A fost un îndemn pentru ei să-și vină în fire și să facă pomul cel bun și rodul lui bun și să se gândească bine ce vorbesc. Dar tot odată, avertizarea Domnului Isus este foarte categorică și trebuie să o acceptăm așa cum este scrisă.

Nu știu ce fapte anume a făcut persoana care spune și crede că a hulit împotriva Duhului Sfânt, dar dacă are remușcări și dorința să se pocăiască și să se împace cu Dumnezeu, aceasta tot este o lucrare a Duhului Sfânt în ea sau în el pentru că Duhul Sfânt este cel ce dovedește lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata. (Ioan 16:8) De aceea, nu cred că fără lucrarea Duhului Sfânt și-ar fi recunoscut vreo dată vina această persoană și ar fi dorit să se pocăiască. Lucrarea aceasta a Duhului Sfânt în ea trebuie să-i fie dovadă că nu a fost respinsă de Dumnezeu și  deci, să se grăbească să se pocăiască și să se împace cu Dumnezeu.

Mai există și alte texte din Scriptură în care Dumnezeu le dă nădejde de întoarcere la El celor ce au rătăcit și îi cheamă la pocăință. Iată câteva din ele:

Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul, să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate.   (Iacov 5:19-20)

Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.   (2 Timotei 2:24-26)

Mustraţi pe cei ce se despart de voi; căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.   (Iuda 1:22-23)

Dumnezeu să ne păzească de orice rătăcire și de la El.